La Praga a avut loc miercuri seară ultima dintr-o serie de dezbateri consacrate viitorului Uniunii Europene. Invitaţii discuţiei găzduite de Institutul Goethe au fost politoloaga germană Anneli Ute Gabanyi şi directorul Institutului ceh pentru Relaţii Internaţionale, Petr Drulak.
Din decembrie anul trecut şi până aseară, Institutul Goethe, care promovează cultura germană în lume, a găzduit la filiala sa din Praga şapte seri de dezbateri despre viitorul Uniunii Europene. Discuţia de ieri a avut titlul „În ce crede Europa” şi a adus în faţa publicului două personalităţi care împărtăşesc temerea că proiectul european stagnează şi trece printr-o perioadă de oboseală vizibilă atât în membrii vechi ai Uniunii, cât şi în cei noi.
Directorul Institutului ceh pentru Relaţii Internaţionale, Petr Drulak a spus că pentru cehi şi pentru alţi est-europeni integrarea europeană trezeşte uneori analogii cu alte structuri supranaţionale din care au fost nevoiţi să facă parte, de la Imperiul Austro-Ungar până la blocul comunist dominat de Moscova.
Tot Drulak a spus însă că majoritatea cehilor îşi dau seama că analogia nu este tocmai corectă, că nimeni nu i-a obligat să intre în Uniunea Europeană şi că ei, ca popor mic, nu pot rămâne izolaţi de curentul dominant în regiune. Privind la ansamblul Uniunii, expertul ceh a observat că în anii din urmă organizaţia este dominată mai mult de interesele naţionale.
Anneli Ute Gabanyi crede şi ea că ideea europeană este în retragere în faţa unui nou naţionalism. Experta germană a deplâns ceea ce consideră a fi abandonarea de către politicieni, în vest şi în est, a elanului şi idealismului începuturilor integrării europene. Anneli Ute Gabanyi, care a emigrat din România natală la vârsta de 20 de ani, în 1963, şi-a amintit că în acea vreme societăţile europene comunicau activ şi împărtăşeau entuziasmul unui proiect de integrare fără egal în istoria omenirii.
Atât Drulak cât şi Gabanyi au observat că Europa a uitat în mare măsură motivul iniţial al integrării: anume depăşirea rivalităţilor naţionale care au dus la atâtea războaie catastrofale pe continent, de la cele napoleonice până la al doilea război mondial. În opinia expertei germane, care s-a născut la Bucureşti, dar şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii în vestul Germaniei, valoarea istorică a proiectului european ca soluţie a păcii este de multe ori ignorată în noii membri ai organizaţiei, când nu este de-a dreptul respinsă.
Gabanyi a spus că în estul Germaniei, ca şi în alte ţări din est, istoria celui de-al doilea război mondial n-a fost asumată şi înţeleasă cu adevărat, iar proiectul european post-belic, implicit, nu are semnificaţiile dobândite în vestul Europei. Experta germană a adăugat că multe din fostele ţări comuniste au văzut în căderea zidului de la Berlin un prilej de a-şi reafirma identitatea naţională, nu de a şi-o sacrifica din nou, cel puţin parţial, pe altarul integrării europene.
Din păcate, a mai spus Gabanyi, interesul naţional s-a retrezit şi în vestul Europei. Ea a dat ca exemplu recenta crearea prin Tratatul de la Lisabona a posturilor de preşedinte al Consiliului European şi de coordonator al politicii externe. Primul lucru care i-a interesat pe liderii europeni după crearea noilor posturi de conducere a fost să le ocupe cu propriii lor oameni, din propriile ţări – într-o competiţie pe care experta germană o consideră degradantă pentru însăşi ideea integrării europene.
