Între săditul puieților și așteptările electorale

Parlamentul a votat ieri legea bugetului şi a şi decis că alegerile locale să aibă loc pe 5 iunie. Opoziţia, ca orice opoziţie a fost împotrivă, a criticat, a vorbit despre interese particulare şi a promis că va arăta ce poate la alegerile locale. Radio Europa Liberă a vrut să vadă dacă deciziile de ieri din parlament sunt percepute ca importante şi în Moldova profundă şi nu numai în centrul Chişinăului, şi în editorialele ziarelor.

Pe mătuşa Anastasia din Piatra Albă, raionul Ialoveni, am întîlnit-o la marginea satului. Se îndrepta spre bucata-i de pămînt din afara localităţii ca să sădească nişte puieţi. Ca orice om de la sat care ştie că o zi de primăvară hrăneşte un an, bătrîna n-a vrut să-şi irosească prea mult timp cu mine.

Anastasia: „Am auzit, o zis că să votăm, da nu ştiu cînd şi cum nu ştiu. Pe aista îl dă afară ori îl pune pe aista nu ştiu. Vezi că mă duc la deal amu.”

De-amu nici nu ştim pe cine să mai alegem!

Alte două femei care stăteau de vorbă la o margine de drum nu s-au arătat prea bucuroase să-mi vorbească despre alegerile care vor avea loc peste 2 luni, cel puţin din două motive: pentru că primarii de pînă acum nu şi-au folosit mandatul cu folos, cum cred ele, prin urmare iar vor fi puse în situaţia să aleagă cu ochii închişi.

- „Care zice că mă duc, care zice că nu mă duc. Că pentru ce să votez, pentru cine?”

- „De-amu nici nu ştim pe cine să mai alegem. Ne pune hîrtiile celea prin poartă şi nici nu ştii pe cine (să votezi). Le-ai găsit acolo şi nici nu ştii cine le-o adus. Nu face aşa să vorbească, să ţină cuvîntare.”

Pentru că problemele sătenilor mai degrabă se înmulţesc decît se rezolvă, unii localnici se arată convinşi că votul lor ar fi zadarnic şi dau a lehamite din mînă cînd aud de alegeri.

„Promisiuni aoleu! Cît duce trenul. Ei toţi pînă şi-o luat scaunul şi după ce şi l-au luat .... mai du-te tu...”- îmi spune un bărbat trecut de 40 de ani care s-a numit Veaceslav.

Alţii, dimpotrivă cred că trebuie să le mai dea o şansă aleşilor locali şi sînt gata să le asculte promisiunile, în speranţa că lucrurile se vor urni din loc. În faţa barului din sat am schimbat cîteva vorbe cu un grup de tineri, cel mai vorbăreţ dintre ei se numeşte Denis.

- „Lumina, măcar lumina să facă că noaptea aici doamne fereşte! Şi musorcă că n-avem noi musorcă. Iaca noi toţi s-au grămădit culioacele ne ducem în oraş şi le aruncăm. Să puie iaca în mijloc aici de pus cîteva conteinere şi o dată în săptămînă să vină maşina. Se poate de făcut.”

Iar despre lupta politică de la Chişinău, Denis spune că la sat mai puţin contează culoarea primarului: „Las-să fie asta comunist, las-să fie liberal-democrat, Urechean, mie mi-i totuna. Dar eu vreau să văd lucru. ”

Văzîndu-mă cu microfonul în mînă un bărbat a insistat să vorbească şi el pentru „politicienii din capitală”.

- „Pentru mine alegerile locale sînt mai importante decît parlamentarele. Sincer să fiu eu nu-i cred nici pe Ghimpu, nici pe ceilalţi, pentru că vorbele nu corespund cu faptele. Dar pe cei de pe loc îi credem mai uşor, şi putem şi să să-i tragem la socoteală. Am încredere mai multă în oamenii cu care trăiesc alături.”

De-a lungul drumului care ducea spre capitală am văzut mai mulţi săteni care au ieşit să-şi lucreze pămîntul şi în următoarele două luni acolo ar trebui să îşi caute alegători viitorii consilieri şi primari.