Focusul de astazi al comentarilor de ziar sunt telegramele wikileaks referitoare la Romania. Un grupaj din Evenimentul zilei recupereaza portretele pe care diplomatii americani le fac politicienilor romani. Unii dintre ei se dovedeau prea apropiati de Moscova, personal sau prin oligarhii care-i sustineau din umbra. Sunt amintiti in aceasta lumina fostul presedinte social-democrat Mircea Geoana, liderul liberal Crin Antonescu, fostul ministru de finante liberal Varujan Vosganian si chiar fostul premier liberal Calin Popescu-Tariceanu. Presedintele Traian Basescu se regaseste in aceste documente capturate de site-ul wikileaks cu pozitia sa dintotdeauna: proamerican convins. Despre Geoana insa, una din telegrame relateaza ca era dispus sa lase ca situatia Republicii Moldova sa ramana pe seama negocierii cu Rusia.
Iata ce scrie Sorin Ionita, comentator al ziarului Evenimentul zilei: ”M-am intrebaat intotdeauna ce pricep strainii dintr-o tara in care Adrian Severin este singurul eurodeputat care nu demisioneaza dupa ce a fost prins cu probe filmate. Datorita noii runde wikileaks, am aflat: pricep surprinzator de mult si de corect, cel putin americanii”.
In acelasi cotidian, Horia Ghibutiu gaseste ca telegramele sunt ilustrative pentru un anume fel de a fi al romanilor. Ele denota “infamie, pizma, vocatie a barfitului, placerea de a susoti interesat, fanfaronade. Si dorinta de a-l vedea pe celalalt umplut de ridicol, facut de rusine, anihilat, la pamant”.
Cristian Campeanu de la Romania libera distinge in relatarile membrilor ambasadei americane la Bucuresti profilul unui stat profund viciat, impartit mai mult sau mai putin frateste de o mana de oligarhi care detin principalele mass media si care finanteaza toate partidele.
Iata ce scrie Sorin Ionita, comentator al ziarului Evenimentul zilei: ”M-am intrebaat intotdeauna ce pricep strainii dintr-o tara in care Adrian Severin este singurul eurodeputat care nu demisioneaza dupa ce a fost prins cu probe filmate. Datorita noii runde wikileaks, am aflat: pricep surprinzator de mult si de corect, cel putin americanii”.
In acelasi cotidian, Horia Ghibutiu gaseste ca telegramele sunt ilustrative pentru un anume fel de a fi al romanilor. Ele denota “infamie, pizma, vocatie a barfitului, placerea de a susoti interesat, fanfaronade. Si dorinta de a-l vedea pe celalalt umplut de ridicol, facut de rusine, anihilat, la pamant”.
Cristian Campeanu de la Romania libera distinge in relatarile membrilor ambasadei americane la Bucuresti profilul unui stat profund viciat, impartit mai mult sau mai putin frateste de o mana de oligarhi care detin principalele mass media si care finanteaza toate partidele.
