Deși ne anunță că are abordări inovatorii, liderul PDM Vlad Plahotniuc se inspiră de fapt din tezele foarte învechite ale formațiunii sale, de pe timpurile lui Dumitru Diacov și Marian Lupu, și recurge la împrumuturi din tezele moldoveniste ale PSRM, se spune într-un comentariu din Ipn.md care se referă la noua poziţionare a Partidului Democrat ca fiind un partid „pro-Moldova”, poziţionare afişată vinerea trecută, după o amplă reuniune a formaţiunii.
Agenţia de ştiri vede anunţul ca pe unul prevestind „punerea batistei pe ţambal” în privinţa integrării europene. „Întrebarea este: oare nu era mai bine să fi pus batista pe țambal atunci când relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană erau excelente?” În comentariu se mai arată că moldovenismul anunțat de liderul PDM-ului este resuscitat după înrăutățirea dramatică a relațiilor cu UE. Ar trebui acum să ni se facă milă de propagandiștii PDM-ului, care au bătut atâta monedă forte promovând geopolitica și taxându-i crunt de tot pe toți cei ce nu le împărtășeau elanul geopolitic. Vor trebui să se repoziționeze în promotori ai moldovenismului și națiunii civice, potrivit noii-vechi strategii a PDM.
Diaspora poate juca un rol decisiv în alegerile parlamentare din 24 februarie 2019, scrie Dumitru Spataru în Tribuna.md. Asta în condiţiile în care nu se va conforma cu regulile ce i-au fost stabilite de către autorităţile responsabile de la Chişinău, adică cu faptul că va alege doar patru deputaţi în circumscripţiile uninominale şi că va trebui să parcurgă zeci sau sute de kilometri, să stea la cozi la secţiile de votare deschise în incinta misiunilor diplomatice ale R. Moldova peste hotare, neavând nici o siguranţă că-şi vor putea exercita dreptul de vot. Ar mai avea cel puţni douăî opţiuni: fie îşi mobilizează familiile, rudele, prietenii, cunoscuţii rămaşi acasă, explicându-le cât de important e acest scrutin şi care e miza lui pentru Republica Moldova, fie în ajunul alegerilor, revine acasă şi participă masiv atât la alegerea deputaţilor pe liste de partid, cât şi la alegerea deputaţilor în circumscripţii. În acest caz, rolul diasporei va fi mult mai mare decât în precedentele două cazuri, poare chiar decisive, crede Spătaru. Ce va allege diaspora, vom vedea deja la alegeri.
Într-un comentariu apărut pe blogurile Adevărul.md, Sebastian Rusu scrie că başkanul Regiunii Autonome Găgăuzia, Irina Vlah, candidează pentru încă un mandat în fruntea Gagauz Yeri şi are toate şansele să repete scenariul câştigător de la alegerile din primăvara anului 2015. „Nu ştiu în ce măsură 'oligarhul cel bun' îi va mai lăsa mână liberă candidatei lui Dodon (Irina Vlah), însă un lucru este cert: nu va mai miza pe o carte pierzătoare, aşa cum a fost în cazul candidatului Nicolae Dudoglu în alegerile din martie 2015, continuă autorul. De asemenea, o necunoscută în jocul electoral din spaţiul găgăuz ar putea rămâne poziţionarea fostului başkan, Mihail Formuzal, despre care presa de la Chişinău a scris prin 2016, că s-ar fi stabilit alături de familie în Germania. Acesta ar putea să redevină un jucător activ în aceste alegeri dacă luăm în calcul afinităţile sale pentru Uniunea Euro-Asiatică a lui Putin şi apropierea de premierul Ungariei, Viktor Orban. Irina Vlah pare că şi-a centrat demult discursul politico-electoral pe carta anti-unionismului, deşi România alături de UE, Turcia şi Turkmenistan investeşte masiv în educaţia din Găgăuzia. „În tot acest joc de lumini şi umbre, un aport deosebit îl va avea Igor Dodon, care prin declaraţiile sale explozive şi prost gândite va asigura un climat permanent al revizionismului găgăuz, lucru atent speculat de Vlah”, mai crede autorul.
