Linkuri accesibilitate

„Poate anul acesta mai câștigăm o sărbătoare”


Eugenia Sirghi

Jurnalul săptămânal cu Eugenia Sirghi.

Jurnalul săptămânii

Născută în 27 aprilie 1975, în comuna Satul Nou, raionul Cimișlia. În 1993 a absolvit Colegiul de medicină din Chișinău. A activat în calitate de asistentă medicală 10 ani în Chișinău. Apoi a plecat în Italia, unde a lucrat 8 ani. Ulterior a revenit în țară , s-a angajat la OMF din satul de baștină în calitate de asistenta medicului de familie , unde lucrează și până în prezent. În 2016 a terminat studiile la UPSIC, Facultatea Asistență Socială și anul acesta a a obținut Masteratul în Politici sociale de susținere a familiei și copilului la UPSIC.

Luni

De dimineață era înnourat, cu nourași care zâmbeau promițând o zi cu soare. Pe drum spre serviciu nu am întâlnit pe nimeni, lumea care merge la lucru în câmp deja plecase, copiii de la grădiniță sunt în vacanță cei de la gimnaziul la fel. Când eram copil îți băteai limba salutând lumea pe drumul central , dar acuma s-a cam pustiit sat. La serviciu nu am avut tare mulți pacienți , doar cei care au proceduri ,pentru că lipsea medicul. Medicul de la noi din comună lucrează încă în patru sate vecine și merge câte o zi în săptămână în fiecare sat....așa medicină se face în satele Moldovei.

Când să mă pornesc acasă a început să plouă cu găleata ,cum a încetinit m-am pornit acasă. Pe drum credeam că o să mă ia apa așa băltoace mari se făcuse ...fericirea gâștelor, căci numai eu și ele eram pe uliță. Drumul a fost ca drumul nu asfalt dar normal de mers, iar cu proiectul ăsta de canalizare l-au stricat și acum nici drum nici canalizare...

Marți

Am plecat la serviciu cu mașina ca să pot trece băltoacele, iar cine nu are mașină....își ia ciubotele de pescar .

Astăzi a fost medicul la primire și desigur au fost mulți pacienți, fiecare cu problemele lui, majoritatea în vârstă și cu boli cronice. Mulți dintre ei bolnavi de singurătate , o pacientă după ce a ieșit de la medic a mai stat în coridor pe scaun zicând că vrea să mai vorbească cu lumea că trăiește singură, rar iese din casă și nu are nici cu cine schimba o vorbă. Au fost și copilași la primire. De la începutul anului la noi în sat s-au născut 7 copii , 4 băieței și 3 fetițe , apoi încă 6 urmează să se nască, asta este natalitatea noastră. Ieri a plouat ,dar afară este foarte cald ,de la evaporarea mare este înădușitor .

Seara au fost în ospeție o pereche de cumetri. Mulți ani au lucrat în Israel, întorși acasă au investit într-o afacere. Din cauza problemelor apărute au vândut totul și au plecat în Germania. Acum sunt mulțumiți .Ne-au propus și nouă ,dar eu nu mai vreau să plec nicăieri .Vreau să trăiesc la mine acasă.

Apoi a plouat , s-a stins lumina ...vai nu este internet asta înseamnă că am timp de citit . Acum citesc cartea lui Aurelian Silvestru ”Și tu ești singur?”

Miercuri

Dimineața am întâlnit-o pe vânzătoarea de la magazinul din preajmă. M-a rugat să-i dau un halat alb pentru fiica ei care vrea să se facă bucătăreasă.

La serviciu am avut o pacientă în vârstă care nu ținea minte că sunt din sat și-mi zice:

Când știu că ești străină parcă ești neam cu mine, ea la rândul ei fiind din alt sat, dar căsătorită la noi în sat. A început să mi se plângă, că soțul a murit ,că copiii sunt plecați, că este bolnavă, că este singură.....Am ascultat-o ...asta fiind unicul lucru care puteam să-l fac la acel moment pentru ea .Tare mi-i milă de bătrâneii noștri care au rămas singuri și neajutorați. Avem în mahala doi vârstnici soț și soție ambii peste 80 de ani, el fiind țintuit la pat ,iar ea pe lângă altele încă si nu vede. Trăiesc singurei ...având 4 copii împrăștiați prin alte locuri. Acum, când este închisă cantina socială, vecinii din mahala le duc de mâncare, mai vine la ei una din fiice care trăiește într-un sat din raionul nostru, în rest stau singurei ,poate pe iarnă o să-i ia la ea.

Noi avem o grădină mare, eu fiind mezina am moștenit casa părintească, parcă acuma îl văd pe tata zicând :

Casa părintească nu se vinde...Da din păcate el nu mai este cu noi...dar sper ca se bucure că am grijă de mama și că nu am lăsat gospodăria în păragină.

Ploaia de ieri a scuturat toate merele, le-am strâns pe toate de pe jos, dar ce să fac cu ele ? Când eram copil mama făcea magiun gustos, îl mâncam pe pâine, îl foloseam în copturi era bun ne îndemnam fiind patru copii. Iar acuma cine să mănânce, avem un fecior ,care învață și lucrează în România , vine rar acasă și preferă doar dulceață de zmeură și coacăză.

Joi

Ce soare fierbinte încălzește de draga dimineață. Mama este plecată la biserică ,a luat o borcănaș cu miere de albini să sfințească. Astăzi este și ziua de naștere a surorii mai mare, care trăiește la nord fiind primăriță în localitatea soțului ei.

Astăzi la proceduri toată lumea a venit după ce s-a terminat slujba la biserică. Cei din coridor discutau bucuroși despre drumul din centru care în curând trebuie să fie asfaltat . Sperăm să se facă și șanțuri de scurgere a apei altfel ce rost are asfaltarea, apa unde o să se scură ?

Apoi am avut o discuție cu mai multe femei despre beneficiile alăptării la sân a copiilor. M-a bucurat interesul femeilor chiar dacă acuma pe internet se găsește multă informație .

Seara la cina au venit la noi fratele cu soția și sora mijlocie și am sărbătorit împreună cu mama noastră ziua de naștere a surorii mai mari, cântându-i la telefon Mulți ani trăiască!!!

În fiecare an mergeam în ospeție de ziua ei. Timp de 4 ore parcurgeam o bucată de țară, observând diferența dintre localități, începând cu drumul.

Vineri

Azi e vinerea...cum spune cântecul, numai că la țară nu-i chiar așa se muncește și vinerea și sâmbătă. Iar eu am obosit și vreau să treacă ziua mai repede. E ultima mea zi de lucru și merg în concediu. Am multe planuri, dar cel mai important e să reușesc să mă odihnesc măcar un pic... Mai sper să-mi găsesc alttceva de lucru nu că acesta nu mi-ar plăcea ,când eram în Italia mă visam în halat alb, dar odată ce am studii, aș dori să lucrez în domeniul social.

Seara ne-am întâlnit cu niște cunoscuți și am discutat despre situația din țară, unde unu spune: „Nu mă mai duc la protest că am obosit protestând din 2015 fără să reușim să schimbăm ceva”.

Altul în vârstă rezemat într-un baston îi răspunde: Tu ai obosit...? Ce să zic eu care merg la proteste din 1989, ce credeți voi chiar așa ușor se obțin schimbările, nici în niciun caz nu trebuie de cedat acum , trebuie să mergem cu toții până la capăt. S-a încins o discuție în spirit optimist și până la urmă toți au fost de acord că trebuie să luptăm în continuare pentru libertate si democrație, pentru un stat fară corupți. Nimeni nu o va face pentru noi.

După discuțiile purtate mă gândeam că nu întâmplător în august avem asa sărbători ca Ziua Independenței, Ziua Limbii Române, poate anul acesta mai câștigăm o sărbătoare...

Cine știe ?!

Sperăm.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG