„Moldovenii nu sunt nici armeni, nici gruzini. Ei cand sunt nemultumiti nu ies din casa sa protesteze, ci isi iau pasaportul si se mută in alta tara”, a declarat Armand Goșu în interviul acordat Magdei Grădinaru de la ziare.com. El observă că tandemul Maia Sandu-Andrei Năstase funcționează din ce în ce mai bine, sunt tot mai eficienți și adună tot mai mulți susținători, așa că „cine a mizat la Bucuresti pe faptul ca-i face sa se certe, sa se desparta, ca se vor sfâșia unul pe altul si-i vor asigura lui Plahotniuc teren de manevra pare ca s-a inselat”.
Goșu găsește că bine a făcut Ministerul român de Externe să nu adopte nicio poziție oficială față de decizia de anulare a scrutinului local pentru Chișinău. Deja la Chișinău autoritățile din România sunt percepute ca aliniate în spatele lui Vlad Plahotniuc. Un Plahotniuc pentru care, crede Goșu, ar fi pe-aproape începutul sfârșitului: e tot mai puțin inspirat, încalcă tot mai multe linii roșii, ceea ce înfurie partenerii occidentali care au investit mult, inclusiv mulți bani, în programe de reformare a justiției din Republica Moldova. Greul e însă pe umerii opoziției pro-europene, care fie se resemnează cu decizia instanțelor, dar astfel transmite un mesaj de slăbiciune electoratului, fie deschide o luptă pe viață și pe moarte cu Plahotniuc și Dodon, care riscă să se dilueze odată cu vara, cu vacanțele și cu berile de la terase.
Cornel Nistorescu critică pe toată lumea în Cotidianul pentru că nu l-a sprijinit pe Andrei Năstase: de la un realizator de televizune până la președintele României, toți primesc reproșuri contondente. Nu întâmplător, arată jurnalistul, o pancartă de demonstrant de la Chișinău afișa: „US help US”. Deci ajutor din partea Statelor Unite. De ce nu din partea României?
În comentariile de presă se citește prea puțină speranță în șansele moțiunii de cenzură votate azi de Parlamentul de la București, cuntoate că „destinul unei națiuni se scrie de către avocații și consilierii unui dublu infractor între două lecturi din Codul Penal” (l-am citat de Dan Tăpălagă, g4media). România, arată el, e mai vulnerabilă ca oricând în fața „inamicilor ei”, iar actuala putere „se declară gata să deschidă ușa investitorilor ruși și chinezi pentru a le arăta occidentalilor că dispun de alternativă și apoi chiar asta își doresc: un partener cu care să vorbească limba aranjamentelor pe sub masă, reciproc avantajoase”.
Nu e speranță nici din afară: „Partenerii externi ai României ne compătimesc în particular, admit că situația arată foarte prost pentru noi, că am ajuns în clubul ciumaților cu Ungaria și Polonia, dar tot în particular negociază fiecare la sânge cu un capo di tutti capi prins la colț, căzut în genunchi și gată să vândă și ce n-are”. Între timp, PSD execută tot ce-și dorește Uniunea Democrată a Maghiarilor, ca să și-o păstreze drept aliat în zile grele ca aceasta cu moțiunea de cenzură.
Cristian Felea (contributors.ro) scria încă de dimineață că marea dezamăgire previzibilă nu era căderea moțiunii, ci atitudinea cinică a UDMR. Formațiunea a declarat că nu se exprimă prin vot asupra moțiunii, vezi Doamne ca să lase să se vadă că opoziția parlamentară nu e capabilă să dărâme guvernul de coaliție controlat de Liviu Dragnea.
