Linkuri accesibilitate

Iurie Cristea: „Este vorba de apartenența la o identitate sau la o comunitate”


Interviul dimineții cu directorul Liceului Teoretic Republican „Aristotel” despre opțiunea introducerii uniformelor obligatorii în școlile din Moldova.

Trebuie sau nu să devină obligatorii uniformele în şcolile din R. Moldova, la fel cum erau în perioada sovietică? O întrebare pe care ne-o punem astăzi, cu câteva zile înainte de încheierea anului şcolar, cu Iurie Cristea, director al Liceului Teoretic Republican „Aristotel”, cunoscut mai mult ca liceul Academiei de Ştiinţe. Este ceea ce vor democraţii, dar se pare că şi 80% din părinţi, profesori şi elevi. Cum pot fi împăcaţi cei care sunt împotrivă, încercăm să medităm cu invitatul nostru.

Interviul dimineții: cu Iurie Cristea
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:11:25 0:00
Link direct

Europa Liberă: În poze, dle Cristea, elevii liceului pe care îl conduceţi arată impresionant în uniformele acelea pe care le poartă. Trebuie, din punctul Dvs. de vedere, să devină asta o practică generală şi obligatorie pentru toate instituțiile din Republica Moldova?

Iurie Cristea: „Probabil că este o opțiune a comunității educaționale și probabil că e vorba de cultura sau nivelul de cultură al unei comunități. În momentul în care o comunitate școlară care include nu doar elevii, dar și părinții lor, și cadrele didactice vor să transmită un mesaj de identitate sau vor să transmită un mesaj de apartenență la o identitate – de ce nu? Asta ar face parte dintr-o cultură a acestei identități probabil cum se mai află și la alte identități. De exemplu, sunt sigur că anumite simboluri identitare le aveți și la Europa Liberă, de exemplu, niște insigne sau un imn sau niște semnale de început. Deci, e vorba de o componentă a unei culturi, a unei identități.”

Europa Liberă: Din ce înțeleg, sunteți totuși pentru varianta „opțional”?

Iurie Cristea: „Sigur că da. Cultura se formează cu anii și fără îndoială că trebuie să fie o decizie fermă a acestei comunități și nicidecum nu poate fi impusă din afară, pentru că până la urmă uniforma este ceea ce elevii simt, dacă simt.”

Europa Liberă: După partidul guvernării, dle Cristea, PD a anunţat la început de aprilie că un sondaj i-a arătat că uniformele trebuie să devină, totuși, obligatorii, Ministerul Educației a şi adus confirmarea – un chestionar efectuat deja de minister ar fi arătat la fel că 80% ar fi cifra susţinătorilor ideii. „Trebuie să vedem dacă această reformă este făcută pentru business sau pentru oameni”, spunea însă săptămâna trecută în Parlament un deputat al opoziţiei, care cerea audierea ministrei educaţiei la acest subiect. Audierea nu a avut loc, dar discuţia nu devine mai puţin fierbinte de la asta. Dvs. ce credeţi, de ce atâta vânzoleală şi justificat oare?

Iurie Cristea: „Am văzut și eu rezultatele sondajului și am rămas nițel mirat de faptul că până acum nu a existat nicio interdicție de a purta uniformă, din contra ministerul în toți acești ani – și actuala echipă, și fostele echipe – spuneau că asta este o decizie a instituțiilor de învățământ de a purta sau nu uniformă, pe de o parte, pe de altă parte, în momentul în care 80%, după cum arată rezultatele sondajului își doresc această uniformă, întrebarea mea este: dacă își doresc și dacă nu există nicio interdicție, de ce n-au introdus-o până acum?

Nu cred că instituțiile sau comunitățile educaționale sunt atât de închistate încât, chiar dacă 80% își doresc acest lucru, totuși așteaptă un ordin sau o dispoziție ceva de la Ministerul Educației. În momentul în care totuși decizia unei comunități se conturează, e clar că apar anumite opțiuni cum realizăm acest lucru și evident agenții economici care stau cu ochii pe toți cei care vor să procure ceva și fac vizibili și încearcă să-și propună serviciile.”

Europa Liberă: Ajungem și acolo neapărat, dar spuneți-mi, se pare că argumentul de bază pe care optează cei care vor uniforme e că lipsa uniformei în școli e un motiv al segregării sociale. Dvs. cum vedeți?

Iurie Cristea: „Nu cred că e segregare socială, pentru că până la urmă oricum toți sunt îmbrăcați într-o vestimentație cât de cât decentă. Mai mult e vorba de apartenența la o identitate sau la o comunitate și până la urmă această segregare, eu vă spun pe exemplul de la noi, avem această uniformă, dar în momentul în care s-a decis prin majoritatea celor care au optat pentru uniforma școlară, avem și variante de rezervă pentru acei care nu pot să-și permită. Adică avem uniforme gata cusute sau găsim niște fonduri pe care le punem la dispoziție celor care nu au posibilitate.”

Europa Liberă: Deci, vă gândiți și la cei care nu au posibilități financiare?

Iurie Cristea: „Fără îndoială. În momentul în care o comunitate decide să treacă la uniformă, fără îndoială că trebuie să se gândească: dar ce facem cu cei care nu-și pot permite această uniformă? Și dacă nu au o soluție pentru ei, atunci nici nu merită de încercat.”

Europa Liberă: Deci, din ce înțeleg, Dvs. le puneți la dispoziție gratuit sau contra unei sume modice?

Iurie Cristea: „Gratuit. Gratuit, pentru că noi mai avem și unele uniforme care elevii după ce finalizează studiile sunt în stare bună și le depozităm, astfel încât dacă cineva nu poate să-și permită poate merge la depozit să-și aleagă oricare uniformă pe care o dorește sau putem găsi chiar niște fonduri din care procurăm pentru cazuri izolate. Și asta chiar și în procedura de admitere, atunci când spunem că „la noi este uniformă, dar cei care nu-și pot permite se adresează la administrație și instituția pune la dispoziție această uniformă”.”

Europa Liberă: Aveți sau credeți că această soluție ar fi una general acceptată, adică, dacă autoritatea educațională vrea să meargă pe introducerea obligatorie a uniformelor, iată, de așa manieră să abordeze chestiunea ca să facă dovada că se gândește la starea financiară a familiilor?

Iurie Cristea: „Da, eu cred că asta este varianta cea mai simplă pentru cei care nu pot să-și permită și asta nu ar fi o mare problemă. Mai complicat ar fi pentru cei care pot să-și permită uniformă, dar pur și simplu nu doresc să poarte această uniformă. Iată aici e o problemă. Adică, chiar dacă el are posibilități și poate să-și cumpere trei uniforme, dar pur și simplu nu dorește să poarte uniformă. Ce facem în acest caz?”

Europa Liberă: Da, acolo soluția e mai complicată.

Iurie Cristea: „Noi am avut așa caz când o elevă foarte bună, care a venit la noi de la altă instituție, a purtat uniforma o lună de zile, după care a spus: „Dle director, mă iertați, asta contravine unor principii de-ale mele, de aceea eu nu mai pot face parte din comunitatea dvs., eu mă transfer la alt liceu doar din motivul că eu nu accept uniformă pe mine”. Și am înțeles-o, și-a făcut transferul, dar în cazul unui sat din care nu poate să se transfere, probabil că oricât ar fi de… poate știu eu, contravine unor anumite regulamente interne, dar va trebui să permitem acestor elevi care pur și simplu nu doresc să poarte uniforme să nu le poarte. Probabil că incomoditatea își vor asuma-o, pentru că în momentul în care la o recepție vin toți la costum și cineva vine la blugi, probabil că Acel la blugi se simte nu prea bine când vede că toată lumea din jur este la costum. Așa și aici. Da, va fi o cioară albă, pentru că își asumă această decizie și nu avem ce face aici.”

Europa Liberă: Dar transferul în cazul despre care vorbeați era pentru că nu a acceptat eleva să se simtă cioară albă?

Iurie Cristea: „Exact, da, exact. Dumneaei a intrat în cabinet și a spus că „mie îmi place toate ce este în liceul dvs., îmi place…”.”

Europa Liberă: Da, mulțumim de această precizare. Era important să precizăm asta. Cum ar trebui, dle director, să acţioneze autoritatea educațională, dacă ar vrea să lase impresia că iată ia în considerare toate riscurile inerente? Vorbeați mai sus de agenți economici care deja își propun serviciile, am auzit că în unele licee copiii sunt invitați, elevii sunt invitați la probe, măsurări; se vorbește în unele situații și de trei seturi de uniforme, ceea ce ar costa probabil câteva mii de lei. Cum ar trebui să curmăm din start excesele, ca să zic așa?

Iurie Cristea: „În primul rând, pornind de la experiența instituției noastre, noi nu direcționăm elevii spre o anumită instituție care coase. Deci, ceea ce spunem noi e că avem iată o uniformă și unica condiție pe care o impunem e ca să fie de culoare albastră și arătăm care e această culoare albastră – un albastru-închis. În rest, elevii au libertate să-și aleagă și să-și coase din orice material – mai scump sau mai ieftin – și orice design al costumului, adică cu trei bumbi, cu doi bumbi, fustele cu pliuri ș.a.m.d. Și le spunem că, poftim, noi putem să vă dăm cel puțin doi, trei, patru agenți economici care ar putea să facă cerințelor dvs. sau puteți alege de oriunde doriți să v-o procurați, să v-o faceți acasă. Adică, noi categoric nu încercăm să propunem doar o singură instituție.”

Europa Liberă: Deci, soluţia ar fi la latitudinea copilului să fie lăsată decizia?

Iurie Cristea: „Absolut! Da, și a părinților.”

Europa Liberă: Dacă aș rezuma, aș zice că optați, întâi de toate, pentru o variantă opțională, adică școlile să decidă dacă vor sau nu uniforme și când să poarte și ce fel de uniforme?

Iurie Cristea: „Categoric, pentru că nu știu cum s-ar armoniza intențiile Ministerului de Educație de a introduce anumite elemente de democrație inclusiv prin disciplină școlară cu ordinul prin care vine și impune o anumită vestimentație. Sper foarte mult ca ministerul să nu ajungă până la emiterea unui ordin sau unei dispoziții de acest gen care va fi foarte controversată.”

Europa Liberă: Și doi – ziceați că se lase la latitudinea copiilor modelele exacte și stofele, și antreprenorii la care apelează?

Iurie Cristea: „Da, sigur că da, pentru că asta într-un fel și ar sublinia această individualitate; fiecare și-o coase și introduce un element distinctiv, mai ales fetele care vor să se deosebească nițel, adică ar trebui să fie niște standarde generalizate așa și nu chiar până la un bumb, până la ață, până la forma gulerului ș.a.m.d.”

XS
SM
MD
LG