Linkuri accesibilitate

De ce să mai așteptăm? Ce vor aduce alegerile prezidențiale rusești (VIDEO)


Președintele rus Vladimir Putin la o ceremonie de depunere de coroane la mormântul Soldatului Necunoscut de la Kremlin pentru a marca Ziua apărătorilor patriei, 23 february 2016.

Scrutinul prezidențial din Rusia e regizat și previzibil, dar asta nu înseamnă că nu are nici o semnificație interesantă.

Nu doar alegerile prezidențiale rusești pot fi caracterizate ca fiind „fără alternativă”. Asta e însăși natura întregii atmosfere politice în țara condusă de aproape două decenii de Vladimir Putin. O analiză a corespondentului Europei Libere Rob Coalson în traducerea și adaptarea lui Mircea Țicudean.

În ajunul alegerilor prezidențiale rusești de la 18 martie, nu se pot pune întrebările normale în asemenea situații. Nimeni nu se întreabă care candidat a avut campania cea mai eficace, care a avut programul cel mai convingător, cine va ajunge în turul al doilea. Și nimeni nu are nevoie să întrebe cine va învinge.

Președintele în exercițiu Vladimir Putin își va asigura al patrulea mandat de președinte, dar asta nu înseamnă că actualele evenimente din Rusia nu sunt instructive. Iată câteva elemente aduse în prim plan de acest proces.

Putin e mai presus de politică

Tehnic vorbind, sunt opt candidați care participă la alegerile prezidențiale – președintele în exercițiu Putin și șapte aspiranți la președinție. În realitate, însă, Putin nici nu s-a sinchisit să facă campanie. Nu s-a aliniat nici unui partid. Nu a cerut finanțare, dar în schimb – oficial, cel puțin – și-a finanțat campania din felurite fonduri cvasi-de stat și de la partidul Rusia Unită. Nu a participat la dezbateri de campanie televizate (ca și în celelalte „campanii” ale sale, de fapt). Nu a prezentat vreo platformă de campanie. N-a făcut „băi de mulțime”, n-a pupat bebeluși, nici n-a răspuns întrebărilor neregizate ale jurnaliștilor sau alegătorilor.

Opinii despre alegerile prezidențiale din Rusia: Marina Litvinenko
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:09 0:00

În schimb, întreaga lui campanie a constat în câteva apariții de tip deus ex machina, copleșitoare, cum a fost adresarea sa reprogramată convenient pentru data de 1 martie și o apariție scurtă într-un stadion plin de suporteri la 3 martie, în care a făcut promisiuni vagi cum ar fi „vom face tot ce ne va sta în putință pentru ca (copiii și nepoții noștri) să fie fericiți”.

Și mai important, însă, este că Kremlinul l-a plasat pe Putin cu totul deasupra și în afara politicului. Președintele în exercițiu de 65 de ani care își conduce țara de peste 17 ani a devenit un simbol al Rusiei în egală măsura că matrioșka sau vulturul bicefal. Suporterii lui Putin se plâng, poate, de diferite probleme de viață sau politici, dar nu fac legătura între aceste probleme și Putin.

Generația Putin
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:03:01 0:00

Deceniile de control ferm al Kremlinului asupra presei de stat și a procesului politic din țară au dus la o situație în care este permis a bombăni despre pensia mică sau corupție, dar a-l critica pe Putin este la limita trădării. Se aud chiar uneori opinii că însăși ținerea de alegeri este o insultă la adresa lui Putin.

Managementul este cheia și începe devreme

Auzim de ani de zile că Rusia este o „democrație regizată”, dar amploarea fenomenului surprinde la fiecare nou ciclu electoral.

Controlul asupra alegerilor este condiționat înainte de toate de faptul că ele au loc în contextul unui climat politic strict supravegheat, în care nu există actori semnificativi independenți. Fiecare nouă alegere demonstrează că majoritatea rușilor „nu văd alternativă” la Putin, ceea ce este una din trăsăturile cele mai grăitoare ale actualului sistem politic.

Legenda șahului mondial și criticul elocvent al lui Putin Garry Kasparov a scris în replică la întrebările despre popularitatea presupusă a lui Putin „îmi place să întreb ca răspuns… dacă un restaurant este popular când este singurul din oraș, pentru că toate celelalte au fost incendiate”.

Opinii despre alegerile prezidențiale din Rusia: Vladimir Bukovski
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:15 0:00

Dar cel puțin în ultimele 18 luni, planificatorii politici de la Kremlin au regizat aceste alegeri. Discreditatul fost șef cu barbă gri al CEC Vladimir Ciurov a fost înlocuit în martie 2016 de fostul ombudsman prezidențial Ella Pamfilova. Guvernatori din diferite regiuni cu probleme au fost mutați și remaniați. Data alegerilor a fost mutată ca să coincidă cu aniversarea anexării regiunii ucrainene Crimeea.

Organizații independente-cheie ca centrul de sondaje Levada sau ONG-ul de monitorizare electorală Golos au fost etichetate „agenți străini” și efectiv marginalizate – sau cel puțin discreditate în ochii multor ruși care își iau informații din presa rusă de stat.

Liderul de opoziție Aleksei Navalny a fost și el pus pe tușă printr-o condamnare pentru fraudă văzută de mulți drept fabricată și motivată politic. Pentru mai multă siguranță, fratele lui, Oleg, a fost condamnat la 3 ani și jumătate de închisoare, termen care expiră peste câteva luni.

Opinii despre alegerile prezidențiale din Rusia: Evgheni Cicivarkin
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:44 0:00

Regizarea atinge chiar și aspecte legate de prezentarea grafică deosebită a buletinului de vot, în care numele lui Putin apare fix în centru, înconjurat de un halo de spațiu alb. Nu poți să nu te întrebi dacă o mare parte din motivația descalificării lui Navalny nu are de-a face cu faptul că alfabetic numele său ar fi apărut pe buletin chiar înaintea numelui lui Putin.

Desigur, secția de limbă rusă a cunoscutei „fabrici de troli” din St. Petersburg a muncit cu hărnicie să modeleze percepția publică a alegerilor și candidaților. Luna trecută a apărut un cont pe Telegram care se pretinde a fi al unui individ care lucrează în acea secție. La 15 martie el a publicat ceea ce susține a fi o directivă oficială despre cum trebuie să răspundă semnalizărilor de fraude electorale, inclusiv cu linkuri la articole dedicate acestui efort deja apărute în sfera cibernetică. ​

Așteptările reduse ale publicului

Mulți ruși, chiar și cei tineri, consideră stabilitatea valoarea lor supremă. Majoritatea rușilor consideră că alegerile sunt incorecte, dar ne le pasă. Foarte puțini ruși cred că alegerile sunt un instrument real de a schimba ceva. Sondajele arată că rușii în general sunt favorabili „reformei”, dar numai când conceptul este exprimat vag.

„În societate predomină punctul de vedere că dacă este cineva în stare să schimbe lucrurile, acestea sunt în mod paradoxal actualele autorități”, au scris analistul Centrului Levada Denis Volkov și politologul Andrei Kolesnikov în „Vedomosti” în decembrie.

„Modelul existent de mulți ani în care președintele întruchipează speranțele tuturor grupurilor sociale – este principalul naționalist, liberal, imperialist, socialist – îl transformă pe Putin în ochii multora în principal transformator. Rușii sunt gata de schimbare, dar nu pe contul lor și dacă se poate fără participarea lor activă”.

Amenințarea cu forța din spatele fațadei

În ciuda controlului și regizării spațiului politic rusesc, spectrul forței este omniprezent. Populația știe foarte bine că poliția și tribunalele sunt instrumentele guvernării. Nu există nici un fel de prezumpție că vreo ramură a puterii se va opune alteia pentru a apăra drepturile individuale.

În 2016 Putin a creat o Gardă Națională, de fapt o forță de control al mulțimii cu 400.000 de membri, care a jucat un rol important în zădărnicirea unor mitinguri neautorizate ale opoziției și în supravegherea disidenților pe care guvernul îi acuză de „activități extremiste”.

Boris Akunin despre alegerile ruse
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:01:40 0:00

La multe demonstrații guvernamentale menite să mărească participarea la vot au fost numeroase relatări că angajați ai sectorului de stat și ai școlilor au amenințat studenții și muncitorii că vor avea de suportat consecințe reale dacă nu merg la vot.

Aproape nu trece o zi fără o relatare despre vreun birou din regiuni al lui Navalny care să fi fost percheziționat. Chiar și protestele de unul singur, care sunt legale în Rusia, sunt întrerupte de autorități.

Pe de altă parte, a merge cu curentul este considerat un lucru aducător de beneficii. Un sondaj din februarie arăta că 69% din ruși consideră munca pentru FSB drept „carieră atrăgătoare”.

Opoziția încolțită

Rezultatul a două decenii de democrației regizată este că nu există vreo alternativă viabilă la autoritățile putiniste.

Veșnicul candidat liberal prezidențial Grigori Iavlinski, care a spus că ar putea accepta un post de conducere după victoria lui Putin, crede că a participa la alegeri este un mod de a promova reforma „din interior”. El momește alegătorii cu perspectiva nerealistă că poate să-l convingă pe Putin să promoveze politici ajungând alături de el în turul al doilea al alegerilor.

Criticii acuză Kremlinul de hărțuirea și marginalizarea tuturor mișcărilor și partidelor independente legitime, cărora le refuză finanțarea și publicitatea, refuză să le înregistreze, le arestează activiștii etc.

Actualele alegeri au fost dominate de întrebarea dacă opoziția trebuie să participe sau nu. Navalny a propus un boicot, în vreme ce Iavlinski și alții au spus convingător că dacă opoziția nu participă, impresia de sprijin universal pentru Putin va fi și mai puternică.

Într-un interviu din 2011 pentru radio Europa Liberă, Iavlinski a oferit o analiză a mediului politic rusesc care este poate mai actuală astăzi decât când a fost făcută: „Nu există nici o dinamică în societate. Nu există vreun motor al dezvoltării. Oboseala socială este în creștere. Disidența crește. Alienarea este în ascensiune. Nu doar datorită corupției, lipsei drepturilor omului, drepturilor de proprietate, ci și pentru că totul a rămas la fel atâta vreme, iar asta provoacă alienare. Schimbarea este posibilă numai dacă există alternativă”. (MT)

XS
SM
MD
LG