Linkuri accesibilitate

„Opt martie e despre mama și amintirile din copilărie”


Sergiu Niculiță.

Născut în 25 martie 1992 la Chișinău. În copilărie a visat să ajungă militar, încât după clasa a 9-a s-a înscris la liceul de cadeți, dar s-a răzgândit repede și a urmat facultatea Tehnologiei Produselor Alimentației Publice în colegiul Cooperatist. După 4 ani de studii în bucătărie, a depus actele la facultate de Jurnalism al USM. În televiziune activează din anul 2014. Doi ani a fost reporter la V7, iar ulterior a trecut la TV8 unde lucrează până în prezent.

Luni

7:00 Săptămâna a început condimentată cu sunetul ceasului care „urla” cu disperare, și un ceai de ghimbir cu miere de mai. Dacă nu avem căldură și soare afară, zic să le am măcar în ceașcă. Nu am dormit chiar bine, dar deja m-am obișnuit cu această senzație. În microbuz am mai închis ochii de câteva ori, în speranța că voi ajunge în redacție un pic mai odihnit…parcă a mers. Ziua a trecut repede. Am alergat un cros printre evenimente. Am văzut panourile solare care au făcut ca o instituție de stat să scape de facturile pentru energia electrică, desigur tot pe bani străini. După, am trecut și pe la judecătoria Buiucani, acolo unde câțiva indivizi își așteptau mandatul de arestare. După ce am vânat procurorul pe caz, am sărit deasupra unei bombe imaginare, care urma să arunce în aer parcul de troleibuze numărul 1, alarmă însă a fost falsă. Spre seară am aflat că autorii glumei a fost prins. Acestea au fost știrile, iar eu am pornit spre casă. Ah da, astăzi iar am uitat să mănânc…

Marți

Marți e ziua cu buline. Nu am decis eu, așa a decis papionul meu pe care l-am pipăit cu mâna în cutia magică. Un papion alb negru, ca mine. Eu pot fi sau bun, sau rău. Încă nu am găsit mijlocul de aur, poate nici nu trebuie să-l găsesc, cine știe. Dintr-o săritură am ajuns la Consiliul Superior al Magistraturii. Acolo astăzi a fost ales noul judecător la Curtea Constituțională, Mihai Poalelungi. Dar asta nu este o noutate, cel puțin pentru unii care știau că anume el va fi ales. Noutatea avea să fie declarațiile lui Paolelungi, doar că presa a fost ținută departe de el și sala de ședințe. Jurnaliștii nu au avut acces nici măcar pentru imagini protocolare, iar explicația a fost una pe cât de simplă pe atât de stupidă, ”în sală este prea puțin loc”, a spus șeful de la CSM. Prea puțin loc este în aproape toate instituțiile statului, acolo unde jurnaliștii nu sunt cei mai doriți oaspeți. În drum spre redacție am trecut pe la o covrigărie să-mi iau ceva să mănânc…prânz idiot dintr-o cafea și câțiva covrigi, unul cu semințe și altul cu cașcaval, iar la desert, cum fără desert, încă un covrig cu scorțișoară. Ce magie, trei covrigi poate să-ți dea energie pentru toată ziua…noapte bună.

Miercuri

Aș vrea să construiesc un labirint ca să mă pot pierde în el. Nu mai țin minte cine este autorul frazei, dar cu acest gând m-am trezit pe la 6 dimineața. Da, vreau să mă pierd la fel cum s-au pierdut și sutele de pasageri prin aeroportul din Chișinău, prin graficul curselor aeriene anulate sau amânate din cauza ceții dense. Mama natură a perturbat traficul aerian și nu doar. Timp de aproape 2 ore am stat printre oameni care dorm pe scaune sau pe valize. Dar nu, ei nu sunt supărați, stau liniștit, cuminți și așteaptă, fără a se gândi măcar să ceară despăgubiri…”Dar voi cum luptați cu ceața?”, mă întreabă o doamnă care trebuia să ajungă la București. Cum luptăm? Da nicicum. În ultima perioadă majoritatea oamenilor pe care îi întâlnesc par a fi în ceață. Ei nu știu unde merg, ce fac, și mai ales pentru ce o fac…de fapt ca și mine. Vreau o schimbare, dar nu știu ce vreau și asta-i cea mai mare problemă. Seara am dat în căutare pe ”Google„ fraza zilei mele, ”Aș vrea să construiesc un labirint ca să mă pot pierde în el”, ea aparține scriitorului rus Victor Pelevin. Cu această frază m-am trezit, cu această frază am adormit.

Joi

Opt martie e despre mama și amintirile din copilărie. De dimineață, după ce m-am trezit, am căzut un pic pe gânduri. Mi-am amintit cum atunci când eram la grădiniță, în ajun de ziua mamelor, căci atunci așa se numea sărbătoarea „Ziua Mamelor” și nu ”Ziua Femeii”, brodam toți floricele, iar când le ofeream cadou mamele noastre erau cele mai fericite. Dar, să revenim la realitate. De dimineață am felicitat-o pe mama și am pornit la lucru. De când lucrez jurnalist, 8 martie nu mai este doar despre mama, este despre femeile care de ani de zile nu au mai auzit cuvântul odihnă, care nu doar că muncesc de ziua lor, ci supraviețuiesc, ca și în celelalte zile ale anului. Azi am făcut cunoștință cu Elena, o pensionară din Măgdăcești. Am început discuția cu aceea că ea mi-a spus că femeile doar se numesc femei, dar în realitate sunt mai puternice decât bărbații. Eu stăteam de o parte și urmăream cum femeia își tăia câteva lemne de foc și mă gândeam că poate are dreptate. Când am revenit în oraș am vorbit cu alte zeci de femei care au muncit de ziua lor, dar și câțiva bărbați care se pare că au sărbătorit în locul femeilor. Nici ora 12 nu era că ei deja nu se țineau bine pe picioare. În timpul zilei am dat câteva telefoane să planific filmările pentru ziua de vineri. După câteva tentative de a încerca să stabilesc niște interviuri cu mai mulți medici, am renunțat, majoritatea din ei au zi liberă…fie, e dreptul lor. Fără supărare mi-am luat geanta, haina și am plecat acasă.

Vineri

Vineri, după încă o noapte fără somn m-am trezit cu 20 de minute înainte de a suna ceasul, urăsc astfel de momente, dar cu insomnia nu te pui. Nu te pui nici cu oamenii care au ieșit să protesteze în fața Guvernului. Vreo 20 de manifestanți s-au adunat la Guvern sa protesteze in susținerea fondatorilor platformei Caritate.md care s-au pomenit în mijlocul unui scandal. Prima întrebare care mi-a venit în cap, de ce au ieșit să protesteze atunci când funcționarii au zi liberă? La care unul din cei prezenți mi-au spus că: Oricum nimeni nu aveau să iasă să vorbească cu noi. Păi atunci ce, protestăm de dragul protestului, sau protestăm pentru presă...eu cred că puțini din cei care au ieșit azi în piață, știu clar pentru ce au ieșit. Dar e opinia mea, subiectivă. Ora 12 și 15 minute. O călătorie pe insulele Bali costa 780 de euro, dacă faci rezervarea acum. Cei de la agenția de turism spun că doar 780…eu de acești bani pot să călătoresc de câteva ori, ce-i drept cu autobuzul și nu la Bali, ci mai aproape. Încep să caut bilete pentru Riga…mă răzgândesc atunci când văd care este prețul biletelor pentru perioada în care vreau să plec în vacanță. Mi-am amintit că trebuie să mănânc…azi am mâncat aproape sănătos, un pahar cu brânză și niște urechiușe. Spre seară a apărut și soarele. Semn bun. În week-end cred că nu voi răspunde la nici un telefon legat de serviciu…de fapt nu cred, ci cu siguranța așa va fi.

XS
SM
MD
LG