Linkuri accesibilitate

„E mare nevoie în țara asta ca noi profesioniștii să avem parte de o practică judiciară uniformă”


Veronica Mihailov-Moraru.

Jurnalul săptămânal cu Veronica Mihailov-Moraru.

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:07:13 0:00
Link direct

S-a născut în 29 septembrie 1982 la Chișinău. A studiat drept penal la Universitatea de stat din Moldova și are un master în drept internațional. Din decembrie 2006 este avocat , cu specializare in drept penal si drepturile omului. Formator de instruire pentru avocați, și alti profesionisti din domeniul dreptului. A activat in cadrul mai multor proiecte ce țin de drepturile omului in calitate de consultant expert. Membrăr Consiliului asociatiei femeilor avocate și a Grupului Resursa în domeniul drepturilor omului, din R.Moldova

Luni

„Stația Piața Marii Adunări Naționale”, anunță o voce frumoasa și caldă. Întîmplător sau nu, tot în această zi aflu de pe net că vocea dată îi aparține dnei Vera Mereuță. De cînd am început colaborarea cu Casa de Avocatură Digore, circul aproape zilnic cu troleibusul, care ma ia chiar de lîngă casă; și chiar de lîngă oficiu mă și aduce acasă. Îmi place să studiez fețele oamenilor, pline de gînduri, griji, sau foarte misterioase. Totuși majoritatea au privirile triste. E ora 08.00, fug spre oficiu, revăd agenda și îmi dau seama că sunt mai liniștită. Azi nu am ședințe de judecată, dar am cîteva termene limită, trebuie să depun niște cereri, și să pregătesc actele pentru dosare. Discut cu colegii, am parte de o echipă tare faină, și stabilim o strategie de apărare pe un dosar în care apărăm o întreprindere locală cu capital străin, ne împărțim cu sarcinile.

Revăd o listă de acte pe care trebuie să le dau la traducere, vrem să aplicăm o cerere la una din Comisiile ONU pentru un dosar complicat, sperăm să ia foc. Va fi interesant să vedem aprecierile unei structuri internaționale cu privire la modul respectării angajamentelor asumate de stat față de cetățenii săi.

Consiliez telefonic o clientă pe care o reprezint de ceva vreme pe un dosar ce ține de violența în familie. E speriată, se simte din nou amenințată... Doamne, cît poate rezista femeia asta, iar organele de drept să fie atît de sterile la solicitările ei. Va fi nevoie să cerem o ordonanță de protecție.

La prânz fug spre casă să-mi văd piciul răcit, rămas acasă. Revederea sa mă umple de energie.

După prânz întocmesc o sesizare pentru verificarea conformității unui produs de pe piața farmaceutică. Înțeleg că trebuie să mai revăd legislația cu referință, e un domeniu mai specific.

Apoi, în cadrul întrevederii cu un client, îi explic procedura cu privire la ședința de examinare a unei contestații, și înțeleg încă odată că orice ședință de judecată pentru clienți înseamnă emoții și îngrijorări.

Revăd proiectul cu propuneri de modificare a legii cu privire la aplicarea/ prelungirea arestului preventiv... Am decis cu colegii să identificăm cîteva propuneri, soluții. Parcă e bun cadrul legal național, dar ceva tot nu merge la aplicarea în practică.

În drum spre casă, revăd chipurile oamenilor, cu alte tipuri de expresii pe față.

Marți

Ajung mai devreme la oficiu. Mă pregătesc pentru două ședințe de judecată: cereri, concluzii suplimentare.

Un caz, în care contest pentru a doua oară acțiunile procuraturii prin care încetează urmărirea penală, iar drepturile părții vătămate rămîn în afară. Sper să conving că investigațiile au fost total ineficiente. Dar se anunță amânare, procurorul e în concediu. Iar fără dosarul penal nu putem examina.

Al doilea caz, la fel, se amînă, procurorul nu s-a prezentat a doua oară, pe motiv că e răcit. O fi sezonul răcelilor, dar solicit sancționarea pentru neprezentare. Judecătorul decide amânare și avertizarea sa. Clientul este ușor descurajat...Spera să obțină azi hotărîre, inclusiv negativă, e decis să se adreseze la CEDO.

Înregistrez mai multe cereri prin Cancelarie, și fac cunoștință cu o hotărîre motivată. Decid impreună cu clientul să depunem recurs, avem argumente suficiente că nu a fost aplicată norma de drept pertinentă la caz.

Revin la oficiu, și ofer consultanță scrisă unui client, care a fost deposedat de bunuri de fosta sa soție. E trist că s-a intîmplat așa, îi propun cîteva soluții. Urmează să ia o decizie. Totuși pentru astfel de cazuri, ar fi bine de apelat la căile amiabile de soluționare.

Miercuri

Ma trezesc după miezul nopții. Nu pot dormi. Am un dosar complicat astăzi, cu un client arestat de peste șase luni, dosarul fiind expediat în instanța de judecată. Mă asez la calculator și pregătesc, încet dar inspirant, referința la rechizitoriu, lista probelor apărării și alte cereri ce au legătură cu cauza. Ajung la oficiu, printez actele și facem o mică dezbatere cu colegii pe marginea strategiei de apărare pe care am formulat-o. Colegii sunt de acord, și imi mai oferă unele sugestii utile. Exact înainte de a ieși, sunt anunțată telefonic că ședința de judecată se amână...Bine că m-au anunțat, aș fi făcut 4 ore de drum dus-întors zadarnic. Totuși sunt mulțumită că am reusit să fiu pregătită, și prepar o cafea înainte ca ochii să-mi cedeze de somn.

Fac cunoștință cu dispozitivul unei hotărîri în care eu am fost și eu reclamanta și am cîștigat repetat. O postez pe rețele. E vorba de acțiunea pe care am înaintat-o cu cîtiva colegi din Comisia de Licențiere a Uniunii Avocaților (din care am făcut parte din septembrie 2015 pînă în ianuarie 2016), împotriva Consiliului Uniunii Avocaților. ȘI fără nici o explicatie după patru luni de activitate, nouă ședințe lungi de lucru, ne-au revocat. Am obținut constatarea ilegalității acestei hotărîri, care a afectat grav independența mandatului Comisiei de Licențiere. Cred că am vrut să facem prea radicale schimbări în ce privește modul de admitere în profesie (examene, teste, modul de elaborare, publicare, evaluare), și poate asta a nemulțumit pe unii, sau poate că nu au fost avocații într-atît de pregătiți de reforme. Dar am avut onoarea să lucrez cu o echipă bună și productivă. Și tot ce se face, se face spre bine.

În drum spre casă mă gîndesc că sunt o norocoasă că am oameni dragi alături, și o profesie care îmi place, deși e atît de dificilă astăzi, dar prin care totuși poți face o diferență. E greu să lupți în sistemul nostru de drept. Dar tot noi, oamenii, facem parte din sistem.

Joi

Astăzi mă dedic unui dosar, în care o întreprindere străină încearcă să recupereze prejudiciul cauzat de o întreprindere locală. Clienții vin direct la aeroport, sunt nevoită să ies din zona de comfort și îmi exersez engleza. Pregătim actele, dicutăm asupra mai multor aspecte și mergem la audieri. După pa ore jumătate de audiere în prezența traducătorului, unele lucruri devin mult mai clare, dar îmi dau seama că lucrul abia a început, și planul inițial se completează cu zece puncte de acțiuni. Va trebui să avem un rol extrem de activ și să colectăm toate probele necesare. Mă ia o migrenă puternică, iau o pastilă si o cafea.

Îmi adun forțele, consiliez telefonic un client privind procedura de contestare a acțiunilor executorului. Apoi discut cu o clientă în legătură cu o cauză penală, și decidem să amînăm puțin adresarea la CEDO. O colegă avocată mă contactează și convenim să ne vedem vineri seara.

Acasă, brațele piciului mă lecuiesc de migrenă și de oboseală. Iar după două pagini de lectură artistică adorm instantaneu.

Vineri

Mă trezesc, fug la oficiul poștal după un pachet. Apoi ajung la birou și sunt anunțată de data și ora examinării recursului meu cu privire la prelungirea arestului clientului meu la Curtea de Apel Bălți.Trebuie să pregătesc niște argumente suplimentare. Îmi vin niște idei noi pentru propunerile de lege legate de arestul preventiv... Sper că vom fi auziți. Declarațiile recente ale Ministrului Justiției cu privire la reformele in justiție ne-au dat speranțe.

Încerc sa ma organizez și să pregătesc din timp materialele pentru marti, voi avea 3 sedinte de judecată consecutive, dintre care una la Curtea de Apel Chișinău, unde de regulă, durează ceva timp.

E aproape seara, și imi dau seama că voi avea un week-end scurt. Sambăta voi pleca la Cahul. Sunt invitată să particip alături de un coleg avocat în calitate de formator pentru avocații din Cahul. Revăd prezentarea și speța, sper să fie utile colegilor. E mare nevoie în țara asta ca noi profesioniștii să avem parte de o practică judiciară uniformă. Și asta depinde și de noi, avocații.

Realizez că jurnalul meu e cam prea tehnic și juridic formulat, bat-o vina de profesie!

Sper că va fi totuși cît de cît interesant .)

XS
SM
MD
LG