Linkuri accesibilitate

Nea Goo

gle, în ale cunoaşterii (licenţiat în Istorie la Sorbona, în 1937; doctor în Drept la Paris, 1940; doctor în Filozofie la Paris, în 1972; membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iaşi şi al Institutului de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti), acest mare Domn al culturii româneşti, Neagu Djuvara (născut pe 18/31 august 1916, la Bucureşti, într-o familie de origine aromână) s-a stins joi, 25 ianuarie curent, în ziua în care o altă româncă celebră (şi ea de origine aromână), Simona Halep, tocmai se califica în premieră pentru finala de la Australian Open.

Neagu Djuvara (1916-2018)
Neagu Djuvara (1916-2018)

L-am cunoscut în mai 1990, la Iaşi, în cadrul unui simpozion de la Palatul Culturii – era prima mea „ieşire” din pe-atunci încă URSS, iar faptul că mă aflam la Iaşi conta mai mult decât dacă aş fi fost la Paris; Domnia Sa tocmai revenise, de câteva luni, de la Paris, după ce că trăise alţi 23 de ani în Republica Niger. Nu ţin minte să fi luat şi eu cuvântul (sau totuşi o fi avut loc un recital poetic, de care am uitat?), cât despre Neagu Djuvara sigur că strălucise, ceea ce m-a făcut să-i caut cărţile. Totodată i-am urmărit apariţiile TV, în cadrul unor emisiuni de autor, dar şi al unor dezbateri în care vocea Domniei Sale se impunea seniorial. Nu mică mi-a fost mirarea când, în primii ani de după 2000 (aşadar, la distanţă de vreo 10-12 ani de la simpozionul de la Iaşi), venit împreună cu prietenul meu, criticul şi istoricul literar Eugen Lungu, să-l ascultăm la USM din Chişinău, Neagu Djuvara m-a remarcat în primele rânduri ale sălii, după care mi-a spus: „Pe dumneata, domnule (şi mi-a rostit numele!), te cunosc de la Iaşi”. O memorie de elefant, i-am zis lui Eugen Lungu, iar chipul îi arată ca şi cum ar fi fost tăiat în fildeş. Os nobil, mi-a răspuns E.L.

Anii de zile după aceea, la Târgul de carte „Gaudeamus” de la Bucureşti l-am urmărit pe infatigabilul domn Djuvara vorbind la lansările de carte (de la Humanitas, în special), participând la dezbateri în cazul meselor rotunde de la Târg, dar mai cu seamă mişcându-se în pas iute, argint viu nu alta, cu câte-o pungă cu cărţi în fiecare mână, de la un stand la altul, toată ziua bună ziua. În forul meu interior, anume Neagu Djuvara (şi nu Paul Daian, cu eterna lui trompetă, trâmbiţând printre expozanţi şi vizitatori: „Cumpăraţi cărţi, că de cetit oricum nu cetiţi!!!”) constituia – ierte-mi-se termenul cu iz oarecum… sportiv-publicitar – adevărata mascotă a „Gaudeamus”-ului, iar reuşita cutărei sau cutărei ediţii ale târgului era direct proporţională cu prezenţa dânsului sub cupola de la RomExpo. Iar dacă mai adaug la greutatea cărţilor pe care le căra în mâini şi pe cea a cărţilor pe care le avea în cap, cetite & scrise, chiar că te doare mintea!

Nu îndrăznesc să spun că odată cu plecarea lui Neagu Djuvara se întoarce pagina unei epoci, câtă vreme mai e în viaţă un alt Distins Domn (pe care am avut onoarea să-l întâlnesc de două ori, o dată la Iaşi, prin anii 1990, şi a doua oară la Paris, în 2013, şi de fiecare dată am stat de vorbă!), nimeni altul decât Mihai Şora (născut şi el în 1916, chiar pe 7 noiembrie – aşadar, fiind EXACT cu un an mai mare decât Revoluţia bolşevică din Octombrie, defunctă încă din 1991) – semn că VIAŢA CONTINUĂ (într-una din emisiunile viitoare de Carte la pachet voi prezenta Convorbiri cu Mihai Şora. Omagiu la centenar, de Mircea Coloşenco). Între timp, la Australian Open tocmai a început finala în care românca (de origine aromână) Simona Halep luptă pentru cucerirea primului titlu de Grand Slem din carieră. Timpul n-a mai avut răbdare cu Neagu Djuvara să se bucure de performanţa Simonei…

XS
SM
MD
LG