Linkuri accesibilitate

„Pe ce cale se îndreaptă azi Moldova?”


Anton Gamurari

Jurnalul săptămânal cu Anton Gamurari.

Nascut în 15 august 1950 la Chișinău. A activat 33 de ani în cadul organelor de interne. Fost comandant al Brigazii cu destinație specială „Fulger”. Fost viceministru de interne. Fost director general al Departamentului protecție civilă și situații excepționale. Participant la razboiul de la Nistru. General maior de poliție. Cavaler al Ordinului Republicii.

Luni

De dimineata dezapesc in jurul casei. Ma grabesc sa dau cu lopata ca sa reusesc sa-mi duc nepotica la scoala si nepotelul la gradinita. Ca si bunel incerc sa le ofer lor toata dragostea pentru ca eu fiind cel mai mare in familie am luat din povara parintilor dadacindu-i pe cei opt frati si surori mai mici ca mine. Ulterior am facut un popas la Casa Presei unde am mai multe cunostinte. Am pus tara la cale, asa cum se spune la noi. Deseori imi pun intrebarea unde a ajuns statul nostru dupa 26 de ani de la proclamarea Independentei. In nu prea indepartatul 1992 am luptat la Nistru in speranta ca vom trai intr-o Moldova integra. Nu a fost sa fie. Pe atunci in 1992 in aceste zile formam brigada cu destinatie speciala “FULGER”. Din ordinul ministrului de interne atunci am trimis grupe de politisti pentru a intari comisariatele de politie de la Dubasari, Tighina si Grigoriopol. De partea cealalta administratia de la Tiraspol se intarea cu forte paramilitare, cu cazaci si alti venetici ajunsi in stanga Nistrului de pe aiurea. Aceia erau mercenari trimisi sa se antreneze militar si sa opuna rezistenta structurilor constitutionale ale tarii noastre si a baga frica in populatia din acea zona, majoritatea fiin d moldoveni. Cu ei am luptat in acel razboi moldo-rus.

Ceva mai tarziu am mers la inmormantarea colonelului în rezervă Vitalie Zara, participant la războiul de pe Nistru din 1992. Colonelul Zara a fost pentru noi un exemplu de curaj şi sacrificiu, devotament şi profesionalism, el şi-a dedicat viaţa datoriei de apărător al Patriei.

Marți

Dupa ce am insotit nepoteii la scoala si gradinita am ramas in oras. Impreuna cu mai multi prieteni incercam sa punem pe roate ideea constructiei unui aparat care poate sa produca energie electrica cu care am putea lumina si incalzi casele. Costul ar putea sa depaseasca 6 mii EURO si acesti bani sunt de pe cont propriu. Anul trecut am mers la Academia de Stiinte in speranta ca cineva va prelua ideea. Dar nimeni nu a manifestat interes pentru ca ideea nu le apartinea. Noi nu renuntam si vom continua sa ducem la bun sfarsit acest proiect.

Ceva mai tarziu m-am intalnit cu trei avocati cu care ne cunoastem de mai multi ani. Incercam sa rezolvam problema unui amic care are necazuri cu aducerea catorva containere din Israel. El a muncit o vreme indelungata in Tara Sfanta. A impachetat averea pe care o are si a trimis-o in Moldova. Vamesii spun ca el ar trebui sa plateasca devamarea. Dar aici e vorba de munca lui. Am fost cu el la Serviciul Vamal sa obtin informatii mai clare dar fara nici o sansa. Am intocmit actele si le-am prezentat la MAI si Procuratura.

Miercuri

Urma sa ajung in Piaţa Unirii din Iaşi, la manifestările organizate de ziua Unirii Principatelor Române. Un grup numeros de camarazi care au luptat la Nistu au mers acolo si ma bucur pentru ei. Eu am avut ghinion. Nu observasem ca expirase temenul de valabilitate a pasaportului. Am fost alaturi de ei cu sufletul. Si nu voi obosi sa spun ca in acel razboi din 1992 am luptat sa aparam neamul, istoria si limba pentru care a luptat si Alexandru Cuza Voda.

Ma surprind discutiile si decizia adoptata in Duma de Stat a Federatiei Ruse. Deputatii rusi au adoptat o declaraţie în care protestează împotriva așa-numitei legi antipropagandă din Republica Moldova, care va limita retransmisiunea unor programe rusești informative. Apropos, razboiul moldo- rus de la Nistru a fost dominat de razboiul informational rus de Kremlin in acea perioada. De la TV din Moscova se transmitea ca vin tancurile românești, o minciuna gogonata… pe cand despre cazacii si mercenarii veniti de prin partile lor niciun cuvant.

Seara am vizitat-o pe mama care va implini de curand 90 de ani. Sta tintuita la pat. Este lucida si foarte inteleapta. Multe am invatat si continui sa invat de la ea.

Joi

Am avut o discutie mai lunga cu un bun prieten, participant care a ramas invalid dupa razboiul din 1992. Acum 8 ani a ramas fara casa. Plecand la un tratament in Italia pentru o jumatate de an a constatat ca nu mai are acoperis sub cap. Unul din frati sai a falsificat actele si a intrat in posesia casei, ulterior a sio vandut-o, lasandu-si fratele pe drumuri. Necazurile acestea ii afecteaza si mai mult sanatatea. Ma inteaba camaradul daca mai apuca sa traiasca intr-un stat de drept. Nu am un raspun categoric.

Intamplator langa Casa Presei ma intalnesc cu trei personae cu care ne cunoastem de multi ani. Sunt oameni de creatie. L-am admirat pe unul din ei care a recitat scrisoarea a treia a lui Eminescu. O intalnire de suflet in strada.

Vineri

Meditez si eu ca un simplu cetatean dupa ce am auzit declaratia premierului Filip. Seful guvernului a fost întrebat de jurnaliști dacă poate spune cine sunt acele 90 la sută din persoanele oneste din Raportul Kroll, la care s-a referit in luna decembrie, și dacă șeful guvernului consideră că președintele Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc, este un om onest. Drept răspuns, premierul și-a cerut, în primul rând, scuze pentru „afirmația nepotrivită”. Din culise am aflat ca primul ministru ar fi fost apostrofat de seful sau, liderul PD pentru ca ar fi facut acea declaratie. Mai cu seama ca lumea cunoaste cine sunt faptasii furtului miliardului.

Depsre asta am discutat azi cu generalul Valeriu Troenco, fost ministru al pararii. Ceea ce ne framanta cel mai mult e pe ce cale se indreapta azi Moldova? Rusia continua sa umileasca moldovenii. Kremlinul ii interesat sa-i protejeze pe rusii si pe gagauzii din Moldova. Iar pe noi sa ne tina sub ciubota lor. Pentru Moscova conteaza sa ne mentina in zona lor de influenta folosind nu doar colaboratorii ambasadei Rusiei la Chsinau dar fac uz si de fortele lor paramilitare de la Tiraspol. Eu mai sper in reglementarea transnistreana si cred ca mult ajutor ar putea sa ne ofere Ucraina. Dar guvernarea tarii noastre trebuie sa dea dovada de vointa politica.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG