Născut în 20 septembrie 1986 în satul Cucuruzeni, raionul Orhei. Redactor șef-adjunct la „Ziarul de Gardă”. A studiat la Liceul Socrate din Chișinău, apoi la facultatea de jurnalism și științe ale comunicării a Universității de stat din Moldova. După primul an de facultate a lucrat la „Ziarul de Gardă”. După terminarea studiilor a fost jurnalist sportiv la Publika TV, o jumătate de an. În 2010 revine la „ZdG”, și din 2012 scrie despre corupție, justiție și drepturile omului.
Luni
Săptămâna a început în satul în care mi-am petrecut primii ani din viață, Cucuruzeni, raionul Orhei. E a doua zi de Crăciun pe rit vechi. Temperatura de afară însă te duce cu gândul la primăvară. Deși sunt sărbătorile de iarnă, copiii din sat nu se mai duc la săniuș, cum o făceau pe vremuri, ci la fotbal, pe stadion.
Concluzia celor câteva ore petrecute în mediul rural e tristă. Satele Moldovei regresează. Noaptea e întuneric beznă, iar fără zăpadă și fără colindele bunelului, Crăciunul nu mai are același farmec.
Luăm drumul pe la amiază spre Chișinău. La plecare, chiar în centrul satului, un magazin social mobil cu însemnele partidului Șhor și vestita pâine de doi lei îți fac din ochi. Campania electorală a început. Nu pentru toți, dar cu aceste scenarii, n-ar trebui să mire pe nimeni rezultatele alegerilor de la finalul anului, când s-ar putea demonstra, oare a câta oară, că cetățenii R. Moldova pot fi ușor ademeniți cu un sac de cartofi sau o manipulare ieftină.
În a doua parte a zilei ajung la locul meu de muncă, în redacția „Ziarul de Gardă”. Spre seară, stabilesc pentru a doua zi o întâlnire cu un judecător suspendat din funcție, dar achitat recent de instanța de judecată. După ce programăm întâlnirea, magistratul își exprimă speranța că ambii vom ajunge vii și nevătămați la ora stabilită. Încerc să-i spun că totul va fi bine, pentru că trăim totuși într-o țară în care măcar oficial suntem în democrație, și nu ne sunt interceptate telefoanele și nouă, celor care nu suntem implicați în politică. „Stați liniștit, sigur sunteți interceptat”, mi-a zis acesta. Un mod foarte plăcut de a-ți încheia ziua.
Marți
Începe, oficial, un nou an de muncă, deși vacanța a fost una destul de lucrativă. Și eu, și judecătorul am ajuns la întâlnire. A fost pentru prima dată în viață când am văzut un angajat din sistemul de drept care tremura, la propriu, și care chiar se temea pentru viața și siguranța sa și a familiei. După întâlnire, scriu articolul despre acest judecător. Se numește Dorin Coval și a lucrat, până în 2014, la judecătoria Căușeni. A a fost inculpat în trei dosare penale, într-un proces care a durat aproape patru ani, dar a fost achitat în decembrie 2017. La judecată s-a demonstrat că cel care i-a oferit mită era agent sub acoperire care, împreună cu angajații Centrului Național Anticorupție, i-au înscenat o provocare. În instanță, martorul acuzării, adică cel care l-a denunțat pe judecător, a venit și a povestit în detaliu cum a fost înscenat un accident rutier la Căușeni pentru ca dosarul contravențional care a rezultat să ajungă anume la judecătorul Coval de la Căușeni, singurul magistrat din acea instanță care examina acest tip de dosare.
Concluzia zilei a fost la fel de tristă ca cea de luni. Cam așa lucrează instituțiile reformate ale statului. Și dacă sunt organizate asemenea provocări în dosare mai puțin importante, oare cum se lucrează pe dosarele cu nume mult mai mari? Și cum, după asemenea cazuri, să mai ai încredere în justiția din R. Moldova?
Ziua de marți a avut totuși și ceva pozitiv. O persoană apropiată și-a pierdut telefonul. Pe la amiază, a sunat cineva ca să mă anunțe că telefonul a fost găsit. Spre seară, mi l-a dat. Un semn că în R. Moldova mai sînt încă și oameni cinstiți. Anume ei ar putea schimba viitorul acestei țări, dacă li s-ar da o șansă.
Miercuri
Este ziua în care „Ziarul de Gardă” merge la tipar. Practic, este cea mai fierbinte zi a săptămânii, în care toți au câte ceva de făcut. A fost o zi plină. Cel mai important eveniment a fost însă depunerea jurământului noilor miniștri. Fiecare dintre ei este cu păcatele și realizările lui. O întrebare îmi sună însă în minte încă de la sfîrșitul anului trecut, când au fost făcute publice numele noilor membri ai guvernului. Cum și ce trebuie să gândească un om care și-a dat demisia din funcția de prim-ministru după ce timp de patru luni cât a ocupat acea funcție nu a reușit să ofere un răspuns adecvat despre diploma sa de bacalaureat, eliberată de un liceu pe care actualul ministru nu l-a frecventat niciodată? Cum poți să apari în fața acelorași oameni fără a vorbi despre un subiect care a marcat atenția publică? Nu era necesară măcar o spovedanie publică?
Seara de miercuri s-a încheiat, la fel ca de fiecare dată, la fotbal. Aici, jurnaliști, polițiști, medici sau reprezentanți ai altor profesii uită de stress-ul acumulat pe parcursul zilei și săptămânii, și se luptă pentru a băga mingea în plasă și a savura plăcerea unui gol marcat. :).
Joi
E ziua în care apare „Ziarul de Gardă”. Probabil cea mai relaxantă zi din săptămână. În redacție lumea citește, analizează, găsește greșelile și se gândește la ce ar fi putut să facă mai bine. Urmează ședința săptămânală în care se programează subiectele pentru următorul număr de ziar, iar oamenii caută teme noi, sau continuă să lucreze la cele vechi, încă nepublicate.
În drum spre masa de prânz cu colegii mergem prin Târgul de Crăciun organizat de Guvern, în perimetrul străzilor 31 august, Bodoni și Pușkin. Pe lângă toate problemele și nemulțumirile care au fost legate de acest târg, ideea mi se pare salutabilă și mă face să cred că, într-o zi, acest sector de drum va putea aduce, în sfârșit, o stradă pietonală vie în capitală. Organizarea lui într-un termen atât de scurt a demonstrat că, atunci când se dorește orice este posibil, inclusiv să gonești proprietarii de gherete în doar o zi din centrul Chișinăului, lucru care părea imposibil acum câțiva ani. Problema e că de cele mai multe ori nu există această voință.
Vineri
Ultima zi de lucru din săptămână. De când activez la „Ziarul de Gardă” practic în fiecare zi cel puțin un om a venit în redacție pentru a se plânge sau pentru a ne propune un subiect. De cele mai multe ori, trebuie să-i asculți pe toți, iar în majoritatea cazurilor, ajungi la concluzia că oamenii nu au neapărat nevoie de presă, ci de un jurist bun, un avocat, sau chiar un psiholog.
Vineri, o doamnă trecută de 40 de ani a venit la redacție și a povestit despre procesul pe care-l are și despre faptul că dosarul în care figurează ar fi unul deschis la comandă. Toți vin cu o poveste din asta. Uneori însă, printre rândurile scrisorilor sau printre cuvintele interlocutorilor poți găsi subiecte de presă cu adevărat valoroase, care pot duce la investigații jurnalistice de răsunet.
Așa a fost și cazul acestei doamne, din care am desprins o idee: cum unii străini dau ilegal zeci de mii de euro pentru a obține cetățenia R. Moldova, cetățenie la care zeci de compatrioți renunță lunar, conform decretelor publicate periodic în „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova.