Linkuri accesibilitate

„Oare noi vom avea vreodată guvern patriot, parlament deștept sau președenție pentru țară și popor?


Mihai Darul
Mihai Darul

Jurnalul săptămânal cu Mihai Dârul.

Născut în localitatea Lunga, raionul Dubăsari pe data de 12 aprilie 1944. A absolvit Tehnicumul Agricol, specialitatea tehnician-mecanic. A activat în brigada de tractoare a colhozului Pobeda din localitatea natală. Pensionar.

Luni

Mă preocupă semnarea de către Chișinău și Tiraspol a celor patru protocoale care vizează funcționarea școlilor cu grafie latină, accesul la terenurile agricole de după traseul Dubăsari - Tiraspol, recunoașterea diplomelor transnistrene și restabilirea legăturilor telefonice între malurile Nistrului. Dă Doamne să fie bine … dar nu prea cred. Trebuie să văd cum arată exact și în detalii acordurile, cine și cât a cedat, ce a mai fost nevoie să sacrifice Chișinăul si mă întreb dacă este pregătită Republica Moldova să administreze reintegrarea Transnistriei prin formula de statut special acordat regiunii, negociat cu cei de la Tiraspol? Mă întreb și încotro se va îndrepta tara in următorii ani?

Pe parcursul zilei am lucrat în grădină, roada am pus-o în vase și am pregătit-o pentru iarnă. În timpul lucrului de vreo trei ori au mers mașinile așa-numiților miliționeri din orașul Dubăsari care aveau un sunet puternic, de regulă acesta este un semnal că undeva își bat joc de cineva cu scopul de a estorca bani.

Apoi am privit tv. Acolo vorbeau și arătau precum că s-a deschis pentru circulație podul de la Nistru de lângă satele Gura Bâcului și Bâcioc. În timp de priveam mi-am amintit de tragedia anului 1992 când ticăloșii, teroriștii, bandiții din armata a 14 a Rusiei au aruncat în aer trei poduri care uneau malurile Moldovei noastre, uneau republica, uneau poporul.

Marți

La ora 7.00 urc în maxi-taxiul Dubăsari-Chișinău, iar in 15 minute eram deja la așa-numita vamă separatistă care este amplasată la răscrucea Dubăsari-Tiraspol-Chișinău. Acolo, în microbus s-au urcat doi separatiști care o făceau pe vameșii și au cerut călătorilor să prezinte actele la control. Așa am pierdut vreo 25 de minute, dar, slavă Domnului a trecut fără incidente.

Ce mi-a atras atenție? Pentru separatiști au fost construite spații speciale, călduroase, iluminate cu utilități, pe când reprezentanții poliției naționale îngheață în mașinile de serviciu. În drum spre Chișinău, pe râul Nistru, am trecut și pe lângă pacificatorii care acum 25 de ani, în 1992, ne bombardau localitățile, ucideau oameni pașnici, aruncau în aer biserici. Astăzi aceștia stau pe malul Nistrului și mă întreb merită să fie pacificatori sau nu merită, oare noi vom avea vreodată guvern patriot, parlament deștept sau președenție pentru țară și popor?

Am ajuns la podul de la Vadul lui Vodă, la podul unde în noaptea de revelion 2011-2012 pacificatorul rus l-a împușcat pe un adolescent de 18 ani, și nimeni nu a fost tras la răspundere?!

La 8.40 am ajuns la Chișinău și am mers la o întâlnire cu un funcționar de la Ministerul Agriculturii, unde am discutat despre viața locuitorilor din stânga Nistrului, cei care au muncit toată viața și astăzi nu primesc pensie. După discuție mi-a fost clar că în Moldova este foarte greu să găsești dreptatea deoarece legile nu sunt aplicate și fiecare șef procedează așa cum consideră necesar.

La orele 16.00 am urcat în microbusul cu destinația Chișinău-Roghi și am mers la Dubăsari. În drum trecem prin așa-numita vamă separatistă. La vama improvizată s-a repetat procedura de dimineață, atât că au fost verificate bagajele după care cei care nu au viză de reședință în Dubăsari erau obligați să completeze formulare suplimentare.

Pe această cale mă adresez deputatului Vladimir Țurcan, președintele comisiei parlamentare, responsabil de drepturile omului și dlului Gheorghe Balan să oprească nedreptățile și înjosirea locuitorilor care zilnic fac naveta Chișinău – Dubăsari sau alte locațiii din stânga Nistrului.

Miercuri

La 7.00 m-au luat frigurile, când am ieșit afară am găsit un vas cu apă înghețată și mi-am zis: gata, a venit iarna. M-am mobilizat la strângerea roadei pe de ogor, roadă care am crescut-o și îngrijit-o încă din primăvară, mai mult m-am ocupat de strângerea sfeclei, morcovului, varza nu a prea rodit.

Seara am privit „Mesagerul” la TVM, după care am observat că la TVM a început un ciclu de emisiuni intitulat „Butonul roșu” și am crezut că o să fie o emisiune pentru țară, dar cu regret am urmărit o masă de oameni gălăgioși și fără folos. Emisiunea m-a convins că în Partidul Socialiștilor nu sunt oameni culți, educați și deștepți. Toată gălăgia o făcea deputatul Bogdan Țârdea .

Joi

De cu seară mi-am propus să merg la reprezentanții regimului separatist din Dubăsari cu care nu am dorință să mă întâlnesc, dar sunt nevoit deoarece începând cu anul 1992 suntem ocupați cu forța și activitate mare din partea conducerii de la Chișinău așa încât Moldova să fie unitară și fără armată străină nu se vede.

În 2014 am depus o cerere la așa-numita administrație ca să-mi dea și mie pământ la fel ca altor locuitori și de atunci nu s-a soluționat problema mea. Când am depus cererea, atunci ei mi-au declarat deschis precum că eu sunt dușmanul lor. Aceasta pentru că în 1991 eu am făcut tot posibilul ca alegerile prezidențiale separatiste, atunci când a fost ales Smirnov, să nu se desfășoare în satul Lunga. Sătenii m-am ascultat și la 1 decembrie 1991 Casa de Cultură a fost încuiată și, respectiv, nimeni nu a votat.

Împreună cu patrioții satului Lunga Mihail Bulan, Ion Lupulov, Ilie Dârul, Nicolae Grecul, Leonid Loghin și Ion Cojuhari am organizat alegerile președintelui Republicii Moldova, toți l-au votat pe Mircea Snegur. Din 3860 de alegători din Lunga 3640 și-au dat votul pentru el. Eu propun ca despre așa-numitele alegeri din partea stângă a Nistrului să se realizeze o emisiune specială.

Vineri

La așa-numita vamă am avut neplăceri cu cei care prea mult îmi verificau pașaportul, acestora nu le place când cineva le face observație.

La Chișinău am venit ca să vorbesc despre cum trăiesc locuitorii din partea stângă a Nistrului începând cu anul 1992, deoarece eu de multe ori atrag atenție cum administrația de la Tiraspol își bate joc de populația din toată Moldova. Mi-am adus aminte că la o emisiune, la care și dnul Nicolae Timofti era prezent a luat cuvântul Nicolae Dabija și de atunci tot timpul îmi este greu pe suflet deoarece scriitorul a spus niște cuvinte grele, trădătoare: ”Haideți să dăm partea stângă a Nistrului, la ce ne trebuie ea nouă?!” Și acum îl întreb pe dl. Dabija dacă cunoaște vreo țară care benevol își dă pământul și propria populație.

XS
SM
MD
LG