Linkuri accesibilitate

„Mă conving o dată în plus că printre oameni există îngeri”


Tatiana Slivca

Jurnalul săptămânal cu Tatiana Slivca

Născută în 6 noiembrie 1986 la Chișinău. Are licență în jurnalism și masterat în filosofie aplicată și management cultural la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, România. E realizatoarea și prezentatoarea emisiunii de folclor „Zestrea neamului" la Noroc TV.

Luni

Ora 5.45. M-am trezit înainte ca să sune alarma. Mi se întâmplă de o săptămână încoace să mă ridic din pat până la răsăritul soarelui și cu toate acestea să am energie pentru toată ziua. Am două ore doar ale mele, timp în care-mi planific programul pentru săptămâna în curs, dar pe care, bineînțeles, îl completez zilnic. Weekend-urile însă, îmi place să le programez din timp și chiar mi-am făcut obicei ca o dată pe lună să evadez în afara țării. Sunt bune aceste escapade pentru recăpătarea puterii interioare și pentru inspirație. Cele patru anotimpuri ale lui Vivaldi mi-au energizat dimineața admirând cum luminile orașului încep să se stingă rând pe rând făcând loc răsăritului pe care ador să-l urmăresc.

Ora 9.30. M-am intersectat cu o admiratoare a cântecului și în special a portului popular, posesoarea unei colecții impresionante de ii pe care mi le-a împrumutat pentru a le purta în emisiuni. Mi-a bucurat ochii cu o colecție de fotografii făcute acum două săptămâni la Buzău. Răsfoind pozele, am primit un mesaj clar și am zis că-l voi lua drept simbol al acestei zile: „Port popular de luat acasă și de iubit”. Am învățat în ultimii ani să fiu atentă la semnele care-mi ghidează pașii prin viață.

Am în față o săptămână foarte aglomerată în care trebuie să filmez două emisiuni până la plecarea spre Crasna, Cernăuți, pentru a realiza o ediție specială despre dna Ileana, sora Mariei Iliuț care a cusut costume populare pentru toți artiștii din Basarabia.

Telefonul sună continuu, dar cu puțin optimism și gânduri bune, cred că voi reuși să le rezolv pe toate. Mă conving o dată în plus că printre oameni există îngeri, eu le spun prieteni speciali. Sunt oameni cu care nu te vezi si nici măcar nu vorbești des la telefon, poate chiar foarte sporadic, dar știi că ei sunt acolo când ai nevoie de o îndrumare sau de o povață. Nu le dau nume, ei știu cine sunt, doar vreau să le aduc recunoștința mea.

Ziua s-a încheiat cu un telefon primit de la o prietenă dragă care tocmai s-a stabilit la București și m-a invitat în vizită.

Marți

Dimineața mea a început la ora 6.00. Mi-am făcut sfertul de oră de sport pentru că-mi place să mă țin de zicala: „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”. Eu fiind și absolventa unui liceu coregrafic, am simțit întotdeauna nevoia să nu neglijez capitolul mișcare fizică.

„Să credeți în dragoste pentru că fără dragoste nu există nimic altceva” - este primul mesaj pe care l-am citit în timp ce luam micul dejun. Prima cafea obișnuiesc s-o beau acasă, mi-am făcut un tabiet din acest lucru.

Am plecat spre televiziune unde mă aștepta o zi pe care urma s-o dedic documentării și pregătirilor pentru filmarea de miercuri. Am învățat că nu e bine să-ți pui bariere, de niciun fel, dar în același timp, nu mi-am permis niciodată să contactez un interpret fără ca să fiu foarte bine pregătită. Îmi place să-mi iau doza de povețe și răspunsuri la anumite întrebări din întâlnirile pe care le am cu invitații emisiunilor mele.

Am răsfoit arhiva edițiilor vechi în căutarea unei informații pe care o voi folosi în cartea la care lucrez, este despre un interpret foarte iubit de muzică populară din Basarabia și studiindu-i o data în plus biografia, am înțeles că i-au reușit anumite performanțe în viață tocmai pentru că nu i-a fost frică să încerce. Așadar, să nu ne fie frică de greșeli, doar astfel vom învăța să ne depășim limitele și să devenim mai buni cu fiecare experiență.

Ajunsă acasă m-am bucurat să-l întâlnesc pe Tudor, fratele meu care este stabilit la Botoșani. Serviciul nu-i permite să vină prea des așa că profităm de timpul petrecut împreună pentru a sta la sfat. Deși este cu trei ani mai mic decât mine, e foarte înțelept și are o gândire evoluată. Deseori ne sfătuim pe anumite segmente și nu dau niciodată greș când aleg să țin cont de părerea lui.

Miercuri

Această dimineață începe cu ritualul de pregătire pentru filmarea unei noi ediții a emisiunii „Zestrea neamului”. Am învățat să mă îngrijesc singură de imaginea mea și astfel, de fiecare dată mă aranjez acasă pentru majoritatea evenimentelor. Mi-am pus în bagaj ținuta pregătită de cu seară și am plecat fără să iau micul dejun. Nu obișnuiesc să mănânc înainte de filmări.

Munca de televiziune înseamnă multă dedicație, uneori lucru peste program, alteori trebuie să-ți depășești limitele, mai înseamnă mobilizare în echipă. Echipa mea de la Noroc TV este una foarte talentată, oameni care știu meseria bine și pe care cred că i-am făcut să îndrăgească muzica populară.

Astăzi am purtat o ie care are 150 de ani vechime și a aparținut fiicei marelui istoric bucovinean Ion Nistor, cel care a semnat Actul Unirii în 1918 la Cernăuți. A fost onorant pentru mine să port această IE care are o energie aparte, m-am simțit ca o Regină. De altfel întotdeauna iile create de mâinile româncelor noastre poartă în ele câte o poveste și au menirea de a pune în valoare cele mai ascunse comori ale sufletului.

Un prânz luat cu un prieten drag, condimentat cu discuții de suflet, este mai mult decât o bună energizare pentru cealaltă etapă a zilei. Dacă vrei să obții ceva în viață, trebuie să muncești cu regularitate la cote maxime, iar la orice cădere, să te ridici cu demnitate și să-ți urmezi drumul, asta am învățat-o de la Violeta Gorgos. Îi mulțumesc pentru că m-a lăsat să-i stau pe-aproape în anii mei de studenție și deseori fac recurs la sfaturile ei.

Am revenit acasă foarte obosită, dar am învățat să scriu la finele fiecărei zile cinci lucruri pentru care sunt recunoscătoare… cu bune și rele, cu lecții pe care le-am învățat. Este o practică ce-mi dezvoltă atenția asupra a ceea ce fac. Uneori ne concentrăm atât de mult pe dificultatea ascensiunii noastre, încât pierdem din vedere să fim recunoscători pentru simplul fapt că avem un munte de urcat. Dacă-ți faci timp pentru recunoștință în fiecare zi, spunea Oprah Winfrey, rezultatele te vor uimi.

Joi

Micul dejun alături de fratele meu se întâmplă rar dar este special. Am plecat grăbită spre muncă, dar m-am prins la gândul că ambuteiajele nu mă mai stresează, ba dimpotrivă, sunt prielnice pentru a-mi pune gândurile în ordine, pentru a asculta o melodie și chiar pentru a zâmbi. Îmi place rolul de observator pe care l-am antrenat în ultimii ani. Este minunat să trăiești această stare, să nu dai frâu liber emoțiilor negative, ci dimpotrivă să le valorifici pe cele pozitive.

Astăzi am intrat în montaj, o etapă importantă din procesul de realizare a unei emisiuni, dar care-mi consumă destul de mult din timp, ținând cont de faptul că-mi place să lucrez cu materialele de arhivă, asta însemnând că totul trebuie să fie vizionat în timp real.

Înainte de somn, punându-mi ordine în programul pentru ziua de mâine, am găsit în deschiderea agendei două daruri minunate, doua cărți poștale desenate de talentata Aliona Bereghici cu următoarea dedicație: “Fericire și pace”. Îți poți dori ceva mai mult? Nu. Doar atât. Să vină iarna.

Vineri

Am început această zi cu zâmbet pe față și încrezătoare că voi reuși să-mi onorez tot ce mi-am planificat în agendă. Acest noiembrie este unul special pentru mine, pentru că mi-am resetat toate convingerile și am ajuns să trăiesc plenar starea de bucurie interioară. Astăzi am înțeles că sunt situații limită pe care le poți depăși doar pin păstrarea stării de echilibru și pace lăuntrică. Doar se știe, barierele există cu un scop, ele ne dau șansa să arătăm cât de mult ne dorim ceva.

De câteva luni am apucat să țin un jurnal al recunoștințelor. Uneori pot medita mai mult înainte de somn despre cele întâmplate pe parcursul zilei, alteori sunt suficiente și cinci minute să-mi notez lucrurile pentru care sunt recunoscătoare.

O metodă prin care-mi reîncarc bateriile este brodatul cu mărgele. Evident, a devenit un lux pentru mine să găsesc timp pentru această nouă îndeletnicire, dar totuși încerc să-mi acord măcar o oră în săptămână.

Aproape de miezul nopții pregătesc întâlnirile din weekend care nu vor fi puține, dar știu că vor fi importante și vor mișca înainte lucrurile pe care le-am început și care necesită continuitate.

Un weekend binecuvîntat să aveți și nu uitați să trăiți clipa.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG