Românism versus moldovenism
În contextul evenimentelor din 1905 apare un curent cu manifestare de naționalism local, rival celui de sorginte panromânesc. Este vorba de o formă de „moldovenenism” basarabean, organizat în jurul ziarului „Moldoveanul”, care se considera un „săptămânal național independent” și care reunea reprezentanții unui naționalism basarabean mai moderat.
Liderul acestui curent și redactorul ziarului, Gheorghe Madan, pleda pentru redeșteptarea națională și emanciparea provinciei, dar nu punea la îndoială legitimitatea autorității țariste. Susținut de nobilimea loială în general regimului de la St. Petersburg, ziarul a existat din ianuarie 1907 până în octombrie 1908, ideile sale devenind o provocare importantă pentru naționaliștii români. Durata de existență a ziarului, cât și politica tolerantă a autorităților țariste față de această publicație, arată susținerea sa directă de către A. Kharuzin, guvernatorul Basarabiei, care dorea astfel înfrânarea și dezbinarea populației majoritare românești asupra problemelor de identitate și loialitate față de țarism. Într-o scrisoarea secretă, expediată de Kharuzin preşedintelui Consiliului de Miniştri, Piotr Stolâpin se arată că „ziarele editate în limba moldovenească, în special unul din ele, „Basarabia”, sunt publicate pe banii unor cetăţeni români, locuitori ai României ce urmăresc scopuri româneşti-iredentiste şi reprezintă un pericol deosebit”. Prin urmare guvernatorul sugera că „unica modalitate raţională de luptă cu răul inevitabil constă în editarea unui organ de presă pentru popor în limba moldovenească, pe banii guvernului”.
