Linkuri accesibilitate

William SAROYAN. Ce-am mai rîs! O poveste serioasă


Un titlu-binoclu, un izvor nesecat de lacrimi...

Un titlu-binoclu, Ce-am mai rîs! O poveste serioasă, Litera, 2017, prin care americanul William Saroyan (1908 – 1981) îşi priveşte îndeaproape eroii – familia Nazarenus, familia Walz, Cody şi Bart Bone ş.a. –, după ce că Swan, soţia lui Evan, dă peste cap perspectiva unei vacanţe mult aşteptate în casa cu vie din Clovis, pusă la dispoziţie de fratele mai mare al bărbatului, anunţându-şi soţul: „O să am un copil. Nu e al nostru”.

Un izvor nesecat de lacrimi, acest Ce-am mai plâns! („Acum ea suspina mai tare decât oricând”), iar povestea serioasă îşi urmează cursul, cum ar veni – din lac în puţ: „Ce se întâmplase? Ce se întâmpla mereu? De ce nimic nu era aşa cum ar fi trebuit să fie? De ce totul era, întotdeauna, ciudat, misterios, periculos, delicat, gata să se facă praf şi pulbere oricând?” Profund rănit în amorul propriu, Evan se confesează fratelui mai mare, iar reacţia lui Dade e formidabilă: „Dacă vrei să omori pe cineva, găseşti în camera mea instrumentele necesare. De ce nu? E corect. Dacă vrei să ierţi pe cineva, să înţelegi, să iubeşti, găseşti arme pentru asta în sufletul tău”. În registrul aceluiaşi „dacă”, Evan îi spune soţiei: „Dacă ai în suflet puţină compasiune pentru tine însăţi, află că în mine există destulă compasiune pentru mine însumi şi pentru tine. Să ştii asta şi să mă laşi să-mi ajut fiul şi fiica, să mă laşi să te ajut pe tine, oricine ai fi, soţia mea, mama copiilor mei, sau o străină, orice preferi să fii”. Răspunsul lui Swan, tot în registrul lui „dacă”, pune punctele pe i: „Dacă mă iubeşti voi trăi. Dacă nu mă iubeşti, nu voi trăi. Mă poţi iubi? Poţi să mă iubeşti acum, Evan?”

Atât că răul a fost făcut, iar logica implacabilă a dramei de familie se întoarce, vai! în tragedie pentru toată lumea: Swan, presupusul tată al copilului abia zămislit, fraţii Nazarenus mor rând pe rând – fie că-şi doresc moartea sau aleg viaţa, de dragul copiilor. Absolut cumplit, acordul final: „Şi până la urmă simţi râsul. Fusese, însă, un accident. Un accident după altul, terminate în râs”. Astfel soarta bate la uşă – la uşa de ieşire....

16 octombrie ’17

XS
SM
MD
LG