Născută în 17 mai 1983 la Chișinău. A studiat la Facultatea de jurnalism și științe ale comunicării de laUSM. A fost jurnalistă stagiară la ziarul „Timpul”. A lucrat la o televiziune muzicală. A prezentat știri la televiziunea Euronova TV. Timp de 11 ani a lucrat la TV7. Acum trăiește in Portugalia.
Luni
Diminețile mele încep la fel. Îmi pregătesc copilul de grădiniță. De patru luni suntem stabiliți în orașul Portimao, din sudul Portugaliei și îmi făceam griji cum se va adapta băiatul. Dar spre surprinderea mea totul a fost perfect. L-am înscris într-o grădiniță privată și sunt extrem de mulțumită. Copilul frecventează cu plăcere instituția. Participă la diferite activități. Iar periodic le sunt organizate excursii. Săptămâna trecută spre exemplu, de Ziua Internațională a Animalelor, toată grupa a mers la un magazin specializat și a procurat o broască țestoasă.
Revenind de la grădiniță, mă apuc de treburile casnice. Acum nu lucrez și am mai mult timp liber să fiu gospodină. Reușesc să fac și lucrurile pe care le ador, să citesc și să privesc filme. Recunosc că până acum era un lux să-mi găsesc timp pentru aceste activități.
La cină, cu toată familia savurăm mâncarea, discutăm ce s-a mai întâmplat peste zi și râdem cu poftă.
Marți
O nouă zi cu soare. Mult soare. Astăzi soțul are zi liberă. De aceea, decidem să ducem băiatul la grădiniță, iar noi să mergem să vedem oceanul. Nisipul e fierbinte, iar apa caldă. Oceanul este liniștit, de aceea putem să ne scăldăm în voie. Avantajele traiului lângă ocean.
La prânz mergem la piață. Aceasta se află într-o clădire bine amenajată. Fiecare comerciant își are locul de vânzare. Totul este curat. Tot aici este un spațiu destinat copiilor. Până părinții fac cumpărături, micuții se pot juca în voie. Noi ne-am cumpărat legume, fructe și bineînțeles pește. Este o varietate extraordinară de pește și fructe de mare. Pur și simplu îți fug ochii și vreai să cumperi totul. Eu fiind o amatoare a produselor de mare, niciodată nu ies din piață cu mâinile goale.
Evident la cină avem pește și mămăligă, savurate cu un pahar de vin portughez.
Miercuri
O nouă zi și e la fel de însorită. Sunt curioasă să văd ploaia din Portugalia. De când am ajuns aici, nu am văzut un strop de ploaie. Dimineața e același traseu. Până la grădiniță mergem 10 minute cu autobuzul. E o plăcere să circuli în ele. Pasagerii intră pe ușa din față și coboară pe ușa din spate. Achitarea se face la intrare. Fiecare își ia tichetul, iar autobuzul pornește doar când toți pasagerii au luat loc. Șoferul nu are dreptul să ia mai mult de 5 persoane în picioare. Foarte rar ai șansa să rămâi în stație, așteptând următorul autobuz.
Prima jumătate a zilei o dedic discuțiilor cu niște colegi și prieteni. Noroc de rețele de socializare și Viber. Îmi este dor de ei și cu această ocazie le transmit tuturor salutări. Un salut special pentru Victoria Colesnic de la finuțul Iancu!
Joi
Dimineața de astăzi îmi reamintește că, anii de muncă în domeniul jurnalismului nu au trecut degeaba. Chiar dacă nu am scris articole de luni bune, astăzi am avut această ocazie. De ceva timp am decis să-mi fac un blog. Doar că până acum tot nu-mi găseam timp pentru scris. Uite că a venit momentul.
La amiază am ieșit la o plimbare alături de sora mea, care la fel este stabilită în Portimao. Am decis să luăm cu noi și aparatul de fotografiat. Zilnic vedem locuri atât de frumoase, încât este păcat să nu faci niște poze.
În a doua jumătate a zilei sunt din nou în fața calculatorului. Învăț să fac montaj. Vreau să editez materialul video și fotografiile pe care le fac. Nu e chiar ușor. Lucrez într-un program mai complicat, dar sper să-mi reușească.
Vineri
Este vineri. Vineri 13. Unii sunt îngroziți de acest număr, alții și mai îngroziți de combinația zilei de vineri cu data de 13. Pentru mine dimpotrivă, a fost o zi fericită. În urmă cu 10 ani, pe 13 octombrie m-am căsătorit. Îmi amintesc că era un pic răcoare și posomorât. In acest an e cald și am soare din plin. Primesc sute de apeluri și mesaje cu felicitări de la părinți, prieteni și colegi. A fost o nuntă veselă. Până la cină am fost la școală. Ne-am înscris la cursuri de portugheză și urmează să aflu când începem lecțiile. Ard de nerăbdare să cunosc această limbă. Astfel îmi voi putea găsi mai ușor un loc de muncă spre care tind. Mergând spre casă îmi fac diverse planuri și tare sper ca măcar o parte din ele să le pot realiza.
Seara, deschidem o sticlă de vinho verde și ne amintim de momentele frumoase din cei 10 ani de căsătorie. Cică aniversarea de zece ani este considerată piatra de temelie pentru anii care vor urma. Așa să fie ;)