Linkuri accesibilitate

Pînă să îmi beau ceaiul, mi-am dat seama că a venit toamna...


Lavinia Carmen Casiadi

Un jurnal săptămânal de Lavinia Carmen Casiadi.

Născută la 25 decembrie 1997, in orasul Chisinau. A invatat la liceul teoretic Minerva din Chisinau. Este studenta la Bucuresti, la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, Facultatea de Stiinte Politice, specializarea Relatii Internationale si Studii Europene.

Despre pasiunile sale: adoră să cânte la pian, să inoate si sa danseze. Ii place sa savureze un vin bun pe timp de ploaie si sa dea volumul mai tare. Despre lectură: nu citeste mult, dar prefera o carte scrisa de Henry Kissinger.

Luni

Primul meu jurnal. Nu am fost niciodata fata care a facut notite. Si totusi pentru oricine este un „prima data”. Primele zile de octombrie raman a fi preferatele mele, iar acum au o semnificatie mai diferita pentru mine - inceputul unui nou an universitar. Atit de multe ganduri, si atit de multe palpitatii.

„Se asteapta un an greu”- cu asa fraza ne-a incurajat cam fiecare prof. De acum incolo doar asta o sa imi rasune in cap... trist. Totusi ziua s-a terminat frumos. Am revazut colegii, prietenii din Asociatie si am plecat acasa cu mii de intrebari in cap.

Marti

Soarele incearca sa strabata norii care calaresc pe cer. O zi frumoasa de toamna. Timp perfect pentru o cafeluta la balcon. Zis si facut! Cafeaua pentru mine e perfecta doar daca vine „la pachet” cu un timp răcoros.

La universitate intrebarea zilei era: unde va vedeti peste cinci ani cu o cariera profesionala? Am avut marele șoc; doar cinci ani! Cit de repede trece timpul… cit de scurta este viata. Mă framanta si o alta intrebare: de ce studentii moldoveni din alte tari nu isi vad viitorul la ei acasa? Raspunsul il cunosc politicienii.

Miercuri

Zi posomorita e afara. Innorat e Bucurestiul.

Sunt tutore pentru o zi. Ce inseamna asta? Perioada cind ajut bobocii din anul I, raspunzindu-le la mai toate intrebarile.

Surpriza a fost mare atunci cind mi-am dat seama ca tinerii care pășesc pe urmele noastre sunt foarte, da foarte, destepti. Atata agerime in mintea lor si atat pragmatism pentru un adolescent. Bravo!

Sunt placut surprinsa si de co-nationalii mei, care m-au facut sa spun ca sunt mandra fiind basarabeanca.

Joi

„Pina la capatul lumii as vrea sa te urmez”- cu astfel de fraze m-am trezit. Ah, colega mea are o alarma perfecta de dimineata.

Pînă să îmi beau ceaiul, mi-am dat seama că a venit toamna. Frunzele uscate care dansau pe balconul meu, pălite de o rugina tomnatica nemiloasa, făceau un zgomot singuratic…

Geanta si la scoala. Da, scoala. Prefer sa ii zic asa pentru ca nu accept ideea ca nu mai sunt demult o tanara si nelinistita liceeana.

Tramvaiul plin de oameni somnorosi si infrigurati, care se ghemuiesc unul linga altul pentru a se incalzi. Toamna... anotimpul care ne aduce mai aproape unul de celalat.

Vineri

Oh, ador zilele de vineri. Cind week-endul e atit de aproape, dar inca nici nu a inceput.

Noroc de grija facebook-ului, de altfel nici nu stiam ca poate sa ploua. Imi iau umbreluta si linistita plec spre universitate.

Tata m-a sunat si bucuros mi-a zis ca sambata dau la teasc. Iar eu, eu am doar regrete. Al doilea an de cind nu mai particip in familie la zilele de „toamna aurie” – cum lui tata ii place sa spuna. Atunci cind umplem beciul pana la refuz cu bunătațuri, cînd gustam din mustul care incepe sa piște de limbă, cind toata forfota este in curte.

Amintirile sunt atit de dulci, iar dorul e atit de mare.

Trebuie sa ne bucuram din plin de orice moment petrecut cu familia. Mda.

XS
SM
MD
LG