Linkuri accesibilitate

„Aș vrea ca lucrurile să intre în normalitate și să nu trăim doar cu speranța la un viitor mai bun...”


Victoria Colesnic

Jurnalul săptămînal al Victoriei Colesnic.

Născută la 25 octombrie 1983 in orasul Chsinau. A facut studii la USM, facultatea de jurnalism si stiinte ale comunicarii. A activat ca jurnalist la EuroTV Chisinau, ProTV-Chisinau, TV7 si acuma e prezentatoare la TVR Chisinau.

Luni

Ora 7.00. Este ora la care obișnuiesc să mă trezesc zilnic, în cazul în care nu am evenimente planificate dis-de-dimineață. Un pahar cu apă plată și pun ibricul pentru cafea la foc. Între timp, ud florile de cameră. Sunt multe la număr. Este pasiunea mea preluată de la mama, ca și multe alte lucruri frumoase ce doar mamele le pot insufla. Cafeaua și florile fac parte din ritualul meu zilnic. Urmează dejunul, care este obligatoriu. Este o zi de luni mai puțin obișnuită decât celelalte de peste an pentru că sunt în vacanță. Savurez ultimele două zile libere până revin la muncă. Este prima dată în ultimii ani când am parte de o vacanță de două săptămâni. De regulă sunt mai scurte, iar acum mă simt răsfățată.

Pe la prânz decid să merg în vizită la părinți. O fac în fiecare săptămână, cu mici excepții. Pentru că, parafrazându-l pe Adrian Păunescu, voi spune să ne iubim părinții pe pământ nu în gând.

Părinții ne așteaptă de fiecare dată cu mult drag. Vorbim despre una, despre alta, îi povestesc mamei cum am petrecut o săptămâna din vacanța în Germania, la fratele meu mai mic. Îi arăt și fotografii. Spre seară, o mică cină în familie și mai facem unele planuri de viitor.

Marți

Mă trezesc de dimineață și termin de scris un reportaj pentru o agenție cu care mai colaborez periodic. Părinții sunt déjà plecați la serviciu, iar pe la prânz merg și eu acasă. În drum, îmi permit o mică plimbare prin parc. E o zi frumoasă de toamnă. Am primit niște fotografii pe viber. Sunt de la ziua de naștere a unui finuț. A împlinit 5 anișori și este pentru prima dată când nu sunt prezentă la ziua lui de naștere să-i spun La Mulți ani, Iancu! În această vară, părinții lui, prieteni foarte dragi, au decis să plece cu traiul peste hotare. Mi-aș fi dorit să rămână aici, acasă, dar îi înțeleg. Au ales un viitor mai bun pentru copilul lor. Inspir aerul de toamnă. Este cu note de dor, melancolie, dar și speranță.

Seara îmi fac un ceai și citesc o carte.

Miercuri

Revin la muncă după vacanță. Mă simt plină de energie. Fac un raport pe care îl pregătesc de regulă la finele fiecărei luni, apoi stabilim invitații pentru emisiunea Punctul pe Azi. Deși lungă, ziua decurge ușor. Emisiunea se termină la ora 20. În drum spre casă, împreună cu câțiva colegi mergem la un pahar de vorbă. După o oră, pornesc spre casă. Decid să merg câteva intersecții pe jos.

Îmi place Chișinăul de seară chiar și așa cum este: cu străzile prost iluminate și trotuare găurite. Pe drum admir un cuplu de tineri îndrăgostiți la început de cale. Se vede după schimbul timid de zâmbete și licărul din ochi. Grăbesc pasul și ajung acasă.

Puțin mai târziu, vorbesc cu fratele mai mic pe net. De 4 ani este stabilit cu traiul în Germania. Este doctor, iar de curând s-a angajat la un alt spital. Mi-a vorbit despre primele impresii. Trebuie să recunosc că în urmă cu 5 ani nu m-aș fi gândit că fenomenul migrației va lovi și în familia noastră. Dar s-a întâmplat. De la un salariu de 2000 de lei, cât primea la Spitalul de Urgență, fratele a decis să-și încerce norocul în Germania și a reușit. Eu sunt mândră de el. Mai greu este că ne vedem doar în vacanță.

Joi

Aceeași dimineață obișnuită. Florile îmi bucură ochii, iar din geam soarele anunță o zi frumoasă. Merg la serviciu, iar seara … acasă. Îmi scrie un bun prieten, care de ceva timp, la fel, a plecat din țară. A ales Statele Unite ale Americii.

Constat cu tristețe că în ultima vreme pleacă persoane care au reușit să se realizeze acasă. Nu sunt șomeri și nu trăiesc la limita sărăciei. Sunt oameni cu serviciu bun, cu casă, cu masă și familie, dar obosiți de indiferența statului și inceritudine. Pleacă pentru un viitor mai bun pentru copiii lor. Mă tem să mă gândesc cum va arăta Republica Moldova peste 20 de ani dacă această tendință va continua. Niciodată nu m-am gândit să plec din țară, deși am avut mai multe posibilitați. Sper să nu ajung în acel moment în care să-mi fac valiza și să-mi iau un bilet într-o singură direcție. Aș vrea ca lucrurile să intre în normalitate și să trăim nu doar cu speranța la un viitor mai bun, dar cu încredere în ziua de mâine.

Vineri

Este unica mea zi liberă. Mă strădui să pun la punct lucrurile pe care nu am reușit să le fac pe parcursul săptămânii. Vineri, de regulă mă văd cu cei dragi. Sunt zile în care îmi permit o escapadă în afara orașului sau de ce nu, stau acasă, citind.

Astăzi mă văd cu câteva prietene, iar mâine încep o nouă săptămână de muncă. Sâmbăta și duminica prezint jurnalul de weekend la TVR Moldova, pe care vă invit cu drag să-l urmăriți. Cam așa a fost această săptămână.

Urmează o nouă săptămână cu evenimente noi și provocări noi, pe care le accept cu zâmbetul pe buze. Pentru că în final, noi ne construim viitorul și cum ne așternem, așa dormim. Nu trebuie să așteptăm să o facă alții pentru noi. Am învățat să mă bucur de lucruri mărunte, pentru că viața e frumoasă!

XS
SM
MD
LG