Linkuri accesibilitate

„Tare a fost greu în 26 de ani ca republica să decidă în care parte s-o apuce și cu cine să trăiască bine”


Dialog de ziua independenței cu locuitori de la Pelinia și cu activista civică Vlada Ciobanu.

La cei 26 de ani de independență a Republicii Moldova, mulți sunt cei care spun că trăiesc în sate fără rețele de apă sau de canalizare, fără drumuri asfaltate sau locuri de joacă pentru copii. Fără prea multe locuri de muncă pe plan local, unii pleacă la muncă în străinătate, în timp ce oamenii rămași acasă lucrează cu ziua în agricultură sau trăiesc din ajutoare sociale. Însă chiar și în cea mai neagră realitate apar uneori raze de speranță.

Valentina Ursu
Valentina Ursu

La Pelinia, Drochia, în zona de nord am discutat cu mai mulți săteni, de la care am aflat că moldovenii se mândresc cu ce pot. Cred că sunt oameni muncitori, credincioși, buni, curajoși, ospitalieri, dar mulți dintre ei spun că sunt nefericiți, sunt mai degrabă ghinioniști decât norocoși. Unii declară că nu mai au nicio speranță pentru viitorul țării, alții se arată fericiți, vorbind despre motivele pentru care se simt mândri că s-au născut pe plaiurile mioritice. Dar aproape toți vorbesc de rău politicienii care de 26 de ani, așa cum spun ei, duc statul în prăpastie.

- „Ne-am pomenit robii celor mai puternici politicieni, guvernanții iștia creează așa învoieli ca noi să nu putem să ne dezvoltăm, dar o mare parte depinde de înșiși cetățenii Republicii Moldova, că majoritatea, mulți dintre moldovenii noștri tare se bucură când iapa fratelui său rău trage și ei se vând unii pe alții, ne trădăm, adică, unii pe alții. Să fim un popor unit, noi putem să trăim foarte bine, avem învoieli create de la natură foarte bune, avem pământ foarte bun și rămâne numai să fim uniți, să nu ne vindem unii pe alții…”

Europa Liberă: Dar cine v-a dezbinat?

- „Îi clar că politicienii, guvernanții iștia care se vede fără ochelari că ei nu sunt oameni cinstiți, curați.”

Europa Liberă: De ce nu se gândesc politicienii și la necazurile alegătorilor?

- „D-apoi știți că-s mai aproape dinții decât părinții? Noi suntem oleacă aiuriți, bludniciți, nouă ne trebuie oleacă de timp și oleacă de cultură, și oleacă de bani să ne dea, ca oleacă să ne îmbogățim și atunci o să fim hâtri. Dar așa?...”

Europa Liberă: Cu ce vă mândriți Dvs. ca și cetățean al Republicii Moldova?

- „Numai cu copii sănătoși, cu familie frumoasă.”

- „Știi cu ce mă mândresc? Că am sănătate și-mi pot lucra sotcele și mă rog Domnului să dea ploiță curată și am ce mânca. Pe noi nu ne ia de cumătri nimeni, nunți nu avem și noi… ghibăcim. Și iaca cu ce trăim.”

Europa Liberă: Dar în zece ani cum o să arate satul Pelinia și Republica Moldova?

- „Eu nu pot să spun cum o să arate. Dacă ei fură, eu ce pot să-ți spun c-o să arate?”

Europa Liberă: Cum ați vrea să arate?

- „Cum o fost în vremea din urmă, apoi așa vreau să arate, da’ aiști de la conducere fac râs din lume.”

Europa Liberă: Încotro trebuie să meargă Moldova – cu Rusia sau cu Europa?

- „Dodon să șadă și să facă poreadkă (ordine) în țara lui, rusul – acolo, românul – acolo.”

- „Să fie pace și să fie lumea egali și cu lefile lor și cu…”

- „…Să aibă lumea de lucru, tineretul ista, că nouă de-amu nu ne trebuie…”

Europa Liberă: Dar de ce vă este cel mai mult frică?

- „Știi de ce-mi este frică mai tare? Că n-a da Dumnezeu ploaie, și apele seacă și de păcatele mele mi-e frică, că le duc după cap.”

Europa Liberă: Dar politicienilor le este teamă de păcatele lor?

- „Da’ nu le mai este!...”

- „Nu le este! E-he-heiii, au furat o grămada.”

Europa Liberă: Vă amintiți anul 1991, atunci când s-a proclamat independența?

- „Da, îmi amintesc. Am fost chiar și pe Piață atunci. Oamenii erau entuziasmați, tindeau spre o viață mai bună, mai prosperă, dar, vedeți, oamenii n-au căpătat ceea ce au dorit.”

Europa Liberă: Și de ce? Care-i motivul că nu s-a ajuns ca Moldova să fie un stat prosper?

- „Sunt, probabil, și factori externi, dar mai mult de noi înșine depinde. Alegem cum alegem. Noi votăm un partid, de exemplu, ajung în Parlament, ei ne ignoră, vor, se duc și se alipesc la alt partid. Ceea ce socot că nu-i corect.”

Europa Liberă: Deci, traseismul ista politic n-a dus la bine?

- „Da, n-aduce la bine. Și oamenii, noi nu căutăm adevărul, nu suntem insistenți, pentru ce am luptat să dobândim.”

Europa Liberă: Cum vă explicați faptul că cetățenii nu prea iau atitudine?

- „Sunt manipulați oamenii, mai ales la țară trăiesc sărac și ei îs bucuroși cu un 50, 100 de lei și își dau votul.”

Europa Liberă: De ce se lasă lumea manipulată, de ce își vinde votul?

- „Sărăcia, starea materială… În al doilea rând, mulți au copii care în Rusia lucrează și acolo sunt influențați, mulți s-au mutat cu traiul acolo și ei telefonează la părinți: Votați pentru aiștia, și gata. Acum, uitați-vă ce se întâmplă cu Transnistria. Transnistria, deci, nu ne recunoaște pe noi, dar noi, nu știu de ce, le socotim votul lor. Și Găgăuzia tot așa.”

Europa Liberă: Și această dezbinare a societății unde o să ducă statul?

- „Probabil la dispariție ori la reunire, dacă s-a obține lucrul acesta. Ori să dispară, eu știu… O să devină niște gubernii acolo, nu știu ce acolo, niște raioane la Rusia, la Ucraina, la români – o parte. Oamenii se duc, mai ales tineretul. Vedeți? Uite în ’90 era lupta asta de eliberare foarte puternică, tineretul participa. Acum, eu nu văd tineretul să participe; participă de-alde mine, pensionari…”

Europa Liberă: Care sunt calitățile bune ale cetățenilor moldoveni?

- „Că-s muncitori și îs primitori, și îs creduli. Adică, o spus unul așa, înseamnă că poate așa e bine.”

Europa Liberă: Dvs. ziceți că moldovenii sunt muncitori. Dacă sunt muncitori, de ce trăiesc în sărăcie?

- „Pur și simplu, conducerea e de vină, că salariile nu s-au mărit, locuri de lucru n-au deschis, iaca, ne-au promis acum că vor schimba pensiile, nu, iaca întrebați orice pensionar, n-a simțit absolut, cu un 10 lei, dar alții chiar au pierdut.”

Europa Liberă: Și care ar fi calea cea dreaptă pe care să meargă Moldova?

-„Revenirea la matcă, altfel nu… Așa o să fie tot timpul ruptura asta, care cu Estul, care cu Vestul și ceva bun n-o să fie niciodată. Patrioți îs puțini.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă patriotism?

- „Patriot înseamnă să-ți iubești țara în care trăiești, în care te-ai născut, oamenii, dar, dacă o vinzi la trei bani, acesta nu-i patriot, dar de aiștia avem mulți.”

- „Oricare ar fi în Parlament, ori pe care o să-i alegem, tot la dânșii au să tragă, norodul a fost, a purtat jugul în gât și tot o să-l poarte.”

Europa Liberă: O soluție de unde vine, cine trebuie s-o propună, ca lucrurile să se schimbe în bine?

- „Dar oricine ar propune, țăranul nu are valoare la vorbă; tot ei fac în Parlament ce vor ei. Noi alegem, dar ei dacă nu recunosc binele cu care lumea îi alege și… Ei trag la dânșii că șed în Parlament și mai dorm și tot au lefile mari, dar noi am purtat jugul și o să-l purtăm.”

Europa Liberă: Dar în acești 26 de ani au fost și lucruri bune sau vedeți doar partea goală a paharului?

- „Eu aș zice că tot dintr-o parte ne dă și din altă parte ne ia.”

Europa Liberă: Care guvernare a fost mai bună în acești 26 de ani?

- „Iaca, eu aș zice că comuniștii. Au fost și pentru dânșii, dar, totuși, au fost și pentru norod. Da-amu… Cu câte mâini lucrează ei și țăranul ista lucrează numai cu două? Câtă leafă primesc ei și de unde au toate veniturile, că ei au de unde da și fac donații, dar noi n-avem de pâine?”

Europa Liberă: Și atunci, moldoveanul e disperat, își face valiza și pleacă?…”

- „Îi disperat și se duce că n-are ce ședea în Moldova, n-are ce ședea și gata.”

Europa Liberă: În 26 de ani de independență, cum s-a trăit în Republica Moldova?

- „Foarte rău! Parlamentul ne-a lăsat flămânzi, dezbrăcați și goi.”

Europa Liberă: Pe cei din Parlament Dvs. i-ați trimis acolo.

- „Nu i-am trimis noi, ei s-au ales singuri.”

Europa Liberă: Dvs. i-ați votat în timpul alegerilor.

- „Nu i-am votat. Noi am votat, da’ a lor voturi și-au pus acolo și n-a ajuns acolo votul meu, da’ a fost în râpă dus cu apa. Fac ce vor ei; era două ruble cubul de lemn, da’ amu-i 700, 800, 900, da’ eu primesc 600, că am lucrat 30 de ani și am făcut milioane de chirpici.”

Europa Liberă: Dvs. sunteți nostalgic după timpurile sovietice?

- „D-apoi eu îs din ‘40…”

Europa Liberă: Și vă pare rău după tinerețe?

- „După munca pe care am depus-o și n-o luat-o în considerare niciunul; toți își bat joc de popor.”

Europa Liberă: Mai există șanse ca în Republica Moldova sărăcia să se transforme în avuție?

- „Niciodată în viață cu bandiții iștia care sunt aici!”

Europa Liberă: Păi, dar o să vină alte alegeri, în 2018, și o să votați pe altcineva?

- „Altă lege ca să vină, trebuie s-o punem noi, dar ei ascund toată vorba noastră și fac pe-a lor! Ei își bat joc de noi c-am muncit o viață, ședem flămânzi și goi.”

Europa Liberă: De ce se trăiește greu în Moldova?

- „Pentru că așa e conducerea. Dacă i-ar da voie să conducă aist pe care l-o ales cetățenii, apoi poate, poate…”

Europa Liberă: Vă referiți la domnul Dodon, președintele?

- „Da, la domnul Dodon. Dar dacă iștilalți nu-i dau voie, konecino (desigur) că el nu poate face nimic.”

Europa Liberă: Dar cine nu-i dă voie?

- „Parlamentul! Când ar fi să fie legea prezidențială, poate el ar putea face ceva, dar așa… doar nu reșește (decide) el.”

- „Dacă ieri ne da caloși și macaroane, apoi azi s-o iscat că ne dau și gărăfi de vin, numai să ne supunem tot ce vor ei…”

- „Amu 20 de sticle de vin dau pentru un vot acolo, ce vor ei.”

Europa Liberă: Și o să votați pentru asta?

- „Nu, nu, nu, nu, niciodată în viață!”

Europa Liberă: Cine poartă vina cea mai mare că lumea e nemulțumită?

- „Toți din Parlament, toți.”

Europa Liberă: Cei din Parlament sunt votați de Dvs.

- „Dar noi îi știm cine-s ei, ce fac ei acolo? Ei toți pentru dânșii se aleg.”

Europa Liberă: Și chiar în 26 de ani nu ați știut pentru cine votați?

- „Dar ce noi îi știm cine-s ei? Dau lista și lumea votează, dar ce știe pentru cine?”

Europa Liberă: Acum s-a modificat sistemul electoral. Credeți că se va îmbunătăți situația?

- „Niciodată! Pentru că fiecare care o să vină la putere tot o să tragă la dânsul și o să ia banii pentru dânsul. De-amu aiștia au să vină mai flămânzi decât aiști care sunt acum.”

Europa Liberă: Dar cei care au să vină la putere, tot Dvs. o să-i trimiteți acolo, în Parlamentul de la Chișinău?

- „Noi votăm, dar ce noi știm – voturile noastre ajung acolo sau nu?”

Europa Liberă: De ce atât de nemulțumită este lumea?

- „Iaca casa mea, gospodăria mea, am făcut-o împreună cu bărbatul, amândoi. Bărbatul a decedat, iar eu acum trebuie să cumpăr casa de la stat. De ce? Doar nimeni nu mi-a dat niciun ajutor, nimic, dar eu trebuie să dau vreo cinci mii ca s-o trec după mine…”

Europa Liberă: Sunteți mândri că sunteți cetățeni ai Republicii Moldova? Cu ce vă mândriți în țara dvs.?

- „Dar nu știu cu ce, n-avem…”

- „Cam a rușine de-amu… Suntem moldoveni, dar ca ai noștri moldoveni, să te vinzi frate pe frate și…”

- „Îs muncitori, dar munca lor nu se socoate, îi fără preț.”

- „Pensionarul era…”

Europa Liberă: Dacă moldovenii îs muncitori, de ce se trăiește în sărăcie?

- „Pentru că Parlamentul ia toți banii. Plahotniuc câți bani el ia, ajutoarele astea, cine o să întoarcă înapoi toate creditele pe care ei le iau? Copiii noștri? Dar copiii nu lucrează nicăieri, leapădă țara și se duc.”

- „Din ’90, de când s-a desființat fosta Uniune, noi nu știm ce-i dreptate, noi nu știm ce-i democrație. Noi democrația nici n-am văzut-o…”

- „De-amu roata vremii nu se întoarce înapoi.”

- „Da’ amu producția asta unde o duc? Nu la Rusia o duc?”

- „O duc în Rusia, dar nu poporul ia, iaca, ei toată poama o cumpără de la țărani, iaca amuș vin și o cumpără cu copeici și nu le dă doi-trei ani banul acela, dar ei vinul ista îl duc și-l vând pe dolari, eșaloanele de vin se duc. Țăranul ista are ceva? Nici codița nu-i rămâne din ceea ce produce el.”

Europa Liberă: Facem o emisiune despre 26 de ani de independență a Republicii Moldova.

- „N-o fost independență, nu-i și nici n-o să fie!”

Europa Liberă: De cine și de ce depinde Republica Moldova, după 26 de ani de la proclamarea independenței?

- „De noi, acești ticăloși, că tăcem și te dă cu nasul acolo: mănâncă, măi, pătlăgica ceea a ta…”

- „Tare a fost greu în 26 de ani ca republica să decidă în care parte s-o apuce și cu cine să trăiască bine – cu Rusia sau cu România, sau cu alte state.”

- „Toți leapădă țara și se duc; leapădă și copil și tot și se duce să câștige în altă țară.”

Europa Liberă: Regiunea de nord se consideră o regiune mai prosperă. Aici, la Pelinia, lumea a dus-o bine.

- „Aici o dus-o bine, fiindcă satu-i mare, vor să fie avuți, dar bani n-au fost.”

- „Măcar vreo trei mii să dea pensia, dar așa, ce? Îmi dă el mie 700 de lei, eu sunt singuratică, bolnavă, m-au prădat de 20 de saci de grâu, de 10 saci de grăunțe, chiar pachetele cu orez și cu hrișcă ți le iau din casă.”

Europa Liberă: Dvs. vă mândriți că sunteți cetățean al Republicii Moldova?

- „Mă mândresc că-i bine, îi pace, nu-i război.”

- „N-am cu ce mă mândri. Vin la piață și mi-e jale de săteni – toți îs într-o sărăcie, dar ne bucurăm că ne vedem unul pe altul.”

Europa Liberă: Dar e doar sărăcie materială sau și spirituală?

- „Nu, asta-i moral tot. Noi suntem distruși moral, noi nu judecăm cu mintea noastră, noi suntem șablonați – o parte vor cu europenii, o parte vor cu rușii, o parte vor cu NATO.”

- „Mă uit că iaca băbuța ceea a venit să ia un harbujel și când i-o spus cât îi kilogramul, a făcut și biata baba așa…”

Europa Liberă: A înghițit în sec?

- „A înghițit în sec, nici n-a luat biata băbuță... Care a fost așa, olecuță mai în stare, el s-a dus peste graniță și zice că da’ faceți voi ce vreți… Amu să vrei să faci o revoltă, cu cine o să mă duc? Cu mămuca asta ori cu femeia asta? În mahala noastră am rămas doi bărbați la vreo 17 case. Chiar aici, iaca, eu îs în centru, aici, la Pelinia.”

Europa Liberă: La alegeri o să mergeți?

- „N-o să ajungem…”

- „Cu coasa o să ne ducem!”

- „Dacă o să ne mai dea oleacă de pensie măcar, oleacă de ajutor, apoi m-oi îndura și mi-a fi și inima mai plină de bucurie și voi vota. Ce să fac?”

- „Da’ ei o să-ți spună că-ți dau, dar după ce trec alegerile nu-ți dau. Ce ai să faci mata atunci, nu ne-ai vândut pe toți? Nu ieșiți!”

- „Eu nu vând pe nimeni. Eu mă socot singurică, da’ poate ne-o mai ajuta, poate ne-o mai da…”

- „Eu îmi închipui că țăranul se vinde singur!”

- „Poate cu cuvântul, poate noi am ajuns ce-am ajuns în situația în care suntem.”

- „Dar altceva cum, să ne rugăm Domnului și asta-i tot?”

Europa Liberă: Și ruga pentru Republica Moldova care ar fi?

- „Să vină femeia la putere. Atât!”

- „Să vină om la putere. Femeie, om, care ne-a da Domnul și cine a veni la putere, acela o să fie.”

- „Maia Sandu?... Parcă da, dar au s-o mănânce de pe picioare. Ea-i capabilă, principalul să facă treabă și să țină la pământul acesta al nostru. Numai Dumnezeu știe ce o să fie.”

Europa Liberă: Și Dvs. știți, pentru că o să decideți la următoarele alegeri, cele care vor fi în baza unui alt sistem electoral.

- „Da, dar…”

Europa Liberă: Sistemul mixt.

- „Dar cum să fac? Să pun votul în urnă și pe urmă să intru și eu acolo, să mă duc să văd până la capăt, dacă ajunge votul meu după cine am votat.”

Europa Liberă: Deci, nu credeți că votul ajunge pentru cel care-l dați?

- „Nu, nu, nu cred. Ceva nu-i curat. Dar înșiși parlamentarii se văd că nu-s cinstiți, nu-s oameni de treabă, nu stimează alegătorul. De pildă, luăm, oamenii au votat pentru comuniști – eu nu țin cu comuniștii, dar ca pildă spun -, dar ei au luat și au trădat alegătorii lor și au plecat la Plahotniuc. Cred că nu pe degeaba, le-o fi pus câte vreo 100 de grame acolo, ceva.”

Europa Liberă: Dvs., ca și cetățean, cu ce vă mândriți?

- „Da’ nu ne mândrim cu nimic. Cu așa lefi și cu așa pensii nu ne mândrim deloc. Cu așa politicieni, numai minciuni. Ia omul așa cum ar lua un copil cu o bombonică, apoi iaca așa iau lumea.”

Europa Liberă: Și dvs., ca și alegători, credeți în aceste vorbe frumoase, în aceste promisiuni?

- „Pe care le spun? Nu, nu!”

Europa Liberă: Dar la anul o să mergeți să votați?

- „Vom vedea ce s-a mai schimba, dacă ceva o să fie spre bine, dar…”

Europa Liberă: Dar cine merită votul Dvs.?

- „Nu vă pot spune cine l-ar merita, că ei juruiesc sarea cu marea până se văd la tron, dar pe urmă, au uitat de norod, că nu vine unul la sat să întrebe omul acela care pe o arșiță așa de mare lucrează în câmp. Și nimeni nu vine să întrebe: „Măi omule, ai băut azi o cană de apă rece ori ai mâncat ceva, ori pe ce ți-ai luat tu mâncarea ceea și te duci la deal?” Acel sătul pe acel flămând nu-l crede.”

Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult?

- „Dorim poate o conducere mai bună, care să tragă la popor, să nu uite că este lume care într-adevăr trăiește tare greu, dar nimeni nu-i vede și nimeni nu-i aude.”

Europa Liberă: Și viitorul Moldovei în următorii zece ani care va fi, care vreți să fie?

- „Vrem să fie bine și să le fie bine și lor din Parlament, dar să ne fie bine și nouă.”

- „Lumea l-o votat pe Dodon? Îi bun, îi rău, lasă-l, dă-i pace, las’ să scoată în capăt. N-a face bine, afară, altul. Zece oameni ajung acolo la Parlament. Nu trebuie atâția, că ei ca și când e racul, știuca și cu broasca.”

- „Măcar 50, da’ nu chiar zece.”

- „Ajunge, fa, da’ pentru ce se duc?...”

- „Ei, mai au probleme…”

Europa Liberă: Moldovenii prețuiesc demnitatea, pot să se ridice din genunchi?

- „Cam puțini au rămas. Acei care s-ar putea ridica din genunchi îs toți prin Europa. Au rămas acești pe care-i folosește toată conducerea.”

- „Mie-mi place Moldova, că suntem truditori, veseli, gostepriimnîie (ospitalieri), îmi place Moldova mea.”

Europa Liberă: În acești 26 de ani de independență, ce bucurie ați trăit?

- „Bucurie că am crescut patru băieți și mă mândresc cu dânșii, totul la copii.”

Europa Liberă: Sunt toți aici sau îs plecați?

- „Îs plecați. Am și în America, și în Germania. S-au împrăștiat copiii. Nu-i chiar bine, dar mă bucur că lor le este bine.”

Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult?

- „Să fie copiii sănătoși.”

Europa Liberă: De ce vă este cel mai mult frică?

- „Să nu fie război, să fie pace.”

*

Cât de pregătiți sunt tinerii să înfrunte viața? Bloggerul și activista civică, Vlada Ciobanu, vorbește despre incertitudinea și instabilitatea din țară, dar și despre ignorarea tinerilor de către politicieni.

Europa Liberă: Cum vedeți statul Republica Moldova, după acești 26 de ani?

Vlada Ciobanu: „Poate dacă răspundeam la această întrebare vreo patru ani în urmă, aveam să fiu plină de optimism; acum, oamenii care sunt din generația mea trăiesc această dezamăgire, deși cred că dezamăgire este deja un cuvânt prea ușor, aș spune deznădejde, dar fiecare dintre noi are anumite valuri, valuri de optimism care coboară, se duce mai în jos și sperăm că ajungem la fund și apoi o să existe alt val de optimism.”

Europa Liberă: Și chiar acum Republica Moldova s-ar afla pe malul prăpastiei, se adâncește în mlaștină sau există o speranță că lucrurile se vor îmbunătăți și voi veți pune umărul ca să ajungă prosperitatea și în casa cetățenilor acestui stat?

Vlada Ciobanu: „Speranță mereu există și pentru oameni ca mine care vin dintr-un mediu care a fost destul de implicat politic, adică, părinții mei sunt foarte implicați, au fost la toate protestele, m-au încurajat să lupt pentru drepturile mele, pentru mine este important să rămân, să continui să fac ceva. Sunt alți oameni care au alte interese, de exemplu, au alte studii, nu studii politice. Și atunci, pentru ei este firesc că ei trebuie să plece, pentru că aici oportunitățile sunt foarte limitate. Dacă vrei să faci știință, dacă vrei să faci artă, dacă vrei să faci multe alte lucruri, trebuie să pleci mai departe.”

Europa Liberă: Și această plecare a tinerilor în afara Republicii Moldova lasă statul orfan, pentru că, dacă nu există acest creier care să miște lucrurile spre bine, e greu de crezut că s-ar mai putea schimba ceva în Republica Moldova. Voi, tinerii, vă vedeți în politică, unde vă vedeți pe voi și ce rol vă atribuiți?

Vlada Ciobanu: „Eu o să plec într-o lună din țară pe o perioadă scurtă, s-ar putea să fie și pe o perioadă mai lungă și eu mă gândesc destul de mult ce trebuie de făcut mai departe și probabil pentru mine, dar eu sunt un caz mai specific, ar fi un eșec, dacă nu m-aș întoarce să încerc, pentru că mi se pare că, și eu tot timpul spun asta, Republica Moldova este o țară mică. Cât e acolo? Nu mai știu, 2,5 milioane de oameni, teritoriul este mic, eu știu acești oameni, eu știu limba lor, eu știu cum ei gândesc și ar fi păcat ca un grup de oameni cu bune intenții, cu cunoștințe să nu facă ceva. Să lăsăm patriotismul și să lăsăm altruismul într-o parte, din scopuri foarte egoiste – să vedem dacă noi putem. Asta poate fi un proiect…”

Europa Liberă: Și voi ați putea? Sângele acesta proaspăt în politică, dacă ar pătrunde, chiar s-ar schimba clasa politică, ar ajunge să fie mai credibilă în fața cetățenilor?

Vlada Ciobanu: „Noi am mai văzut sânge proaspăt care a intrat în politică și n-a schimbat foarte multe lucruri.”

Europa Liberă: Și a urmat dezamăgire?

Vlada Ciobanu: „Da, pentru că avem așteptări uneori prea mari, trebuie așteptările să le moderăm. Există tineri care pot să se întoarcă și pot să facă anumite lucruri. Este dificil de motivat să facă asta. Eu mă mir foarte mult de această guvernare care ignoră cu atâta vehemență potențialul tinerilor. Orice guvernare, cât de puțin democratică ar fi, înțelege că cu cât statul prosperă, cu atât și ei prosperă. A sărăci un stat întreg și a alunga tinerii (eu am văzut statistica de 9% de tineri care vor să rămână în țară și, dacă fac un sondaj printre oamenii care mă înconjoară, cred că tot 9% voi găsi), a-i alunga cu atâta încăpățânare, eu nu am mai văzut. Trebuie să fii destul de… naiv, să spun, și fără viziune ca să nu înțelegi că, totuși, trebuie de investit în tineri. Da, ai lacunele tale în democrație; da, continui anumite scheme, dar nu poți să nu faci absolut nimic pentru stat.”

Europa Liberă: Tânărul atunci când pleacă peste hotare, face studii, licență, masterat, își găsește un job bun, el se mai gândește și la Republica Moldova sau doar la confortul său?

Vlada Ciobanu: „Oamenii care nu sunt normali se gândesc la Republica Moldova. Eu cred că oamenii care…”

Europa Liberă: Care nu sunt normali?

Vlada Ciobanu: „Da! Acei oameni care încă mai au această legătură cu țara, care mai au această bunătate sau altruism, sau nu știu, anumite sentimente, dar sunt foarte mulți care pleacă și se rup sau au conexiuni o dată în patru ani, la alegeri, adică, mai merg la alegeri. Sunt alții care nici nu merg la alegeri și noi nu putem să-i învinuim, pentru că noi avem doar o viață și întrebarea pe care și eu mi-o pun: Cât timp mai stau aici? Și parcă într-un fel amân trăitul vieții, pentru că sunt în așteptare. Și n-ar fi mai bine să-mi fac o viață undeva peste hotare, unde să am un confort, pentru că întrebarea este veșnică – Să-mi iau apartament aici, dar pentru ce? Să iau, nu știu, un câine aici, la casă? Pentru ce, dacă s-ar putea să mă duc într-un an sau doi? Și foarte mulți oameni au aceleași întrebări – De ce să iei un imobil, de ce să-ți faci un anturaj, să te înrădăcinezi, dacă mereu există riscul că iată, iată trebuie să plecăm? Și, din păcate, guvernarea noastră, dacă patru ani în urmă lucrurile nu erau bune, dar era acest avânt, această speranță că va fi mai bine și oamenii chiar se întorceau în țară, acum, noi nu avem nici măcar o adiere că lucrurile vor fi mai bune. Atâta ignoranță, ignorare, de fapt, și ignoranță din partea guvernării față de tineri și noua generație eu nu am mai simțit.”

Europa Liberă: Vlada Ciobanu, blogheriță, activistă, în studioul Europei Libere de la Chișinău și continuăm discuția, întrebându-te dacă voi vreți să existe acest stat Republica Moldova?

Vlada Ciobanu: „Daaa… bună întrebare. Cred că da. Eu sunt un om optimist, am momente negre, în care mă gândesc că omenirea, în general, nu poate fi salvată, dar într-un stat mic, poți să faci mai multă ordine și mult mai rapid. De asta și am stat atâția ani în Moldova, pentru că am lucrat în foarte multe proiecte cu tineri în care când faci ceva este momentul de recompensă imediată, nu am în vedere materială. Faptul că tu faci un proiect și tu ai efect imediat, tu vezi cum oamenii sunt ajutați, tu vezi cum se schimbă, nu doar că oamenii sunt ajutați, dar cum se schimbă, în general, puțin lucrurile, cum se schimbă comportamentul și atitudinea, pentru că asta este mai important.”

Europa Liberă: E greșită sau nu această percepție că tinerii sunt cei care pot schimba lucrurile?

Vlada Ciobanu: „Nu trebuie să lăsăm povara pe anumite categorii. Eu cred că trebuie să spunem că oamenii cu bune intenții, cu cunoștințe și cu energie, indiferent dacă sunt tineri sau bătrâni, femei, bărbați, din diasporă sau Republica Moldova, ruși sau români, moldoveni ș.a.m.d., ăștia trebuie să se grupeze, să lase orgoliile într-o parte, pentru că trebuie să recunoaștem, de foarte multe ori este expresia moldovenească „nu s-a primit”, care nu este corectă gramatical, pentru că noi avem anumite orgolii. Noi am văzut, chiar și în partidele care se formează acum, vin oameni, pleacă oameni, nimeni nu știe ce se întâmplă. Adică, există scopul comun: Hai să facem din Republica Moldova, în sfârșit, un stat democratic, dar, până la urmă, toate aceste chițibușuri, descrise chiar și de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” despre firea moldoveanului, apar în cale.”

Europa Liberă: Leneși la carte?

Vlada Ciobanu: „Leneși la carte, tot, cum se mai spune, „rânza moldovenească” și lucruri pe care noi încercăm să le depășim, mergem în Europa, adoptăm alte valori, încercăm să punem scopurile mai presus de propriile ambiții, dar nu toată lumea face acest lucru. Și observ acest lucru și la noua generație.”

Europa Liberă: Dar noua generație s-a obișnuit să critice guvernarea. Acum, mă interesează dacă printre prioritățile voastre se regăsesc asemenea subiecte cum ar fi reîntregirea celor două maluri ale Nistrului; de ce e atât de scindată Republica Moldova? S-a împărțit pe criterii geopolitice și politicienilor le-a reușit acest lucru și lumea chiar s-a lăsat într-un fel prinsă în acest joc al politicienilor. Ce probleme vă preocupă pe voi, tinerii, care țin nemijlocit de interesul statului și de viitorul Republicii Moldova?

Vlada Ciobanu: „Iarăși o să sune foarte egoist. Eu o să plec din Republica Moldova, pentru că eu nu am un confort, ca să duc o viață de om din clasa de mijloc în Chișinău. Și eu vorbesc aici de lucruri foarte simple – infrastructură, de a avea acces la spații publice, de a avea acces la localuri democratice, cu prețuri democratice, nu terase care se tot deschid, cu prețuri extrem de mari (unde se mai împușcă oameni, uneori), să avem artă, cultură care este accesibilă pentru toată lumea. Acesta este lucrul care mie îmi lipsește foarte mult. La problema transnistreană eu nu mă gândesc din anii facultății. Și au trecut mulți ani de atunci! Nu este o prioritate pentru mine. Tinerii vorbesc despre faptul cum noi să trăim aici – fie lucrăm în IT, fie lucrăm în organizații internaționale – și să putem să construim o viață în care avem anumită infrastructură, atât cele de bază, trotuare, atâta se vorbește despre trotuare (!) și în continuare ele nu există, unde să avem acces la o viață culturală, unde să nu stăm joi seara și să ascultăm „riumka vodki na stole”, care a cântat până la ora 12 noaptea. Asta este cultura care nouă ni se oferă și noi plecăm în altă parte nu numaidecât pentru că nu avem joburi. Există o categorie de tineri care au joburi în Moldova, ele sunt foarte bine plătite, de exemplu, accommodation, cazarea ș.a.m.d., ele sunt destul de ieftine, comparativ cu alte țări. Ei pleacă, pentru că simt plafonul – până aici a fost, mai mult nu pot să savurez în Chișinău, de exemplu.”

Europa Liberă: Și dacă vouă vi s-ar încredința cârma țării, ce ați face?

Vlada Ciobanu: „Am începe să lucrăm, a ne face lucrul nostru, ceea ce este el, este un fel de job desctription, da? Probabil, când vii și ești ministru, viceministru, tu ai ceva de făcut?

Europa Liberă: Deputat…

Vlada Ciobanu: „Și nu faci alte lucruri în plus. Și atât. Și dacă vine cineva și-ți spune: Ieși afară, că eu am aici de discutat cu șeful tău alte lucruri, nu ieși afară. Ieși afară pentru totdeauna, dacă trebuie. Ceea ce ne-a învățat pe noi guvernarea anterioară, care spuneam că este plină de speranță, că nu poți să ai lucrurile doar pe jumătate, pentru că noi asta am făcut – noi am închis ochii, pentru că erau „ai noștri”. Haideți, ne dați regim liberalizat de vize, lucrăm pentru asta, dar între timp noi o să facem lucrurile noastre, iar voi o să închideți ochii. Și asta au făcut ONG-urile, asta au făcut jurnaliștii, asta au făcut cetățenii, pentru că erau „ai noștri” și nu poți să-i atingi pe „ai noștri”. Și ceea ce pe noi ne-a învățat că există „ai noștri”, există poporul, există politicienii. Și dacă ceva se încalcă, poate e timpul de scăpat de ei imediat, indiferent de ce alte lucruri ei fac.”

Europa Liberă: Acum se discută foarte mult despre reforma electorală adoptată de către Parlament, în baza căreia alegătorii Republicii Moldova vor trebui să aleagă deputații. Pe voi vă interesează cum o să alegeți parlamentarii în următorul Legislativ de la Chișinău, pentru că tinerii dădeau dovadă de absenteism sau erau învinuiți că aproape că nu sunt dornici să participe la alegeri?

Vlada Ciobanu: „Nu cred că schimbarea sistemului electoral va încuraja tinerii să participe la alegeri. Din momentul în care tinerii își fac bagajul, probabil, orice schimbare a sistemului electoral, orice le-ați propune legat de aceste tehnicalități, în principiu, nu o să-i motiveze. Nu este vorba de modul în care se aleg politicienii, este vorba de ce noi primim, chiar și în cazul în care votăm pe altcineva. Noi avem un Guvern care pe noi nu ne reprezintă. El nu este legitim. Oamenii au ales cu totul alte nume, alte branduri, alte imagini, alte valori și au primit o guvernare care, în general, nu se preocupă de ei. Și atunci, de ce tinerii ar crede o guvernare care vrea să schimbe regulile jocului? Care este promisiunea? Dacă o împachetau mai ingenios, dacă ne arătau cum se va schimba calitativ viața noastră, dar, din păcate, pentru tineri nu a fost niciun mesaj. Și este un eșec al guvernării care nu poate să comunice. Chiar dacă faci anumite lucruri pentru beneficiul propriu, ar fi bine să ai mesaje pentru toate grupurile țintă, nu doar că vei avea un deputat din raionul tău. Pe mine asta nu mă interesează, eu nu sunt din raion, eu vreau să văd ce o să facă deputatul ales de mine în Chișinău. Din păcate, guvernarea n-a avut acest mesaj pentru mine.”

Europa Liberă: Dar există cealaltă parte a electoratului, care susține politicile Guvernului, îl susține pe președinte. Ei se consideră că sunt oameni fericiți, având acești guvernanți. Unde și când se vor intersecta interesele acelor cetățeni cu interesele voastre, ale celor care gândiți altfel?

Vlada Ciobanu: „Noi gândim altfel, dar noi vrem aceleași lucruri. Noi vrem confort, noi vrem bunăstare – astea sunt punctele comune. Și ceea ce guvernanții încearcă, de la independență încoace, să ne arate ceea ce pe noi ne diferențiază. Aceste conflicte inutile de ruși, moldoveni, identitate, pe când toată lumea, orice vorbitor de orice limbă din orice sat o să spună aceleași lucruri pe care le vreau și eu. Eu vreau infrastructură, eu vreau apă în casă, eu vreau apă calitativă – un subiect care nu se discută –, eu vreau bunăstare, eu vreau perspectivă, eu nu vreau să emigrez, de exemplu; foarte mulți oameni nu vor să emigreze și este foarte trist când auzi toate istoriile lor, cum și-au lăsat pământul și au plecat. Acestea sunt punctele comune pentru noi și o nouă guvernare care vine trebuie să discute despre aceste puncte comune: despre pensii, salarii, despre oportunitățile de viitor. Faptul că noi avem conflicte fictive, promovate în mass-media și de politicieni, este adevărat, doar ca să ne dezbine, dar punctele comune ar fi bine ca în viitor, în 10, 15 ani, când atingem un nou nivel de dezvoltare, să începem chiar să ne certăm pe anumite subiecte, să vină oameni din mediul de afaceri și să spună: Noi vrem taxe mai mici, iar cei care vin profesorii ș.a.m.d.: Nu, noi vrem taxe mai mari, că noi trebuie să investim în educație! Astea sunt discuțiile care sunt în Occident – pe politici, nu pe identitate! Și eu sper că în 15 ani, este prea mult, măcar în cinci, zece ani, să avem asemenea discuții. Aceste momente de dezbinare sunt sănătoase, ceea ce avem acum, este ceva nesănătos, este artificial creat și este foarte intens promovat, ca noi să ne ocupăm de discuții despre limbă, despre identitate, dar să nu întrebăm de unde banii pentru concertul care a terorizat jumătate de capitală care avea a doua zi de mers la lucru.”

Europa Liberă: Ce notă pui calității educației în Republica Moldova?

Vlada Ciobanu: „Eu am învățat în Republica Moldova la Universitatea de Stat. Profesorii pe care i-am avut au fost oameni buni, profesori buni. Faptul că ei lucrează într-un sistem atât de putred… (Bine că eu am citit toți acei trei ani, eu veneam la lecții și citeam sub bancă cărți și asta pe mine m-a ajutat. Eu am fost și sunt autodidact și pe mine asta m-a ajutat, altminteri eu, bine, este dur spus, dar cred că, fără acei trei ani de universitate, eram foarte OK în continuare.)”

Europa Liberă: Cu ce compari Republica Moldova? Cu ce o compari?

Vlada Ciobanu: „Hmmm, interesant... Iată nu m-am gândit niciodată. Ceva care stă așa… inert acum, cum spunea cineva, puțin în comă, ceva puțin în comă, nu-i clar, dar nu-i o persoană, e ca un extraterestru așa… care stă în comă și nu-i clar în care parte s-o ia.”

Europa Liberă: Ai un mesaj pentru cetățenii întregului stat la această aniversare de 26 de ani de la proclamarea independenței?

Vlada Ciobanu: „Eu aș spune: „Haideți să lucrăm și să nu facem lucrurile cum este expresia iarăși teap-leap”, pentru că noi asta foarte des facem. Spunem, pentru că nu există salarii bune, pentru că nu fac ceea ce vreau, am vrut altă profesie, pentru că nu există perspective, pentru că oricum statul o să eșueze… Și noi facem foarte multe lucruri doar ca să fie, nu-s făcute cu pasiune și nu sunt făcute bine. Și nu e vorba doar de guvernanți, este vorba de noi toți.”

Europa Liberă: Tocmai voiam să te rog să spui trei calități și trei defecte ale acestei națiuni.

Vlada Ciobanu: „Noi suntem, totuși, oameni deschiși; există această familiaritate și acest confort pe care le are fiecare străin care vine în Moldova; noi suntem ajustabili, dacă ar veni cineva și ne-ar spune: haideți să lucrăm, noi am lucra, pentru că noi mergem în Occident și noi lucrăm; noi suntem leneși acasă și noi absorbim foarte repede foarte multe cunoștințe. Iarăși, dacă este vorba de proiecte legate de agricultură sau de IT, noi foarte repede ne întoarcem și începem să învățăm aceste lucruri, doar că acum fac fragmente de oameni care au din interior această pornire. Dacă ar face asta statul, dacă și de la stat ar veni această: haideți să lucrăm, haideți să învățăm, haideți să facem, în sfârșit, bani, ca cetățenii să trăiască bine, eu cred că noi ne-am descurca. Care sunt trei defecte? Și iarăși o să spun un lucru mai răutăcios, poate: noi încă suntem destul de mediocri și această mediocritate ne face foarte aroganți și dacă noi ajungem în poziții de nu știu care, chiar și în societatea civilă, chiar și în Guvern, în media, pe o poziție puțin mai sus, noi devenim un fel de aroganți la care nu se poate de ajuns și care știu totul și asta pe noi foarte mult ne încurcă să spunem: haideți să lucrăm! Nouă ne lipsește umilitatea, nu umilința, umilitatea, umilință avem, umilitatea nouă ne lipsește, pentru că, chiar dacă ești sus, chiar dacă ai bani, chiar dacă ai cunoștințe, chiar dacă ești omul perfect (cum nouă foarte des ni se pare), noi trebuie să ne ascultăm unii pe alții, să învățăm unii de la alții, să nu spunem: da ce știe omul de la țară, eu știu mai bine decât dânsul, eu am fost și am învățat la universitate peste hotare și eu știu ce el vrea; noi trebuie să ne învățăm să ne ascultăm unii pe alții și nouă asta, deocamdată, ne lipsește; noi n-avem încredere unii în alții, probabil, aceste trădări care s-au întâmplat și nouă asta destul de mult ne lipsește.”

Europa Liberă: Și în încheiere, pentru că mai toată lumea vorbește despre cine conduce Republica Moldova – Igor Dodon care a ajuns să fie președinte sau Vladimir Plahotniuc care este coordonatorul coaliției majoritare, dacă ai sta la o masă împreună cu ei doi, ce le-ai spune?

Vlada Ciobanu: „Eu chiar i-am adresat pe Facebook domnului Candu o rugăminte si-i spuneam: Haideți să facem o campanie anti-viol. Ceea ce se întâmplă în satele moldovenești este un dezastru. Eu cred că nici filmele horror nu sunt atât de strașnice. Dacă vorbești cu un primar jumătate de oră sincer, nu la TV, o să-ți povestească atâtea istorii groaznice din sate, inclusiv fete care merg până la magazin și sunt violate, inclusiv bătrânele care sunt violate în fiecare săptămână și polițistul din sat nu poate să facă nimic.”

Europa Liberă: E neputincios…

Vlada Ciobanu: „Degradarea la care s-a ajuns acolo și noi lăsăm intenționat (iată, mă uitam când domnul ministru de Interne a spus că nu comentează un caz de viol), parcă guvernarea lasă intenționat să degradeze până la cel mai jos nivel, că eu i-aș întreba dacă ei au o anumită viziune de dezvoltare asupra țării, dacă au măcar puțină dragoste și haideți să facem anumite campanii sociale, indiferent de justiție ș.a.m.d., dar măcar ceva, să vedem că ei au măcar un atașament față de acest stat. Au fost guvernări, toate rele, nouă nu ne-a plăcut nicio guvernare și este firesc tinerilor și opoziției să nu le placă nicio guvernare, dar măcar acel moment, acele politici se făceau pentru anumite categorii de persoane. Exista măcar o anumită grijă. În acest caz, eu mă simt ignorată total. Eu simt cum satele moldovenești sunt foarte ignorate și eu spun în continuare: domnul Plahotniuc, domnul Dodon, haideți să facem o campanie anti-viol. Situația care este în satele moldovenești și în orașe este, pur și simplu, groaznică. Acesta ar fi primul pas, desigur, noi avem tendința să începem: haideți să schimbăm țara și lucruri generale care nu au un efect imediat. De acolo și vin marile dezamăgiri că noi tindem sus, vag și după asta: vai, nu „s-a primit” iarăși ceva. Eu m-aș focusa pe ceva foarte clar, desigur după asta aș spune: dar eu o să vin în locul vostru și… nu trageți așa mult de timp. Și ce mai vreau să spun că tot ați întrebat de tineri și de politică? Este o frază care mie foarte mult îmi place a unui diplomat american pe care a spus-o cu câteva sute de ani în urmă: Eu trebuie să fac politică și războaie, pentru ca copiii mei să facă matematică, fizică, astronomie și altele, pentru ca nepoții mei să poată să facă artă, cultură, ceramică și restul. Adică, deocamdată, nu pot să mă gândesc la artă, la cultură; deocamdată, aparent, trebuie să facem politică. Acesta-i mesajul, de fapt, pentru cetățenii țării – trebuie să facem politică, să scriem o petiție, să devenim membri de partid, să plătim o cotizație, să devenim membri ai unui ONG care nouă ne place, să ieșim în stradă, dacă se cere, să blocăm un pod, la urma urmei, dacă ceva se întâmplă. Să încercăm să participăm cum putem. Și politica nu este un lucru rău, doar trebuie să o facem corect.”

Europa Liberă: Să-i spunem „La mulți ani!” Republicii Moldova.

Vlada Ciobanu: „La mulți ani, Republica Moldova! Și mulți ani înainte!”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG