Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Nicolae Cebotari/

Nascut în 19 mai 1986 la Chișiăau. Studii la Colegiul financiar bancar. Televiziunea i-a parut mai interesanta si de asta nu a mers pe linia contabilitatii. A fost cameraman la EuroTV Chisinau 2005- 2006, la Pro-tv Chisinau 2006-2007, la Tv7 2008-2012, si in cadrul Serviciului de presa al parlamentului din 2012- 2016. Actualmente este stabilit in SUA.

Bună dimineața, Planetă.

Luni

Mare noroc zilele astea, în aventura mea trăită deja de opt luni s-a mai infiltrat o aventură. Nu-mi vine să cred, dar visele devin realitate. Astăzi mă trezesc in Los Angeles, una din casele cinematografiei mondiale. Motivul de bază de fapt este vizita la un prieten mai vechi, fost coleg de la Colegiul Financiar Bancar. Nu ne-am văzut de mulți ani, iar dacă tot hoinăresc prin SUA în ultimul timp, incerc să ma întalnesc cu cei pe care nu i-am vazut de multă vreme. Alexandru deja are familie. Mă bucur că are și un urmaș, tot Alexandru. Nu știu prin ce coincidență, dar și prietenul și colegul nostru de la Sankt Petersburg Andrei a dat nume copilului identic cu al sau. Deci, acum cand vorbesc cu baietii lor îi numesc după nume si patronimic, în varianta rusească. Așa ne amuzăm pe seama lor. Spre sfîrșitul zilei facem și o poză cu Alexandru, ca să o transmitem și lui Andrei din ST. Petersburg și lui Sergiu cu Vitalie la Chișinău. Dor de prieteni.

Marți

'Neața, Oameni frumoși. Cu ocazia oaspetelui moldovean, prietenii mei decid că trebuie să plecăm în munți pe cîteva zile. Așa și facem. Urmează două zile de liniște superbă combinată cu aer ce poate fi întălnit doar pe un vîrf de munte. Acolo fac cunoștință cu mai mulți prieteni de-ai gazdelor, tot de-ai noștril stabiliți aici de mai mult timp. Oameni frumoși. De cînd am plecat din Moldăvioara am întîlnit tare mulți conaționali. Nu-mi inchipuiam că sunt atît de mulți. Pe majoritatea cu cei care am interacționat i-am și îndrăgit. Sper că voi menține legătura cu ei. Astăzi fac și ziua contactului, tot dacă am suficient timp liber pentru a pălăvrăgi un pic la telefon. Îi sun pe cei dragi în timp ce razele soarelui îmi mîngăie privirea. Mai întăi sun părinții. Tata nu răspunde, probabil e ocupat la muncă, în schimb dau de Mama. Ea tot munceste, doar că mai depărtișor de casă, în Italia. Nu pot să înțeleg de unde au atîtea puteri și perseverență ca să lucreze din greu și la această vîrstă. Ei sunt pensionari de cîțiva ani și înțelegem bine că pensia unui muritor de rînd în Moldova nu ajunge nici măcar pentru a achita serviciile comunale. Ei, dar să trecem peste asta, nu cred ca se merită de atins așa teme în momentul cînd ești conștient de faptul că degrabă nimic nu se va schimba. Cu Mama a fost o discuție lungă și interesantă. Il sun și pe frate. După intonație simt că e bine. Asta mă bucură. Dor de ai mei.

Miercuri

Trezirea. Luăm dejunul și trebuie să ne pregătim pentru revenirea în oraș. Ne întoarcem la cotidian. Calculăm atent ora ca să nu nimerim în ambuteiaj. Aici această noțiune e ceva total diferit de percepția ambuteiajului de la Chișinău. Dacă prinzi ora de vîrf în trafic atunci cu siguranță savureazi o bună parte a zilei în drum deplasîndu-te agale. De asta facem așa ca să evităm „norocul” de a socializa în automobile cîteva ore în plus. Spre seară ieșim în oraș și eu ard de nerăbdare să văd măcar un studiou de producție cinematografică. Sunt pasionat de acest domeniu al artelor. Vreau să ajung să muncesc în cinematografie. E un vis mai vechi care intr-o bună zi va deveni realitate, cu siguranță. Facem și o duzină de fotografii. Alexandru zice că deobicei cei ce ajung în acest oraș pentru mai mult timp, nu mai pleacă de aici. Poate revin și eu sa-mi caut fericirea prin Los Angeles. Mai spre seara schimb cîteva vorbe cu o ființă dragă din Portugalia, Victoria. Mereu mă bucur cand vorbim. E bine, și asta este cel mi important. Dor de Doruleț.

Joi

Dimineața începe cu dejunul și stabilirea priorităților pentru ziua de astăzi. Nu ale mele priorități, ci ale lui Alexandru. Merg toată ziulica cu el să văd ce lucru are. Chiar sunt curios. Din cauza că orașul e mare și destul de întins ca suprafață este nevoie de timp mult pentru deplasarea din punctul A în punctul B. De asta trebuie calculat fiecare minut. Cand ne deplasăm eu stau pe facebook. Pentru mine aceasta rețea de socializare este ceva mai mult decît un loc unde să-mi întîlnesc prietenii și cunoscuții virtuali. Dacă incepi a urmări oameni potriviți, el devine foarte util. Eu toate știrile din Moldova le aflu în primul rind pe facebook. Tare comod. Mai vezi ce scrie un prieten, vezi ce posteaza o sursă media pseudo independentă de la noi. Eu nu cred în presă liberă și independentă. În percepția mea subiectivă sursele media au fost mereu un instrument perfect pentru manipularea opiniei publice. Doar că unii o fac mai cu iscusință, iar alții fără nici un dram de rațiune. De asta și este interesant pe Facebook. Nu reușim să facem cîteva cercuri prin oraș că a și întunecat. Ajungem acasă și ne punem la taclale. Despre viitor. Înainte era interesant sa-ti amintesti ce ai mai facut prin colegiu, ce peripeții au mai fost. Acum însă trebuie gîndit la viitor, deoarece de Moldova nu-mi mai este Dor.

Vineri

Ultima zi aici. Mâine zbor să-mi vizitez alți prieteni. De cîteva luni bune tot promit să ajung la ei dar nu reușesc. Nu voi ajunge la nunta lui Radu la nordul Americii. Sper să nu se supere. Îi doresc tot binele din lume, și sunt sigur că va fi fericit în noua ipostază de soț. Nu stiu cît timp ar trebui pentru ca să-mi vizitez toți amicii. Uneori mă prind la gandul că nu-mi mai este dor de o persoană, ci de un oraș, deoarece am mai mulți prieteni pe care ii revăd. Și asta mă bucură. Deoarece știu că ei au devenit un pic mai împliniți. Mă bucură să știu că moldovenii pleacă în căutarea locușorului unde să se simtă bine. Pleacă tineretul acolo unde poate să obțină studii bune, bazate pe merite personale. Că după asta vor fi apreciați în domeniile studiilor pe care le fac. Că vor deveni profesioniști și cei ce fură de acasă, cu diferite ocazii îi vor da ca exemple pozitive – Că uite ce oameni deștepți “produce” Moldova. În fine, tot mai des zic să uit de realitățile de acasă. Eu probabil deja fac parte din diasaporă, deși nu-mi prea place această noțiune. Dor de cei dragi din întreaga lume iar la Chișinău moldovenii din diaspora cer garanții guvernului că vor putea vota.

XS
SM
MD
LG