Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Olga Șchiopu.

S-a născut în 3 aprilie 1978 în satul Gangura, raionul Ialoveni​. A făcut studii la Universitatea de Medicină şi Farmaceutică N.Testemiţanu. Este medic neurolog. Din 2015 e directorul general al spital internaţional Medpark.

Luni

Revin la muncă după un weekend frumos. În general, despre familie şi copii nu vorbesc decât în cercul foarte apropiat de prieteni şi rude, este o zonă foarte personală. Am trei copii şi ei sunt sensul vieţii mele, ca pentru orice altă mama. Astfel, am avut o duminică plină de activităţi iar seara m-am alintat şi cu o lectură bună. Îmi place să citesc literatură clasică, însă cât erau copiii mici a fost mai complicat să combin regimul de muncă foarte intensiv, treburile casnice şi lectura. Acum mai apar şi „ferestre” pentru activităţi de suflet.

Dimineaţa, ca de obicei m-am trezit în gând cu o soluţionare neobișnuită a unei probleme şi am fost bucuroasă că s-a născut peste noapte. Uneori, dimineaţa îmi vin idei interesante legate de serviciu şi probabil sunt un om fericit fiindcă am posibilitatea să le discut imediat cu colegii şi în majoritatea cazurilor chiar să le și pun în practică.

În acest an sunt concentrată pe customer experience în instituţia pe care o conduc şi există atât de multe soluţii pentru a face experienţa pacientului una cât mai plăcută, dacă în general poate fi ceva plăcut pentru persoana care ajunge la spital.

Ziua de muncă a început cu şedinţe organizatorice. După care, am avut câteva întrevederi şi discuţii ce ţin de lucru, în afara spitalului. Uneori întâlnesc persoane deosebite, care îşi lasă amprenta, care impresionează prin modul de a gândi şi analiza evenimentele, prin energia pozitivă care o emană prin toţi porii. Altădată sunt decepţii, persoane publice care au o prezenţă foarte bună dar care în realitate găndesc puţin. Am avut parte de impresii amestecate. Am revenit la spital pentru a lucra din nou la procese de îmbunătăţire a calităţii. Avem un proiect ambiţios pentru anul 2018 şi suntem în faza de pregătire pentru cea mai valoroasă acreditare internaţională spitalicească.

Am mai raspuns la mailuri, am analizat câteva rapoarte. La 19.30 m-au sunat la telefon copiii şi m-au întrebat când vin, aşa că fug acasă.

Marţi

Am mers la culcare foarte târziu, aproape de ora 2.00, până atunci am actualizat cunoştinţele în domeniul managementului sanitar, atât la nivel de micromanagement sau management instituţional cât şi macromanagement la nivel de sistem de sănătate. Aceste actualizări sunt necesare, în special, în contextul multiplelor reforme ce se fac în domeniul sănătăţii la noi în ţară.

Este abordarea mea dintotdeauna - caută informaţii înainte să porneşti ceva, cu siguranţă cineva s-a gândit deja până la tine la acest subiect şi ai toate şansele să înveţi din experienţa altora.

Despre instituţia pe care o conduc ce pot zice? Iubesc ceea ce fac, îmi place acest proiect „straniu şi nefezabil”, prețuiesc libertatea pe care o am în luarea deciziilor şi stabilirea obiectivelor. Lumea nu prea crede că este posibil ca într-o instituţie privată să ai libertate, să ai ca obiectiv de bază creşterea profesională a echipei şi sporirea satisfacţiei pacienţilor, iar dacă s ă vorbesc sincer, am şi obosit să-iconving pe unii că lucrurile se prezintă anume aşa. Probabil, în spitalul ce îl conduc, totuşi facem ceva corect dacă numarul de adresări creşte, numărul de operaţii /naşteri creşte, fiindcă omul nu poate fi ademenit doar cu elemente de marketing, el nu se întoarce dacă a fost dezamăgit. Mă motivează rezultatele activităţii. Nu agreez în mare parte ceea ce se întâmplă la nivel de ţară: indiferenţa majorităţii, activitate de dragul activităţii a unui grup de persoane publice, lipsa de constructivism şi dorinţă de dialog. M-am concentrat asupra proiectului pe care îl conduc şi încerc să o fac cât pot de bine, corect, transparent. Cred că dacă fiecare din noi s-ar concentra asupra obiectivelor sale şi ar face totul bine, temeinic (aşa cum am construi o casă pentru uz propriu) deja la un interval scurt de timp ne-am pomeni într-o ţară mai stabilă, prosperă, îndestulată.

Miercuri

Îmi amintesc că recent am participat la un business breakfast cu speakerul Parlamentului, organizat de către Federația Investitorilor Străini. Subiectul pe care am vrut să-l aduc în atenţia legislativului a fost demonopolizarea serviciului oncologic. Monopolul în oncologie e o situaţie dramatică în ţara noastră, care împiedică dezvoltarea sectorului medical atât de necesar – oncologie. Cancerul este a doua cauză de deces în Republica Moldova, pacienţii nu au alternative aici, există o singură instituţie de stat care se ocupă de pacienţii cu cancer, echipamentele şi infrastructura acestei instituţii sunt extrem de “obosite” şi nu corespund standardelor medicinei câtuşi de puţin moderne. Cel mai dureros pentru mine legat de acest subiect e pasivitatea pacienţilor şi a rudelor acestora. De ce oare cetăţeanul nostru se mulţumeşte mereu numai cu ce are? Bolnavii, în special rudele acestora ar trebui să strige în gura mare cât de rău stau lucrurile, dar nu, toţi păstrează tăcerea.

Probabil că aasta este atitudinea cetăţenilor noştri faţă de boală, faţă de cancer. Posibil că marea majoritate acceptă acest diagnostic ca pe o sentinţă şi nici nu au alte aşteptări. Dar lumea modernă a mers atât de mult înainte, există atâtea posibilităţi în oncologie, pentru cele mai răspândite tipuri de cancer există tratamente contemporane, care tratează cu rata de succes de peste 50-60-70%, ceea ce este foarte mult.

Îmi pare foarte rău că pentru societatea noastră sunt mult mai interesante jocurile politice decât problemele sociale mari. Dacă ar exista interesul societăţii şi presiunea acesteia, demult ar fi avut loc această demonopolizare a servicilor oncologice, ar apărea alţi prestatori şi lucrurile s-ar mişca din loc fiindcă arapărea concurenţa. Monopolul ucide dezvoltarea.

Joi

Mă bucur că în prima jumătate de an am avut rezultate îmbucurătoare: a crescut nivelul profesional al doctorilor noştri, s-a demonstrat asta prin competenţele pe care le acumulează făcînd stagii din afara ţării, creşte numărul de pacienţi ce ne aleg pe noi pentru servicii medicale din toate departamentele spitalului.

A doua jumătate a zilei a fost foarte interesantă din punct de vedere profesional-medical, am participat la o conferinţă clinică (discuţie de caz clinic) organizată şi moderată de către profesorul Victor Botnaru, un nume notoriu în lumea medicală din Moldova. Aceste conferinţe fac și ele parte din planul strategic de creştere profesională a colectivului nostru medical şi mă bucur că proiectul este atât de reuşit.

Seara caut asemănări si deosebiri. In Moldova suma deductibilă pentru angajator in scopul asigurării medicale facultative pentru angajat este de 2025 lei. În Romania - 400 euro. În care țarăpoate crea angajatorul un pachet social mai atractiv pentru angajații săi?

Vineri

Este o zi de lucru obişnuită, la fel ca luni, la fel de intensă şi plină de activităţi. În general, e o placere să lucrezi cu echipa de care am parte în spitalul nostru: dinamică, motivată, inventivă, dedicată, inteligentă. Deseori văd în ochii colegilor mândrie şi satisfacţie, evident, este îmbucurător că oamenii îşi iubesc jobul.

Spre seară a urmat altă activitate intelectuală, şedinta ad-hoc a Asociaţiei de prestatori privaţi de servicii medicale pe care o conduc. Am discutat planul strategic de activităţi pentru a doua jumătate a anului, am gîndit proiecte noi şi am convenit punerea lor în practică.

Imediat cum am ieşit din spital le-am telefonat copiilor şi i-am întrebat dacă vor la plimbare, răspunsul evident a fost „da”. În aşa mod a început timpul dedicat în exclusivitate familiei - de vineri seara până luni dimineaţa în această perioadă de timp nu poate interveni nimic, pentru că tot ce este mai important sunt ei, copiii şi familia.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG