Linkuri accesibilitate

„Avem o puzderie de partiduțe, rătăcite în timp, rupte de la realitate, care nu știu ce vor și încotro merg”


Jurnalul săptămânal cu Dumitru Noroc

Născut la 10 noiembrie 1933, în satul Ustia raionul Glodeni.

Studii: Facultatea de medicină generală a USMF „Nicolae Testemiţanu”.

Conferenţiar universitar. Om emerit.

Deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990-1994).

Luni

Zilele acestea am avut o convorbire telefonică cu scriitorul nostru basarabean, refugiat împreună cu familia în anul 1944 în România, Paul Goma. Cel care nu s-a împăcat cu regimul comunist din ţară şi care şi-a găsit refugiu în Paris şi ne-a dus faima Basarabiei în lume prin romanele publicate în străinătate.

Ne-am înţeles să-i trimit prima mea carte memorabilă „Destinul Norocului” scrisă la vârsta de 84 de ani ca să ia cunoştinţă despre peripeţiile prin care a trecut un tânăr din generaţia lui, care a rămas sub ocupaţia sovietică suportând războiul, foametea, colectivizarea şi deportările.

Am făcut legătura cu feciorul Dinu să-i trimită cartea nepotului Marius, care studiază medicina la Paris, prin intermediul şoferului rutei Chişinău – Paris.

În după amiază ne-am întâlnit cu şoferii care deservesc ruta respectivă şi am expediat cartea cu un autograf pământeanului nostru.

Înspre seară m-am întors acasă obosit, dar împăcat cu sufletul, satisfacţia morală e mai palpabilă decât cea materială. Asta o spun cei de vârsta mea, pentru că în tinereţe nu te preocupă aceste gânduri.

Marţi

După un somn de şase ore, fără întrerupere, m-am trezit bine dispus şi după cafeaua de dimineaţă am hotărât cu soţia să plecăm la vilă unde mai uşor suportăm canicula. Aici ne bucurăm de gospodăria în care sub ochii noştri cresc castraveţii, roşiile, varza, ardeii şi de asemenea pepenii verzi şi galbeni.

Principalul este că totul am pus şi prelucrat cu mâinile noastre. Asta ne duce în anii copilăriei petrecute în satul nostru de baştină Ustia din raionul Glodeni.

Copii crescuţi în oraş sunt lipsiţi de aceste plăceri.

Ziua a trecut pe neprins de veste pentru că legumele nu-ţi dau răgaz de odihnă. După prânz o oră de odihnă şi până seara târziu prăşitul, udatul, legatul viţei de vie etc.

Seara în căsuţa de vară de la vilă urmărim ultimele ştiri şi sub cântarea greierilor, lătratul câinilor ne afundăm în lumea viselor plăcute.

Miercuri

M-am trezit odată cu ciripitul (trilul) păsărilor din copacii ce înconjoară căsuţa noastră. Pregătesc rapid cafeaua de dimineaţă şi cu o tartină le duc soţiei, care este trează şi aşteaptă ritualul din tinereţe.

Pe la orele nouă plec în oraş la o întâlnire în cadrul Universităţii pentru a pregăti programul seminarului consacrat Anului Nicolae Testemiţanu, care va avea loc în septembrie în cadrul Expoziţiei realizărilor ştiinţei şi practicii în domeniul medicinii. Pe la amiază m-am întors la căsuţa plină de farmec şi voie bună din preajma oraşului. După prânz puţină odihnă şi din nou strivitul buruienilor, afânarea solului din jurul plantelor. Pe neprins de veste hop şi seara.

Joi

După oboseala zilei precedente nu m-am trezit la ora obişnuită. Am fost trezit de soţie care mi-a spus: du-te la bucătărie, am pregătit cafeaua adă-mi-o în pat. Am fost surprins şi bucuros de gestul ei.

Cei care spun că pleacă la vilă în afara oraşului să se odihnească să nu-i credeţi. Acolo permanent ai ce face, dacă eşti gospodar şi iubeşti glia.

M-am repezit în oraş după presă, joi apare „Literatura şi Arta” şi „Ziarul de gardă”, ziare care ne lărgesc orizontul, ne informează despre viaţa culturală şi despre peripeţiile demnitarilor.

După prânz analizez presa, fac un schimb de păreri, odihnă plăcută pe terenul agricol, ştirile de seară şi visele nocturne şi din nou cafeaua de dimineaţă.

Vineri

Mi-a telefonat feciorul şi m-a informat că a ajuns cartea cu bine la destinaţie şi că Marius o să o transmită sâmbătă dlui Goma.

Asta m-a bucurat şi m-a liniştit. Sunt cu sufletul împăcat şi aştept ca maestrul să se însănătoşească, să vină pe meleagurile noastre, să-şi vadă baştina, Manta lui şi nu numai. Să ne dăm cu părerile despre calea pe care a parcurs-o el în exil şi eu la baştină. Despre generaţia noastră zbuciumată.

În tinereţe vremea, de luni până vineri, trece greu, anevoios. Acum îmi pare că după luni imediat vine vinerea. Când te uiţi a trecut pe neprins de veste săptămâna, luna dar şi anul. Vremea fuge şi nu se mai întoarce. Numai amintirile rămân.

Tare aș dori să-mi văd neamul unit în jurul unei idei susținută de tot poporul. Oare e greu să unim familia, în jurul ei neamurile, satul și în sfîrșit țara, să știm ce facem, ce vrem și încotro mergem? În sfîrșit să nu ne mai plîngem «pe mintea cea de pe urmă». Avem o puzderie de partiduțe, rătăcite în timp, rupte de la realitate, care nu știu ce vor și încotro merg. Doamne ajută să ne trezim din somnul cel de moarte.

XS
SM
MD
LG