Mai înainte era linişte şi pace, deşi se fura ca-n codru. Acum arestările unor cinovnici şi politicieni se ţin lanţ. Poţi avea impresia, de la o parte, că a început un război pe viaţă şi pe moarte cu hidosul balaur al corupţiei.
O să vorbesc despre un lucru pe care îl tot văd de cînd au început arestările cinovnicilor şi politicienilor. Întîlnesc mai mereu oameni bucuroşi de aceste arestări, oameni care îşi freacă mîinile de bucurie, care exultă.
Un vecin mi-a spus tranşant: „Aşa le trebuie! Au furat – să fie buni şi să primească pedepasa!”
„Dar nu se ştie bine cît de vinovaţi sînt. Şi apoi cei arestaţi spun deseori că e vorba de o simplă luptă politică…”, i-am spus.
„Nu mă interesează. Sunt toţi o apă şi-un pămînt! Să se bată între ei zi şi noapte! Important e că în urma acestei lupte să stea cineva în închisoare!” - mi-a declarat vecinul cu satisfacţie deplină.
Iar o femeie, la piaţa agricolă, mi-a spus iată ce: „E minunat că au fost băgaţi deja cîţiva în puşcărie! Dar e prea puţin! O să fiu foarte fericită cînd o să-i văd acolo pe toţi! Pe toţi!”
Femeia de circa 55 de ani a spus asta cu convingere deplină.
Pretutindeni, se vorbeşte despre arestările recente şi mai mereu văd oameni bucuroşi, fără pic de milă pentru cei arestaţi. Oameni pe care nici nu-i interesează cît de vinovaţi sunt cei învinuiţi. Şi bucuria asta, care ignoră detaliile şi verdictele finale, mă cam descumpăneşte. De unde vine bucuria asta? Ce se află îndărătul ei?
