Linkuri accesibilitate

„Tinker Tailor Soldier Spy”, expulzarea diplomaților și spionilor


Expulzările de personal diplomatic sunt vechi de când lumea, încă din vremea Imperiului Roman, la fel și schimburile de spioni și prizonieri.

Personalul diplomatic este inviolabil pe toată planeta, la fel cum este inviolabilă incinta ambasadelor. Așa se face că Julian Assange poate fi refugiat de ani de zile în ambasada Ecuadorului din Londra, fostul dictator din Panama Manuel Noriega a fost refugiat în ambasada Vaticanului din Panama City, iar liderul comunist al Afganistanului Najibullah se ascunsese în ambasada Națiunilor Unite, până când Talibanii să încalce regulile diplomatice, scoțându-l de aolo, torturându-l și executându-l public.

Termenul folosit în general este „persona non grata": Persoană nedorită. Este cea mai serioasă formă de sancțiune pe care o țară o poate aplica unui diplomat, potrivit dreptului internațional, întrucât diplomații străini nu pot fi arestați, inculpați sau aduși la tribunal. Tot ce se poate este ca un asemenea diplomat să fie declarat „persona non grata” și expulzat din țară, chiar dacă a comis o crimă, să spunem.

De aceea, profitând de acest statut, în unele țări diplomații străini nu își plătesc niciodată amenzile de circulație de pildă, sau chiriile. Beneficiază de imunitate si nu pot fi decât expulzați pentru motive politice (spionaj, de pildă), dar nu pentru motive penale.

În general, când se ajunge la asta, este fie un act de ostilitate deschisă, fie că persoanele expulzate au încălcat anumite reguli nescrise ale diplomației și ale serviciilor secrete, și anume acționând sau recrutând pe față.

În sfârșit, mai există și schimbul de spioni, iar aici ultimul film al lui Spielberg, „Bridge of Spies”, a fost revelator. Acolo este vorba despre spionul rus Rudolf Abel, schimbat de americani pe un agent CIA capturat de sovietici.

La o decriptare și mai atentă, se vede cât s-au căznit scenariștii (nimeni alții decât frații Ethan și Joel Cohen) să uniformizeze vina și meritele. Sigur, spionul rus e bine tratat de FBI și în închisoare, în vreme ce flăcăul nătâng american e un picuț torturat de KGB.

În schimb, în America odiosul judecător Byers (Dakin Matthews, pe care Spielberg îl mai folosise și în plicticoșenia cosmică Lincoln) vrea de la început să-l condamne la moarte pe spionul rus, așa cum o cere și CIA, ba chiar și populația.

Sigur, cu Spielberg și frații Coen avem de-a face cu stânga Hollywood-ului deși nu e vorba de vreun film coprodus cu Rusia, așa cum s-a întâmplat cu ultimul Mission: Impossible cu Tom Cruise, despre care am mai scris, și care e practic un film chinezesc.

Rămâne însă un fapt ce nu trebuie ignorat: relativismul moral indică o falsă obiectivitate. Punând actorii istorici spate în spate, pe poziții morale egale, ne poate face să nu mai înțelegem prezentul.Expluzarea de diplomați și schimbul de spioni vor rămâne o constantă a marii politici, de care marea populatie trebuie în general ținută deoparte… spre binele ei, cum se spune de către mai-marii zilei.

---------------

Decizia guvernului de la Chișinău de a expulza din RM cinci diplomați ruși în temeiul unor informații puse la dispoziție de serviciul de informații si securitate, dar si declarațiile vehemente ale președintelui Igor Dodon care condamnat fermitatea guvernului, au a declanșat o furtuna mediatica de proporții atât la Chișinău, cât și la Moscova. Demnitari de la Kremlin au calificat gestul drept expresie a unei confruntări politice interne dintre guvernarea pro-europeană și președintele pro-rus Igor Dodon, deculpabilizându-i astfel pe diplomații. Un comentariu similar l-a avut președintele Dodon, acuzând guvernarea democrata de la Chișinău că recurge la „provocări” executând o presupusa comanda din exterior. Guvernul de la Chișinău nu s-a simțit obligat să justifice cu prea multe amănunte decizia, dar a sugerat prin voci interpuse ca șeful statului a intrat din nou pe o panta extrem de riscantă.

Un fost director al SIS, Valentin Dediu ne-a spus într-un interviu că expulzarea diplomaților străini şi anunțarea lor ca persoana non-grata este o măsură de curmare a activităților subversive împotriva statului în care ei se află cu statut de diplomați şi că se recurge la o asemenea decizie doar când existe temeiuri argumentate.

Valentin Dediu: „Dacă serviciile speciale au ieșit cu un document motivat și au demonstrat conducerii statului că aceste persoane au activat în detrimentul securității Republicii Moldova, înseamnă că ei au la bază niște materiale și, de regulă, nu se anunță nici într-un caz motivul expulzării. Ceea ce ține de această grupă, cunosc o singură persoană, Grudin, care este ofițer al Serviciilor de Informații al Ministerului Apărării, așa-numitul GRU, care a fost prins în flagrant delict atunci când se întâlnea cu agentul lui din Republica Moldova. De aceea, aici de-acum nu putem să negăm faptul că el activa nu în conformitate cu statutul pe care îl avea ca statut de diplomat.”

Numărul impresionant de diplomați trecuți pe lista expulzaților face acest conflict diplomatic unul dintre cele mai răsunătoare, observă experții.

Potrivit surselor publice, până acum au fost declarați indezirabili 8 diplomați străini, dintre care 5 reprezentanți ai misiunii diplomatice rusești. De fiecare data au fost cazuri singulare.

Printre diplomații expulzați e si un singur Ambasador, cel al României, Filip Teodorescu. Episodul s-a produs în contextul protestelor din aprilie 2009, când președintele comunist de la acea vreme Vladimir Voronin a acuzat România şi serviciile speciale române că s-ar afla în spatele tulburărilor stradale. Fără a prezenta probe concludente, Voronin l-a declarat persona non-grata pe ambasadorul Teodorescu și pe atașatul său militar și a anunțat reintroducerea regimului de vize pentru cetățenii români.

În 2012 PL, dar şi unii activiști civici au cerut, dar fără succes extrădarea ambasadorului rus Valeri Kuzmin, după ce acesta a luat apărarea pacificatorilor ruși în urma incidentului soldat cu împușcarea mortală a unui tânăr moldovean care nu oprise la punctul de control de lângă Vadul lui Vodă. Un an mai devreme Valeri Kuzmin îl prezentase la o recepție oficială pe reprezentantul administrației de la Tiraspol Vladimir Iastrebceak drept șef al diplomației autoproclamatei republici nistrene. Reprezentanți ai corpului diplomatic moldovenesc, diplomații americani și europeni, au părăsit atunci recepția în semn de protest. Ulterior, ministerul de externe a calificat gestul ambasadorului rus drept o „eroare regretabilă și inadmisibilă”. Au existat și alte precedente în care ambasadori ruși și alți funcționari din misiunea diplomatică și-au atras critici pentru declarații considerate inadecvate funcției sau pentru că participaseră la unele evenimente organizate în stânga Nistrului.

În ultimii ani, în special după declanșarea conflictului din Ucraina, mai mulți cetățeni ruși, în special jurnaliști, lideri de opinie şi militari, au fost declarați persoana non grata şi expulzați din Moldova sau nu li s-a permis intrarea pe teritoriul țării, invocând-se motive de securitate națională. În 2015, bunăoară, autoritățile moldovene au anunțat că ziariști proeminenți pro-Kremlin, Dmitri Kiselev și Andrei Kondrașov sunt persoane indezirabile. S-a relatat atunci că ar exista chiar și o listă „neagră” cu zeci de cetățeni ruși. Cel mai recent episod a fost anunțat de autoritățile de la Tiraspol care au reproșat guvernului moldovean ca au interzis unui economist rus sa ajungă in Transnistria prin aeroportul din Chișinău.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG