Linkuri accesibilitate

Alexandru Jolondcovschi: „E același haos în politică ca și în economie...”


Alexandru Jolondcovschi
Alexandru Jolondcovschi

Un interviu cu conf. univ.

Sărăcia, lipsa locurilor de muncă, pensiile de subzistență, familiile despărțite în urma exodului masiv, lipsa justiției eficiente – sunt necazurile despre care vorbește tot mai multă lume din Moldova. Mulți dintre cetățeni consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită din cauza corupţiei și consideră că instituţia publică unde fenomenul este cel mai răspândit ar fi Parlamentul. Opinii despre calitatea și eficiența guvernării Moldovei de la Alexandru Jolondcovschi, dr. în filosofie, conferențiar universitar.

Europa Liberă: După 25 de ani, constatarea cea mai tristă este că Republica Moldova merge pe o cale greșită. De ce această percepție a cetățeanului?

Alexandru Jolondcovshi: „Eu bănuiesc că nu a fost interesul de a dezvolta țara asta. Deci, cei care au purtat drapelul conducerii din primul an până astăzi nu au înțeles rostul acestui stat, dacă zicem „stat”, nu au înțeles cum s-o facă, pe de o parte, nu au vrut s-o facă unii. Mai mult ca atât, nimeni nu a adaptat o idee națională spre care să tindă toți. Ba mai mult, au provocat niște contradicții, niște neînțelegeri și oamenii chiar au părăsit țara.”

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:14:00 0:00
Link direct

Europa Liberă: S-a ajuns și la o divizare a societății, pornind de la „Cu cine ești: cu dreapta sau cu stânga?” și terminând cu „Cu cine votezi: cu Estul sau cu Vestul?”.

Alexandru Jolondcovschi: „Asta este tragedie mare pentru noi, pentru poporul cel care a mai rămas pe acest meleag, pentru că ei s-au buimăcit deja, nu mai știu cu cine și cum să țină, fiindcă i-au amăgit și unii, și alții.

Eu am rămas plăcut surprins de unele comune în sate de-ale noastre care s-au dezmorțit din acea adormire pe care o crease cineva pentru ei. Dar astăzi unii invers au făcut: eu am văzut că au votat sută la sută sate, comune, cu pro-Estul și alții, puțini de tot, dar au votat cu pro-Vestul. Deci, e o chestie de neînțeles.

Eu, dacă aș fi astăzi undeva pe acolo, ca să am niște pârghii ale conducerii, eu aș face un calcul: aș trage o linie, măcar azi, cât mai avem cu cine lucra…”

Europa Liberă: Credeți că încă nu e târziu, măcar în al doisprezecelea ceas?

Alexandru Jolondcovschi: „Nu e târziu niciodată, dacă vrei ceva. Eu aș trage o linie, mi-aș pune întrebarea, în primul rând: „Încotro?”.

Europa Liberă: Și răspunsul dumneavoastră care ar fi, dacă sondajele arată că o parte din populație se uită la Est, altă parte se uită la Vest, unii își văd viitorul doar alături de Rusia, alții cred că salvarea Moldovei este integrarea europeană?

Alexandru Jolondcovschi
Alexandru Jolondcovschi

Alexandru Jolondcovschi: „Eu cred că, în cazul acesta, puțin se vorbește despre acele efecte care ar avea loc dacă ai fi acolo și dacă ai fi dincolo. Se pun pe masă niște lucruri făcute: ce ne-a dat partea de Vest până acum și ce ne-a dat partea de Est. Dar aș mai pune în centru și una: ce mai facem și noi aici ca să trăim bine?

Dacă luăm numerar în bani, da, aceștia din Vest ne-au dat mulți bani, chiar foarte mulți bani. Eu am avut marea onoare să lucrez cu fonduri, când am fost director de proiect la Banca Mondială, finanțat de Fondul Global de Mediu și administrat de Banca Mondială, și am înțeles că se poate face ceva cu fondurile acestea dacă nu au alte interese și alte scopuri.”

Europa Liberă: Cetățenii știți ce gânduri au? Ținând cont că atâta asistență financiare au venit din partea Occidentului, ei cred că ar fi trebuit să aibă un trai decent comparabil chiar cu cel al statelor din imediata apropiere a Moldovei.

Alexandru Jolondcovschi: „Chiar să ne ducem în România, să ne uităm cum trăiesc românii și ce avantaje au din ceea ce primesc din Vest, și cum lucrează și așa mai departe. Puteam analiza pentru că e transparent tot. Dar, doamna Valentina, noi nu putem numai să așteptăm să ne dea cineva. Cum muncim noi aici, mai muncește cineva oare?

Europa Liberă: Și de ce s-a pierdut interesul pentru muncă?

Alexandru Jolondcovschi: Haideți să facem o comparație: din câte cunoaștem noi, astăzi noi controlăm și activăm în spațiul a două milioane hectare de teren arabil. Ce efect avem noi de la această activitate în aceste două milioane de hectare? Ce impozit, cine controlează culturile, cât se cultivă, cât se arată, cât se indică, cât se ascunde? Eu nu știu dacă există așa un organ de stat, o instituție care să cunoască, cum nu cunosc nici eu.

Și eu chiar mă întrebam odată, când îi spuneam unui mare demnitar: „De ce nu includeți voi un impozit unic la hectar? O mie de lei la hectar arat”. Am avea din start 20 de miliarde de lei. Ceea ce primim noi astăzi, remitențele de peste hotare, plus 20 de miliarde, iată de-acum sunt 40 de miliarde, dacă nu chiar și mai mult.”

Europa Liberă: Și dacă ele s-ar investi judicios, s-ar crea locuri de muncă, s-ar obține și un salariu decent, ca lumea să nu plece…

Alexandru Jolondcovschi: „Eu odată vorbeam cu un așa-numit lider și îmi spunea: „Domnule Alexandru, eu trăiesc ca-n rai!”. El a fost președinte de colhoz. „Și eu deodată am devenit moșierul satului, cu două mii de hectare de teren, cu tot satul la cheremul meu. Eu vreau – le dau, cât vreau le dau, cât vreau am, cât vreau n-am. Deci, nu mă întreabă nimeni. Deci, mie nu îmi vine a crede că asta poate dura mult timp”. Deci, un om a recunoscut în fața mea…”

Europa Liberă: …că e un adevărat haos în economie!

Alexandru Jolondcovschi: „Un absolut haos! Iată, când acest haos și când cei din conducerea țării nu vor ține și ei câte cinci, câte zece mii de hectare de teren și vor fi interesați ca statul să aibă ceva. Plus sunt și cei care cultivă culturi economic avantajoase, cum ar fi culturi de nucifere, vița-de-vie, livezi și altele – acelea ar trebui să aibă alt impozit. Deci, înțelegeți, noi altă bogăție nu avem.”

Europa Liberă: …pământul și oamenii…

Alexandru Jolondcovschi: „Pământul și oamenii. Am deschis universități în stânga și în dreapta. Ieri vorbeam cu o domniță de la o benzinărie, drăguță, am servit o cafea acolo și o întreb: „Ce studii ai?”, ea zice: „Am terminat politologia la universitate.” Și-i zic: „Pentru asta tu trebuie să dai tichete la benzină?” Zice ea: „Dacă și așa cu greu am aranjat la lucru”.

Păi, asta este cauza noastră astăzi – să înmulțim cu zecile de mii acești șomeri?”

Alexandru Jolondcovschi
Alexandru Jolondcovschi

Europa Liberă: Vă întreb pe dumneavoastră: care sunt preocupările guvernanților, ale celor care administrează treburile acestui stat? Ei promit că fac reforme, că elaborează politici de stat, că schimbă în bine situația, iar pe de altă parte, cetățenii deplâng și mai mult situația în care s-au pomenit și, în general, au zis că au pierdut încrederea în clasa politică și astăzi nu-i mai interesează actorii care vor să cerșească voturile cetățenilor. Ce se întâmplă?

Alexandru Jolondcovschi: „Ce se întâmplă? E același haos în politică ca și în economie. Fiindcă eu am activat, de exemplu, în instituție de stat până în anul 2000. Am fost cel care am condus activitatea unui departament, fiindcă am susținut unul dintre primii teza de doctor pe domeniul de mediu, de ecologie – încă nici nu se vorbea prin ’83 de domeniul acesta. Îmi plăcea ce fac şi făceam cu drag.

Eu aş întreba, din cei care îi cunoaşteţi dumneavoastră astăzi, sunt miniştri care nu au fost măcar şefi de brigadă? Nu-i şcoală de a pregăti administrarea. Avem o academie nu ştiu unde pe acolo – asta este o diplomă a doua a cuiva ca să aibă mai multe diplome. Deci, trebuie să existe acest interes profesional, sau selectare profesională și atunci vom avea oameni în capul unor instituții care vor crea politici profesionale. Că ministerele sau departamentele sau agențiile nici n-au dreptul să se implice în activitatea economică.”

Europa Liberă: Cât de des vă gândiți dumneavoastră la ziua de mâine a acestei palme de pământ?

Alexandru Jolondcovschi: „Iată vă zic o chestie. Eu, la moment, m-am alipit de un grup de oameni de afaceri din România și prezint interesul acestui grup de oameni de afaceri din România care încearcă să ajute Republica Moldova. Deci, ei au înregistrat o instituție, un parc agro-industrial în România, pe teritoriul României și încearcă să colaboreze cu agenții economici din Moldova care doresc să-și extindă afacerea sau pe lângă cea pe care o au în Moldova să-și mai inițieze una pe teritoriul României, în cadrul Uniunii Europene, ca să acceseze și fonduri europene pentru dezvoltarea lor. Și eu prezint acest grup și vreau să vă spun că interesul celor din Moldova este destul de mare.

Le-am amintit celor din România un proverb: „Dacă nu vine Mohamed la munte, vine muntele la Mohamed”. În cazul acesta, dacă românii nu au venit cu investiții încoace și, cu părere de rău, o fac și nu vin, ne ducem noi spre ei. Și oamenii încearcă să dea o valoare adăugată produselor lor de aici, fie materie primă sau fie semi-produs, aducându-le în România și adăugându-le o valoare europeană care se extinde piața europeană.”

Alexandru Jolondcovschi
Alexandru Jolondcovschi

Europa Liberă: Domnule Jolondconvschi, eu când discut cu lumea din Moldova profundă, așa spun eu oamenilor de la firul ierbii pe care-i întâlnesc în provincii, în localitățile țării, ei spun că au pierdut încrederea în stat și ei nu cred că în zece ani statul va rămâne viabil. Pentru că, dacă e să credem statisticilor, patru persoane pe oră părăsesc Republica Moldova. Satele rămân pustii.

Alexandru Jolondcovschi: „Asta chiar e chiar îngrozitor. Păi, eu mă duc nu mai departe de satul meu din raionul Edineț, Bădragii Vechi – 60 de case părăsite și sunt cele mai gospodărești.”

Europa Liberă: Am revenit la Ocnița, unde fiecare a treia casă era scoasă la vânzare.

Alexandru Jolondcovschi: „Valentina, hai să facem așa un calcul: ce să facă oamenii aceia în sat? Cine se preocupă de ei? Deci, a fost cândva un colhoz – o formă de organizare economică care dimineața îi mobiliza și, iartă-mi comparația, ca pe vite îi ridica în mașină și îi ducea pe deal cu sapa, seara îi aducea înapoi. Cineva se interesa de ei. Astăzi în sat nimeni nu-și bate capul de om. Patru, cinci, șase baruri, alcool adus, prefăcut, refăcut, nu știu de unde, țigări, grabnic acum înaintează narcomania în sate, copiii fug.”

Europa Liberă: Și această degradare morală nu duce la concluzia că Moldova nu are viitor?

Alexandru Jolondcovschi: „Iată, eu m-aș adresa acum celor care conduc țara asta. Sunt băieți tineri, sunt și foarte profesioniști, buni profesioniști sunt. Măi, oameni buni, treziți-vă de pe scaunele voastre, acele jilțuri, acele pompoase și moi, bineînțeles, coborâți-vă puțin, mai dați câte o târcoală prin satul în care v-ați născut voi, vorbiți cu oamenii și întrebați-i cei doare pe oamenii aceștia. Voi nu lucrați pentru Chișinău, că azi poți vorbi despre Moldova și Chișinău, două lumi paralele. Mai duceți-vă acolo, pentru că voi numai când aveți alegeri vă duceți acolo și le dați câte o căldare, câte un borcan de suc, eu știu ce le dați voi acolo, și-i amăgiți, așa, îi aburiți cu diferite promisiuni și viață frumoasă și după aceia uitați de ei patru ani de zile.

Veniți aici în Chișinău, vă așezați în jilțurile voastre și vă faceți interesele, altceva nimic nu vă faceți. Împărțiți legile care vă sunt vouă în interes. Doar nu suntem chiar noi toți proști în Moldova asta, mai pricepem ceva, mai vedem ceva. Uite, aceștia care sunteți azi, nu sunteți chiar de tot răi, sunteți și foarte buni unii. Coborâți-vă și voi, măi băieți, jos!”

Europa Liberă: Dar cine-i împiedică? Ce-i împiedică să iasă să discute cu lumea?

Alexandru Jolondcovschi: „Nu au timp, fiindcă ei au timp foarte scurt. Uitați-vă câte guverne sau schimbat până acum. Uitați-vă ce se face în Parlament, ce migrație! Niciodată nu m-am așteptat la așa…”

Europa Liberă: …traseismul acesta politic și, mai ales, percepția, iarăși, în rândul oamenilor este că se cumpără mandatul, se cumpără deputatul, se cumpără interesul, totul e de vânzare în Moldova!

Alexandru Jolondcovschi: „Uitați-vă cât traseism, ați spus corect, dar și cât interes este aici, că nimic nu s-a făcut pe gratis, totul s-a rezolvat, cumva, pe undeva, ceva. Ce lumea nu vede? Eu ascult deseori emisiunile Dvs. și știu că tratați într-un fel special această formulă de alegeri în Parlament.

Eu nu știu ce ar fi mai bun: alegeri pe listă sau alegeri pe liste de partid uninominal sau mixt, cum astăzi. Fiindcă dacă eu aș ști că eu votez pentru Vasile Prepeliță, de exemplu, aș ști că eu aș cere de la el. Dar azi, când îmi pune o listă în spate, formula în care o fac ei astăzi nu e bună. Însă ceea ce ar putea fi făcut corect, conform legii, ar fi normal. Fiindcă nu poți, înțelegeți, să nu știi pentru cine ai votat: votezi banul cuiva pentru a susține alegerile sau votezi omul pe care nu-l cunoști, nici nu l-ai văzut în ochi. De la cine să ceri, doamna Valentina? Iată asta e situația. Deci, într-adevăr, oamenii s-au dezorientat total.”

Europa Liberă: Cine face schimbarea? Cum se face schimbarea? Care sunt garanțiile că o schimbare ar aduce rezultate mai bune decât s-a promis și s-a rămas doar cu făgăduința?

Alexandru Jolondovschi: „Doamna Valentina, nu o s-o facă nici Moscova, nici Bruxellesul schimbarea asta, cât de tare am dori noi sau nu ne-am dori noi lucrul acesta. Schimbarea tot ar trebui s-o facem noi. Noi, cei de-aici, de-acasă, să ne

Nu o s-o facă nici Moscova, nici Bruxelles-ul schimbarea asta, cât de tare am dori noi sau nu ne-am dori noi lucrul acesta. Schimbarea tot ar trebui s-o facem noi. ...

gândim cum pornim. De dimineață să ne pornim la lucru, nu să ne pornim cu gândul cum să mințim, să facem ceva, o șarlatanie, o șmecherie, să facem bani mai mulți. Eu vorbeam cu cineva și el zice: „Eu am vândut 200 tone de grâu de trei ori.”. Iată bietul producător la ce a ajuns: el dă cuiva, din cuiva în mâna altcuiva și așa mai departe.”

Europa Liberă: Îl jecmănesc și intermediarii, îl jecmănesc și politicienii și oricine.

Alexandru Jolondovschi: „Țara asta e plină de interes, dar nu interes de progres, dar interes de amăgeală unul pe altul, și de regres, bineînțeles.

Europa Liberă: Cine trezește conștiința cetățeanului?

Alexandru Jolondovschi: „Păi, hai s-o luăm de la școală: noi n-avem școli deja, noi n-avem profesori. Pentru că nimeni nu vrea să se ducă într-un sat părăsit. Ce să facă, doamna Valentina? Să crească capra și vaca? A venit ca profesor în sat.

Eu îmi amintesc când m-am dus eu în ’68 profesor la școala din Mereni, după școala pedagogică din Lipcani, eu m-am dus cu mândrie, eu eram foarte bucuros că m-am dus. Astăzi nici cu silă nu-l trimiți.

Ce se-ntâmplă în instituțiile noastre de învățământ superior? Fără bani, practic, nu se face nimic astăzi. Deci, îmi spunea cineva, o domnișoară cu care-am stat de vorbă, că la dânșii în grupa de masterat nici nu vin la lecții. Numai vin și iau diploma. Și ce, conducerea de azi, Ministerul Educației, Parlamentul țării, comisiile care sunt, ce, ei nu știu de lucrul acesta? Toți au copii, toți au nepoți, toți învață pe undeva.”

Europa Liberă: Cum se explică, totuși, faptul că nu se găseasc politicieni care ar trăi cu interesul acestei națiuni?

Alexandru Jolondovschi: „Dar i-a solicitat cineva?”

Europa Liberă: Cum va arăta Republica Moldova în cinci sau zece ani?

Alexandru Jolondovschi: „Nici n-o să murim, dar nici n-o să trăim. Deci, vom fi, așa, un fel de balast pe care o să ne poarte. Poate fi altfel doar dacă băieții care vor să conducă țara, sau care conduc țara și vor s-o conducă mai departe nu vor trage o linie și nu vor spune „Stop!” și să o ia de la început!. Dacă nu facem lucrul acesta, o să fim ceea ce suntem astăzi: dezinteres, nu vreau să zic depresie că ar fi prea urât din partea mea. Dar când discut cu oamenii care au muncit și au depus inimă oamenilor nu le vine a crede că au ajuns aici…”

Europa Liberă: Cu ce asemănați Moldova?

Alexandru Jolondovschi: „Cu un stat rătăcit și, rătăcint fiind, el se poate regăsi, dacă vom avea acei oameni care îl merită,. Valentina, noi avem o țară extraordinar de frumoasă și bogată. În filozofie era așa o frază: „Filozofii nu apar ca ciupercile după ploaie, ei sunt produsul timpului său, a vremii sale”.”

Europa Liberă: Așa și guvernanții.

Alexandru Jolondovschi: „Așa și guvernanții. Deci, avem o conducere pe care o merită cetățenii Republicii Moldova. Dar, vă spun încă odată, eu cunosc politicieni care merită să conducă țara, eu cunosc oameni care sunt responsabili de ceea ce fac. Dar sunt și din aceștia care au apărut, așa, ca după ploaie, și atunci avem ce-avem.”

XS
SM
MD
LG