Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Liuba Staver.

Nascuta la 25 august 1959 in satul Hajimus, raionul Causeni. Absolventa a facultatii de bibliografie a USM. A activat mai multi ani la Teleradio Moldova, dupa care a castigat bucata de paine in strainatate. Presedinta Asociatiei Clubul soacrelor. Actualmente practica businessul.

Luni

„Oricat de frumos ar rasari soarele, la capat de zi tot va trebui sa apuna”
Totul are un inceput ...o zi, un an, o viata. Privesc spre geam, afara-i april cu mult soare si ... zapada. Mi-am amintit de sora-mea care se trezea prima dis-de-dimineata si striga: „Sculati-va, afara-i ziua!” Exact in asa o zi prin '65 am scaldat-o pe sora-mea afara in curte, noroc, ca a venit mama la timp. Uite asa s-a calit otelul, pardon, sora-mea. Ma trezesc la realitate. Dinspre vecini vad cum un ditamai cires sta sa cada taman peste fereastra mea. Nu insist sa rezolv problema cu copacul, la asta ma voi gandi maine. De citiva ani fac carare spre cimitirul central, merg si azi de Pastele Blajinilor. Am facut schimb de pomene cu cei din preajma: pasca, oua rosii, lumanari, asa ca dupa vechiul obicei din strabuni. Pastrez cu drag in galeria sufletului chipurile dragi ale buneilor. Sa nu lasi sa intre in casa saracia, iar in capul mesei sa asezi omul vesel, ma povatuia bunica Ana. Aud cum bate clopotul din biserica cimitirului, si-mi apare in imagine bunelul cu citeva fringhii, maini, picioare si una chiar in dinti astfel acorda el sunetul clopotelor. Despre sotul meu nu pot vorbi la trecut ii mai simt aproape rasuflarea.

Dar eu atitea ganduri bune am, cate zile sunt intru-n an. In mai vom afla cine va castiga prezidentialele in Franta, ori patriotii ori globalistii, adica ori Macron, ori Le Pen.

Marți

„Cerul i-a daruit omului, spre a-i recompensa toate greutatile, trei lucruri: speranta, visul si zambetul” (Immanuel Kant)

Dis-de-dimineata m-am echipat cu ferestraie de tot felul, si hai la treaba. In mahala totul zbarnaie, trosneste, e mare agitatie prin curtile oamenilor. Televizorul nu functioneaza, a picat linia. Sun la firma care-mi presteaza serviciile in domeniul respectiv. Le spun numarul de contract. De la celalalt capat al firului aud: noi lucram la Dvs pe acoperis, stati cu mana pe telecomanda, ca iaca, iaca va aparea semnalul. Care acoperis Dna, zic eu, va arde de glume! Pe acoperisul meu nu lucreaza nimeni. Asteptati, inseamna ca nu au ajuns, imi raspunde tipa. Hai ca sunt de facut lucruri mult mai importante. Bunaoara, nu mai avem lumina stradala de citeva zile, bezna totala. Ei, rabdare, domnilor, rabdare. Ma intorc la ciresul vecinului. El, vecinul nu este acasa, e plecat in lume. In mahala numai femei. Ce dezastru! Cu chiu cu vai am dat la o parte ce s-a putut. Trebuie sa vedem partea buna a lucrurilor. In oras va fi mai mult loc dupa defrisarea copacilor, si vom avea mai multe parcari, cu plata desigur (dar in izolatorul CNA au ajuns autorii proiectului). Valeu! Azi e ultima zi de plata a facturilor. La banci cozi interminabile cu lume grabita si suparata. Rabdare, oameni buni, rabdare. Uffff...

Miercuri

„Profesiunea ta nu este cea care-ti aduce salariul lunar. Profesiunea ta estea ceea ce ai tu de facut pe pamant” (Vincent Van Gogh)

Tot programul pe saptamina curenta mi-a fost dat peste cap, din cauza calamitatilor naturale. La 30 aprilie, Moldova 1 ( pe vremuri TRM) implineste 59 ani. Traditional in aprilie rascolesc arhiva personala: casete, jurnale si desigur mai discut cu fostii mei colegi de la televiziune. N-am salvat prea multe lucruri, asa erau timpurile, mereu lipsa de casete in dealul Schinoasei. Astazi e alta treaba, la cite posturi TV, bloguri, reviste, ziare, pagini fel de fel, ma gandesc oare va disparea profesia de jurnalist? Altul este rolul lui. Avem nevoie de cat mai multe investigatii, fratilor, investigatii, analize, cercetari, concluzii.

Seara desigur la televizor, traditional vreau sa vad stirile, pun mana pe telecomanda, IOC! Nici azi nu merge televizorul, ei dar am macar internet si voi citi cu drag, pe skype „jurnalul personal al zilei in fata copiilor si al nepotilor”. Dar eu atatea ganduri bune am, cite frunze-s, sus, pe ram. Straineii, mamei, strainei.

Joi

„Nu ma intorc niciodata la ziua de ieri, eram o persoana diferita atunci” (Lewis Carroll)

Joi e poate ziua care imi da mari sperante. Azi am pregatit pentru seminarul celor de la Clubul Soacrelor cateva materiale despre alimentatie. Am mers la supermarket sa fac cumparaturi. Ei, astazi rafturile sunt pline. Caut branza degresata. Nu-i. Citesc atent, „produs de branza. ce-o mai fi si asta ? Nu , nu cumpar eu asa ceva. Bine, am gasit branza degresata din Lituania, ceva nou. Si tot asa, bob naut din Turcia, lapte din Ucraina,nu mai vorbesc de fructe, legume. Merele moldovenesti se vand la14 lei kg. Rodiile sunt 125 de lei kg. Parca as trai la Polul Nord. Rabdare, oameni buni, rabdare. Vad niste iaurt pentru copii, cica e cu grasime de peste. Sarmanii copii. Merg spre rafturile cu ciocolata. Mai intai ma informez, citesc lista cu ingrediente. Mi s-a taiat pofta de ciocolata.

Ma enerveaza publicitatea detergentilor de WC. Ma deranjeaza publicitatea produselor pentru copii. Dupa mine, publicitatea trebuie sa aiba o ora speciala la posturile TV. Numai asa am putea afla mai multe lucruri despre produsele promovate.

Vineri

„La rascruce de viata nu exista indicatoare” (Charlie Chaplin)

Am vorbit cu fiica-mea, prin Viber, desigur, mi-a dat o veste buna. Multumesc Doamne. Cu fiul stau la taclale seara, e diferenta de fus orar. Intai de toate trebuie sa le spun bucuria parintilor. Intentionez sa merg la Hagimus, sa trec prin „para”, adica prin vama separatistilor. Batranii ma asteapta cu nerabdare sa mergem in gradina, sa punem samanta in pamant. Le-am spus si de jurnalul saptaminal de la EL( Europa Libera). Taticul meu transmite salutari tuturor jurnalistilor de la acest post de radio indragit. Emisiunile Europei Libere ne lungesc viata. Televizorul nu merge nici la ei. Rabdare, oameni buni , rabdare... Iar mama mereu imi sopteste: tăcerea șade unde o pui.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG