Născută în 5 aprilie 1974, la Slobozia Mare, Cahul. A absolvit Facultatea de litere a Universităţii de stat din Moldova, specialitatea limba şi literatura română. Brevet de traducător la Departamentul limbi străine, catedra de limbă franceză a USM. Studii doctorale, 1997-2001, la catedra de literatură română a USM, cu tema „Sacrul în poezia românească interbelică”. Doctorandă la Institutul de cercetări juridice şi politice al academiei de știinţe a Moldovei. Autoare a cărţii „Generaţii secunde de migraţie: cazul Republicii Moldova”
Luni
„Constantin este unul din simbolurile Maratonului din Milano”
De dimineaţă - forfotă în familie. Fiecare alege unde (trebuie) să meargă: grădiniţă, şcoală, Universitate. E ziua emoţiilor – reconstitui parcursul de excelenţă al lui Liviu Cioran, de 18 ani, noul campion regional la box (Parma), şi al lui Constantin Bostan, de 38 ani, care a alergat distanţa de 42 km cu proteză la un picior, la Milano Marathon 2017. Sute de mesaje emoţionante adresate campionilor noştri, de la cetăţeni moldoveni şi italieni. Milano a scandat „Constantin! Constantin!” La Parma, în cea mai mare sală de box din Italia, a fost aclamat Liviu Cioran. Am trimis cele două texte spre publicare - au apărut pe www.stiripozitive.eu. Am sincronizat bucuria noastră, a celor din Republica Moldova, cu a celor prezenţi în Italia. Pe Constantin Bostan (infirmier-voluntar la Spitalul de Urgenţă din Rho) şi pe Ion Tataru, membru al echipei de la „Boxe Parma” i-am întâlnit săptămâna trecută, la Milano, la seminarul dedicat reflectării imaginii femeilor migrante în mass-media din Republica Moldova şi Italia.
Atac terorist la Sankt Petersburg, Ministerul nostru de externe anunţă că deocamdată printre victime nu sunt cetăţeni moldoveni.
Marţi
Oamenii valoroşi de lângă noi
Mesaj de la ZdG: „Am primit, publicăm, pe rând” – începem o serie de articole despre copiii noştri aflaţi peste hotare, în baza datelor incluse în cartea „Generaţii secunde de migraţie: cazul Republicii Moldova” (Chişinău, februarie 2017). Am trimis primele două texte.
Atmosferă grea, totuşi: cei care l-au cunoscut şi-au putut lua rămas bun de la academicianul Valeriu Canţer, preşedintele CNAA, care s-a stins subit la doar 62 de ani.
Deschid valiza care a ajuns seara târziu, din Italia, cu microbuzul – rearanjez pe birou cărţile Autorilor migranţi, prezentate la expoziţia din Italia. Întâlnirea de la Padova cu Cristina Chiperi şi cu părinţii ei a fost memorabilă. În 2016, Cristina a publicat o trilogie, în topul celor mai bine vândute cărţi în Italia, iar în februarie 2017 - al doilea roman. Au fost marile mele bucurii - în cadrul proiectului Alionei Purci, cu genericul „În prim plan Femeia” – să cunosc oameni extraordinari, stabiliţi în nordul Italiei, să o revăd pe Doina Strulea, jurnalist la un post de radio din Milano, autoarea cărţii „Vioara din mansardă”, pe Vlad Coroleţchi, autorul romanului „Sunt şi eu STEA”, pe Dina Ciocanu, autoarea cărţii „Fântâni fără ciutură”. Cristina a încheiat un contract cu o editură din Italia pentru un alt volum, care va apărea vara. Cartea în limba italiană a lui Vladimir este deja la tipografie, Doina este pe cale să iniţieze publicarea volumului de poezii în italiană, Dina are alte 2-3 proiecte de carte...
Miercuri
Mama nu poate muri de cancer pentru că nu are cine avea grijă de fiica invalidă
Dimineaţă – un 5 aprilie care marchează nişte ani - îmbrăţişări, felicitări, surprize de la copiii mei, de la oamenii dragi. Cât e de important să poţi auzi, cel puţin la telefon, vocile părinţilor: „La mulţi ani! Ce mai faceţi voi?”
L-am salutat, la Casa Presei, pe scriitorul Ioan Mânăscurtă, după mulţi ani în care nu ne-am văzut. Întâlnire surpriză cu Ecaterina Hâncu, preşedinta Asociaţiei Sf. Mina din Roma, una din primele asociaţii ale cetăţenilor moldoveni din Italia. Cartea mea s-a născut acolo, printre ei, în 2003. Am discutat împreună, la OIM, cu Iulia Ţvigun, despre iniţiativa Ecaterinei de a crea un centru integrat de servicii la Roma, pentru cetăţenii moldoveni stabiliţi în regiune şi copiii lor. O salutăm cu drag pe Viorica Olaru, care e foarte ocupată, şi plecăm.
E totuşi ziua dedicată copiilor aflaţi în situaţii de vulnerabilitate, sprijiniţi de Fundaţia „Copilul” şi Asociaţia de promovare socială Italia-Moldova, cu care colaborez de mai mulţi ani. Traduc în italiană scrisorile de Paşti şi mesajele de felicitare pe care copiii/adolescenţii le adresează celor care i-au adoptat la distanţă şi le trimit lunar o mică sumă de bani pentru a-i ajuta să crească. Situaţiile sunt diferite: o bunică de 80 de ani care creşte singură 3 strănepoate, eleve în şcoala primară, o altă bunică îşi îngrijeşte nepotul abandonat de mama lui la naştere, un alt copil este crescut de bunica lui după ce mama sa a murit, o mamă care-şi creşte singură cele două fete - una cu gradul I de invaliditate... Una din scrisori m-a marcat îndeosebi: mama unei fetiţe cu dizabilităţi severe scrie că a suportat de curând o operaţie după ce a fost diagnosticată cu cancer la sân. Cum e să fii mamă, singură, bolnavă de cancer, şi să ai grijă de un copil a cărui viaţă depinde de tine?!
Joi
Un stat care merge împotriva cetăţenilor săi
De dimineaţă plecăm cu maşina spre sud, în şcolile din câteva localităţi. Onorată să fiu parte a echipei Centrului SocioPolis, condus de sociologul Diana Cheianu-Andrei, dr. conf. la USM. În satul Colibaşi, doamna psiholog îmi vorbeşte despre faptul că în ultimii ani tot mai mulţi profesori au nevoie de consultaţie psihologică, nu doar elevii. Discutăm despre plecarea multor elevi din şcoală în străinătate, la părinţii lor. Despre drama unor copii rămaşi singuri, care, adolescenţi, au trebuit să se integreze într-o nouă familie, în Italia. Despre consumul de droguri, oamenii de alături şi pasiunea pentru artă ca modalitate de salvare din acest abis. Despre o tânără moldoveancă, voluntar în SUA, care a primit o diplomă semnată („de mână”, nu xerox sau altceva) de preşedintele american Barack Obama. Întrebarea cea mai grea a fost: Oare de ce în toate ţările oamenii sunt ajutaţi, iar la noi se face totul contra cetăţenilor?!
Chişinău – ajung la un un chioşc de ziare şi întreb dacă au „Ziarul de Gardă”. Nu mai au ziarul, s-a vândut. Traversez, întreb la alt chioşc. Este. Cumpăr două ziare. Mă bucur să văd pe prima pagină începutul interviului cu Maria Paula Erizanu, îl citesc şi aleg un fragment pe care să-l distribui, împreună cu fotografia celor două pagini de interviu, pe pagina mea Autorii migranţi.
A apărut şi Gazeta Basarabiei, ziarul migranţilor moldoveni – cu o primă menţiune despre cartea mea. Bucurie.
Încerc să recuperez - să răspund mesajelor de felicitare, să distribui articolele publicate, să închei recenzia la un volum de studii dedicat muncii în sectorul casnic (Viaggio nel lavoro di cura, Italia, 2016), care va fi lansat în luna mai în nordul Italiei etc. Doar că picii mei au programul lor...
Vineri
Bunavestire
„Bunavestire”, una din cele 12 mari sărbători împărăteşti. Plouă de dimineaţă.
La amiază am ajuns cu Ecaterina Hâncu la Biroul Relaţii cu Diaspora. Apoi, la radio Europa Liberă.
Încep analiza celor 40 de chestionare completate de participanţii la seminarele din Italia - am promis să prezint foarte curând un studiu despre modalităţile în care femeile noastre migrante reuşesc să depăşească dificultăţile de recunoaştere a studiilor şi calificărilor obţinute în Republica Moldova, dar şi condiţia de angajat în sectorul casnic - tot ce înseamnă subcalificare, profesii low skills, brain waste etc.
Stabilescnişte priorităţi: recenzia, studiul (până luni) şi, de săptămâna viitoate, teza de doctorat. Am marele privilegiu de a lucra la teza de doctorat cu dl prof. Victor Moraru, unul din cei mai valoroşi experţi ai noştri în domeniul migraţiei.
Familia, copiii, cei dragi ne salvează din toate câte se întâmplă în jurul nostru, în Moldova sau în lume.