Linkuri accesibilitate

Bătrînii mai vorbesc dialectul alsacian, un fel de germană sătească presărată cu rarități franțuzești. Toți spun, că după ei, dialectul se va stinge. Din lipsă de vorbitori.

Strasbourg, oraș francez, capitala Alsaciei, fost teritoriu german. La gară, o clădire modernă de sticlă sferică, cecenii sînt gata să se bată cu turcii, pe o ceartă la coada pentru espresso italian. Ceva mai încolo, un kurd stă la intrarea restaurantului de kebab și lămurește în nemțește cîțiva turiști germani rătăciți.

Hotelul gării e curățat de românce. În spate, au vad prostituate ucrainience. Un grup de englezi întreabă un evreu ortodox unde e vechea sinagogă a orașului.

Japonezii vor să știe dacă pot fotografia catedrala. La cel mai bun restaurant franțuzesc o chelneriță vorbește perfect franțuzește și povestește că e new yorkeză și studentă la Școala de Administrație Europeană. Asta nu e departe de faimoasa Șocală Militară care abia mai are elevi, mai toți vietnamezi și polonezi veniți să-și facă un rost în armată.

Peste graniță, care nu e marcată, la doar 4 kilometri, e orașul german Kehl. Moscheea domină piața centrală. Și de o parte și de alta a frontierei, bătrînii mai vorbesc dialectul alsacian, un fel de germană sătească presărată cu rarități franțuzești. Toți spun, că după ei, dialectul se va stinge. Din lipsă de vorbitori.

XS
SM
MD
LG