Președintele american Trump e sau nu e idiot, reacționar, om de acțiune, vizinoar, salvator sau nărărău. Toate sînt destul de importante, dar nu tot atît de important ca sănătatea structurilor de bază ale sistemului democratic american. Iar ele au probleme serioase. Prima din aceste probleme spune că partea stîngă a sistemului politic american, adică Partidul Democrat și aliații din mass media, universități și organizații civile militante, nu mai consideră democrația un aranjament suficient și onest. De ce? Mai întîi și mai întîi, pentru că nu pot accepta verdictul fixat de alegătorii americani la alegerile prezidențiale din noiembrie 2016. Au trecut aproape patru luni de atunci și stînga americană continuă să susțină că alegerile au fost decise de amestecul subversiv al Rusiei. Se înțelege de aici că, dacă ar fi cîștigat Democrații, atunci alegătorii americani ar fi dat dovadă de maturitate, iar democrația americană s-ar fi dovedit sănătoasă. Și se mai înțelege că, dată fiind victoria Republicanilor, demcorația a fost învinsă, iar alegători americani nu au gîndit, bine sau prost, cu capul lor ci au fost aiuriți de influența rusească. E deja obositor și penibil.
Tema a fost menținută de mediile de informare și a ajuns acum în dezbaterea parlamentarilor americani. Ce caută să stabilească investigațiile? Presupuse legături între emisari sau centre de putere rusești și echipa lui Trump. Nu există nici o dovadă că Trump și echipa ar fi legați de ruși. Și nici nu e de crezut că așa ceva poate exista. Dintr-un motiv simplu: e lipsit de sens. Ar trebui, adică, să ne încredem în cele mai fantastice și obscure teorii conspiraționiste. Un Președinte american pe post de marionetă rusească! Multe sînt de crezut dar așa ceva e complet stupid. Trump și ai lui pot fi naivi sau nepregătiți dar ideea complotului rusesc cere publicului larg să fie și mai naiv, dacă nu cumva infantil. Mai ales că, dacă vreo instituție s-a amestecat, pe față, în bunul mers al alegerilor americane, atunci e vorba de altcineva. Nu știm nimic despre amestecul rusesc dar, din cîte s-au putut vedea cu ochiul liber, presa s-a amestecat grosolan în alegeri. Nu pentru că a relatat ci pentru că călcat în picioare orice urmă de decență și corectitudine. Presa a funcționat in corpore pe post de agent electoral al democraților și continuă să facă același lucru vînîndu-l pe Trump sub orice pretext și cu orice mijloace.
De curînd, o revistă americană de artă culinară a reușit, chiar, să decidă că Trump e un pericol pentru că preferă friptura bine făcută. Serios? Peste ani, cititorii cronicii timpurilor noastre se vor distra pe săturate cu asemenea aberații. Pînă atunci, însă, climatul public și echilibrul normal într-o societate liberă sînt puternic zdruncinate. Ideea subînțeleasă după care alegătorii amerifcani nu au votat cum trebuie și nu aveau voie să aleagă ce au ales e uluitoare și periculoasă. Ca de obicei în situații în care rigorile convenabile sau neconvenabile ale sistemului democratic sînt puse la îndoială, lucurile nu se opresc aici.