Linkuri accesibilitate

Despre „terapia intensivă” a transportului public și despre visul Moldovei ca Elveție


Tatiana Corai

Jurnalul săptămînal al Tatianei Corai.

Tatiana Corai s-a născut la 7 octombrie, 1952 în satul Morozeni, raionul Orhei. A studiat la facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău, pe care a absolvit-o în anul 1975. De atunci a activat la mai multe publicații - Învățământul Public, Literatura și Arta, Democrația, TIMPUL. Din 2014, este editor al Portalului Media Azi, al Centrului pentru Jurnalism Independent din Moldova, care se preocupă de situația din mass-media autohtonă.

„Acum 25 de ani, credeam că Moldova poate deveni o a doua Elveție, dar s-au cam precipitat șansele...”

Luni

La 8.30 ies din casă. Înainte de a ajunge la serviciu, trec prin „terapia intensivă” a transportului public. „Stimați călători, fiți atenți la bagaje, acte și bani!”! Involuntar îmi țin strâns geanta și-i privesc cu suspiciune pe ceilalți oameni, încercând să ghicesc care dintre ei ar fi capabil să-mi fure actele și banii. Observ că și ei mă cercetează la fel de atent pe mine. Din acest mic stress mă scoate însă un alt avertisment audio: „Stimați călători, returnarea tichetului de călătorie taxatoarei constituie un act de corupție care se pedepsește conform legii”! De data aceasta pasagerii zâmbesc cu înțelesuri. Chipurile, știm noi cine, cât și de unde fură, și hoții aceea nu prea umblă cu troleibuzul!

La serviciu trebuie să decidem ce vom publica pe portalul Media Azi săptămâna curentă. Prima problemă cu care ne confruntăm: vrem să prezentăm rubrica MediaRing, dar nu putem da de următorul invitat. De obicei, la această rubrică participă persoane responsabile din stat, cărora jurnaliștii le adresează întrebări legate de media. De data aceasta, ne-am propus să discutăm cu Procurorul general, Eduard Harunjen. Numai că… de fiecare dată când telefonăm la Serviciul de presă ni se răspunde că Domnia Sa este ocupat.

Se pare că nici astăzi nu vom reuși să luăm legătura. Nu întâmplător se zice că lunea e o zi grea!

Marți

Astăzi, a apărut soarele și pe strada noastră: după mai bine de o săptămână de telefoane non-stop, am dat de dl procuror general, care a acceptat invitația la MediaRing. Ar trebui cumva sărbătorit momentul!

Iar seara mă așteaptă un eveniment în familie: e ziua de naștere a unei mătuși. Iau microbuzul spre Botanica. Mătușa Nina ne întâlnește cu masa plină de bucate, pregătite de mâna ei. Dacă nu ai ști că a împlinit astăzi 84 de ani, I-ai da cu vreo 20 mai puțin. Toți o admiră pentru forma excelentă în care arată, îi cer rețeta tinereții fără bătrânețe... Dar când le povestește despre dușul rece ca gheața, pe care îl face in fiecare dimineață, de când se ține minte, oaspeții, rând pe rând, capitulează – se vede că puțini dintre ei ar dori să facă această procedură zilnic, chiar în schimbul sănătății și a câtorva ani de viață în plus.

După primul toast, limbile se dezleagă și oamenii încep să-și amintească: în ce țară trăiesc, ce conducători avem, cine a furat miliardul și cine va trebui să-l întoarcă înapoi; ce pensii mizere au, deși guvernul susține că le-a majorat; ce e cu uninominalul ăsta, ce vrea Dodon să facă cu istoria noastră, de ce se tem demnitarii moldoveni să meargă la Moscova… Ia, mai lăsați politica, în Postul Mare, ne readuce la realitate omagiata. Am lăsa-o noi, dar ea nu ne lasă, îi răspunde cineva dintre comeseni. Și așa, de la politică trecem la moravurile din școli și spitale, de la Primărie și nici nu observăm cum se scurge timpul. E trecut de ora 9, iar mâine e zi de lucru, așa că îi mai urăm o dată mătușii Nina La mulți ani și... o luam care și încotro.

Miercuri

Astăzi are loc ședința Guvernului. În ultimul timp, am senzația că ședințele de la Guvern s-au transformat în niște lecții de la clasele primare, unde dnii miniștri stau cuminți în bănci, iar de la catedră, prim-ministrul Filip le predă tema nouă. Nu se mai discută în contradictoriu, nu se polemizează; doar zâmbete de încuviințare! Iată și astăzi, premierul a început ședința exprimându-și indignarea că o deputată din Parlamentul Republicii Moldova – fiți atenți: o deputată, nu un oarecare cetățean! - a îndrăznit să critice reforma pensiilor, implementată de Guvern. În opinia sa, aceste critici sunt aduse fie din necunoaștere, fie din populism. Și dacă asemenea lucruri se spun în ședința Guvernului despre un deputat, care are o altă părere decât cea a guvernului, imaginați-vă cum ar putea fi calificate opiniile unui jurnalist, dacă ar critica o hotărâre de guvern! Culmea e că cei din sala nu au avut nimic de comentat. Ceea ce mă face să cred că, în sala de ședințe a Guvernului miniștrii noștri intră după ce își lasă în antreu personalitatea.

Joi

Am discutat astăzi pe Internet, cu fiica-mea. Am găsit-o într-o stare de spirit excelentă, pentru că tocmai obținuse un job la Berlin, unde va avea posibilitatea să practice dreptul. În mod sigur, cu posibilitățile pe care le au astăzi este foarte greu sa-i ții pe tineri acasă. Dar, adesea, întreb: dacă s-ar întoarce într-o bună zi toți cei plecați la studii peste hotare, cum s-ar schimba la față Moldova?

Îmi amintesc de un interviu pe care mi l-a oferit o profesoară din Coreea de Sud. După războiul din secolul trecut, ţara sa s-a divizat în Coreea de Sud şi Coreea de Nord, una alegând democrația, cealaltă – regimul comunist. Întreaga Coree era in ruine. Cei din Sud şi-au trimis copiii la studii în Occident, apoi statul coreean le-a creat toate condițiile ca după studii să se întoarcă acasă și să pună țara pe picioare. Acum, Coreea de Sud este a cincea putere economică în lume. „Și toate le datorăm - îmi povestea coreeanca - președintelui nostru de atunci, Park Chung Hee, care a mizat pe tinerii școliți în Occident”. Ei, bine, președintelui nostru nu-I trec astfel de idei prin cap, și nici nu cred că îi vor trece vreodată.

Vineri

Printre chestiile curente, discut cu un coleg despre propaganda rusă, care se simte în largul ei în Moldova. Astăzi, președintele Igor Dodon face o vizită oficială la Moscova, de ce nu ar discuta și despre aceasta cu omologul său de la Kremlin? Știm însă că așa ceva nu se va întâmpla curând. Pe de altă parte, propaganda poate nu ar avea o asemenea amploare, dacă jurnaliștii înșiși nu ar cădea în plasa ei.

În opinia colegului meu, jurnalismul adevărat este si trebuie să fie universal, nu in baza limbii vorbite, nu axat pe preferințe politice, ideologice. Sunt de acord cu el sută la sută. Îi aduc un exemplu din presa elvețiană. La un post național TV a apărut acum câteva luni un documentar despre bocancii armatei elvețiene, produși la o fabrică din România, unde muncitorii erau plătiți cu bănuți. După difuzarea acelui documentar, toată presa din Elveția a preluat subiectul și s-a solidarizat întru apărarea drepturilor muncitorilor din România. S-ar putea chiar ca, sub presiunea opiniei publice, Guvernul elvețian să modifice contractul cu întreprinderea din România pentru a plăti muncitorii în conformitate cu standardele internaționale de muncă. In Elveția presa este o adevărată putere a patra. La noi, dacă cineva ar face un documentar, în care ar critica guvernul, ar fi probabil învinuit de incompetență, populism dacă nu chiar de trădare de patrie... Și când te gândești că, acum 25 de ani credeam și noi că Moldova poate deveni a doua Elveție! S-au cam precipitat șansele...

XS
SM
MD
LG