Linkuri accesibilitate

Despre o revistă de istorie, literatură şi politică, înfiinţată de istoricul Johann Böhm care şi-a încetat apariţia.

În 1989, Johann Böhm, originar din România, s-a hotărît să înfiinţeze, în Germania, publicaţia intitulată Revistă bi-anuală pentru istorie, literatură şi politică (Halbjahresschrift für südosteurpopäische Geschichte, Literatur und Politik - HJS). Proiectul publicistic iniţiat de istoricul Böhm (născut în 1929) a fost gîndit ca o tribună alternativă. Böhm împreună cu o echipă de colaboratori şi-au propus să aducă rectificări şi completări la istoriografia cultivată mai ales în publicaţiile asociaţilor de refugiaţi germani din estul Europei. Mai toate aceste publicaţii erau conduse de persoane compromise politic din cauza activităţii lor naţional-socialiste din trecut. Din pricina aceasta, persoanele respective erau interesate în ascunderea propriilor lor biografii, ceea ce a dus la evitarea abordării critice a unor aspecte istorice legate de trecutul recent.

Johann Böhm (Foto: arhiva William Totok)
Johann Böhm (Foto: arhiva William Totok)

Începînd cu anul 1992, aria tematică a revistei conduse de Böhm a fost lărgită. Astfel, au fost publicate de-a lungul anilor numeroase studii legate de mai toate ţările din Europa centrală şi de est: România, Ungaria, Bulgaria, Albania, Cehoslovacia, Germania de Est (DDR/RDG), Moldova (Transnistria), Ucraina, Rusia, statele baltice, Polonia, Iugoslavia etc. (a se vedea aici bibliografia, subiectele şi autorii revistei 1989-2013, iar aici trimiterile la conţinutul revistei, la sumarul şi la numerele tematice).

Nucleul redacţional şi editorul revistei au dat acum publicităţii un comunicat, anunţîndu-şi cititorii că, după 28 de ani, revista tipărită nu o să mai apară. În comunicatul respectiv se preciza că din motive de sănătate, editorul s-a decis să facă acest pas.

Johann Böhm distins cu Medalia de merit al R.F.G., 2005
Johann Böhm distins cu Medalia de merit al R.F.G., 2005

Totodată, se anunţă că mai mulţi colaboratori ai revistei ar fi dispuşi să continuie proiectul lui Böhm sub formă digitală, mutînd publicaţia pe internet. Asta ar însemna şi continuarea publicării serialului din ultimele două caiete (2015-2016), semnat de Klaus Popa, intitulat „Rapoarte ale preoţilor Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, trimise din Transnistria şi din Guvernămîntul General (1942-1944)”. Rapoartele publicate de Popa au fost trimise de preoţi care au avut sarcina oficială de a reface viaţa bisericească din Transnistria (administrată de autorităţile române) şi Guvernămîntul General (adică din Polonia ocupată de nazişti).

Într-o acţiune similară era implicată şi Biserica Ortodoxă Română, care din 1941 pănă-n 1944 a înfiinţat Misiunea Ortodoxă. Sub pretextul recreştinării provinciei, biserica ortodoxă urma să joace şi un rol cheie în procesul de românizare a Transnistriei.

Un rol asemănător revenea şi preoţilor luterani care-şi concentrau activitatea, în primul rînd, asupra localităţilor în care trăiau etnici germani. Mai toţi preoţii evanghelici trimişi în Transnistria făceau parte din cercul de sprijinitori ai episcopului nazist din Transilvania, Wilhelm Staedel, care înfiinţase aşa numita „Comunitate de lucru pentru studierea influenţei evreieşti asupra vieţii bisericeşti germane”.

Această organizaţie antisemită era o copie fidelă a unui „Institut”, înfiinţat la Jena, în Germania nazistă. Faptul că grupul de preoţi evanghelici trimişi în Transnistria erau îndoctrinaţi şi se considerau militanţi ai ideologiei naziste, rezultă din rapoartele publicate. Mai toate aceste rapoarte se încheiau cu formula de salut „Heil Hitler”. Într-unul din aceste rapoarte - care din lipsă de spaţiu nu pot fi prezentate aici mai pe larg – preotul semnatar chiar face teoria că între simbolul nazist şi cel creştin, zvastica şi crucea, există o unitate. Într-un alt raport, se subliniază că în ceea ce priveşte „problema evreiască” autorităţile naziste şi misionarii au păreri similare. Faptul că Transnistria devenise mormîntul zecilor de mii de deportaţi de către regimul antonescian nu i-a preocupat defel pe aceşti misionari (atît ortodocşi, cît şi protestanţi). Rapoartele arată limpede că ei uitaseră unul din principiile fundamentale ale creştinismului: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.

Coperta revistei HJS
Coperta revistei HJS

XS
SM
MD
LG