Linkuri accesibilitate

Igor Dodon și mitul patriei primejduite (Răzvan Voncu/Adevărul)


Romania, Romanian newspapers

Revista presei românești.

Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, are parte de un portret foarte acid în comentariul lui Răzvan Voncu din „Adevărul”: Dodon ar fi „gol pe dinăuntru şi pe dinafară, simplă marionetă a lui Plahotniuc”. Nu e deci de mirare că a ajuns foarte repede la „ultimul refugiu al conducătorilor terminaţi”, și anume „recursul la mitul patriei primejduite”. Numai că avertismentele administrate concetățenilor săi de președintele moldovean ar fi caraghioase: „Republica Moldova se va rupe, iar o parte va reveni României!”, a spus Dodon. „Bau-baul ruperii Republicii Moldova e slab, scrie Voncu, mai întâi pentru că majoritatea locuitorilor ei chiar îşi doresc ca acest stat să se spargă. Lui Dodon n-are cum să-i fie străină existenţa Transnistriei, nu? Nici a Găgăuziei. Lor li se adaugă procentele tot mai însemnate de basarabeni, în special tineri, pentru care viitorul Republicii Moldova constă în reunificarea cu Ţara”. Mai de așteptat ar fi fost să se sperie românii, mai arată bloggerul de la „Adevărul”. Lor le-ar reveni misiunea să se acomodeze cu „dimensiunile dezastrului economic pe care, odată cu teritoriul”, l-ar lua în primire, „de numărul dodonilor” pe care ar trebui să-i integreze şi să îi trateze ca europeni etc. „Or, după cum arată sondajele, scrie Voncu, departe de a se înspăimânta, românii îşi asumă lucid o eventuală misiune de salvare, prin unire, a basarabenilor”.

În săptămânalul „Dilema Veche”, Ovidiu Nahoi toarnă un pahar de apă rece pe inflamarea din presă că România e iarăși „vândută” prin înțelegerea marilor puteri. E vorba, bineînțeles, de noul concept al „Europei cu mai multe viteze”. Cele cinci variante de reformare a Uniunii Europene prezentate recent de președintele Comisiei Europene sunt doar propuneri și o invitație la reflecție. Nicio decizie nu se va lua peste noapte fără acordul statelor membre, între care și România. Nahoi consideră că Europa cu mai multe viteze deja există. Pentru România problema e doar să decidă ce cale va urma. Una din ele e dificilă: vrea mai multă integrare? Asta presupune „un efort cu nimic mai prejos decât cel făcut de România în perioada 1995-2007 pentru aderarea la UE și NATO; dar ar merita!”. Calea mai ușoară, dar periculoasă, ar fi rămânerea ”în vecinătatea, azi toxică, a Grupului Vișegrad. Adică să ne cantonăm într-un euro-provincialism când obtuz, când vindicativ.(...) Probabil, scrie Nahoi, că elitele hrăpărețe de la București visează (și ele) la o Uniune care să se bage mai puțin în afacerile noastre interne (vezi povestea Ordonanței 13 și a legii grațierii), dar care să livreze în continuare bani pentru clienții din administrațiile locale și, dacă se poate, un pic de lustru european pentru liderii ce vor merge din când în când să ne reprezinte la Bruxelles”.

Unii comentatori au studiat mai îndeaproape decizia Curții Constituționale a României care a apreciat recent că Direcția Națională Anticorupție nu avea dreptul să investigheze cât de oportună și legală a fost ordonanța 13 a guvernului, prin care se decideau grațieri și amnistieri de fapte penale. În Gandul.info, Andrei Luca Popescu constată că DNA a deschis acest dosar „cam pe genunchi”. E drept că l-a pasat apoi Parchetului, dar în final Curtea Constituțională nu a blocat prin decizia ei în niciun fel anchetarea miniștrilor pentru fapte penale.

Podcast Politigraf

XS
SM
MD
LG