Eu, stimaţi ascultători, lupt mai mult de două luni cu un pachet de biscuiţi vechi. Cum? Vă explic imediat.
Lîngă casa mea e un supermarket faimos. Din acel supermarket cumpăr eu un soi de biscuiţi de ovăz foarte gustoşi. Biscuiţii cu pricina au un termen de valabilitate de 3 luni. În decembrie am cumpărat din supermarketul cu pricina biscuiţi făcuţi în decembrie, dar am remarcat că în faţă era un pachet din 20 noiembrie pe care am preferat să-l evit. Am cumpărat apoi biscuiţi în ianuarie, în februarie şi în martie. Şi de fiecare dată pe raftul din supermarket, împins în faţă, era pachetul din 20 noiembrie. Nu-l luam pentru că erau mereu acolo biscuiţi mai proaspeţi.
Cu timpul, vănzătorii şi-au dat seama că pachetul din 20 noiembrie nu e băgat în seamă şi, pentru ca să-l vîndă, au început a ascunde biscuiţii proaspeţi în spatele altor mărfuri. Ştiu însă acest truc. Şi nici nu-mi e lene să întind mîna ca să găsesc biscuiţii proaspeţi ascunşi. Aşa că pachetul din 20 noiembrie a rămas nesolicitat pe raft. Între timp, i-a expirat termenul de valabilitate. El continuă însă să zacă pe raft, în faţa pachetelor cu biscuiţi proapeţi, făcuţi în februarie. E foarte curios de ce lucrătorii din supermarket nu-l aruncă. Mai cred poate că vreun individ neatent îl va cumpăra?
Sper să dispară odată, că m-am săturat să-l tot evit. În curînd o să apară biscuiţi făcuţi în martie. De ce i-aş lua pe cei făcuţi pe 20 noiembrie? Aşa lupt eu de vreo două luni cu pachetul de biscuiţi vechi. Trebuie să fii mereu vigilent în magazinele moldoveneşti.