Sîmbătă, acasă, m-a vizitat inspiraţia şi am început să lucrez la romanul meu. La un moment dat, tocmai cînd trebuia să termin descrierea unei situaţii importante, îmi zbîrnîi lung soneria. Nemulţumit, am abandonat scrierea romanului şi m-am dus în antreu să deschid uşa.
Era o blondă frumoasă, grăbită, cu privirea pătrunzătoare, de circa 35 de ani. Avea o geacă de piele elegantă. Mi-a dat un ziar partinic şi m-a sfătuit să-l citesc cu atenţie.
„De ce nu l-ati băgat în cutia poştală?” am întrebat.
„E important să-i vedem pe oameni!” exclamă blonda frumoasă şi plecă în grabă mare să le dea ziare partinice altor locatari.
O vreme m-am holbat descumpănit la gazeta partinică. Altădată, aş fi aruncat-o fără nici o ezitare la coşul de gunoi. Acum însă, dată fiind ţinuta elegantă a mesagerei, am răsfoit gazeta.
Fireşte, nu sînt eu omul care să se lase influenţat de ziare partinice, dar nu e exclus că cineva, impresionat de frumuseţea doamnei, a studiat cu acribie conţinutul ziarului partinic. Constat deci că partidul cu pricina a fost inspirat cînd a trimis-o pe această doamnă să împartă gazete. Presupun că nu doar doamna blondă a avut în ziua aceea o asemenea însărcinare de partid. De aceea, sînt curios să ştiu cum arată ceilalţi mesageri trimişi sîmbătă de partidul sus-pomenit. Dacă arată la fel de bine, e foarte probabil că partidul acela a dat lovitura!
