Linkuri accesibilitate

Nu există pe piața autohtonă a experţilor și analiștilor niciun document care să studieze efectele unei Uniuni Europene cu mai multe viteze.

Apariţia, la data de 1 martie 2017, a „Cărţii albe privind viitorul Europei” sub semnătura Preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a stârnit numeroase discuţii în România - țară membră în UE din 2007. Din păcate, cele mai multe luări de poziţie din spaţiul public românesc exprimă teamă și indignare față de posibilitatea unei „Europe cu doua viteze”, dar multe aspecte sunt ignorate.

România nu a demarat nicio dezbatere despre felul în care se vede viitorul Europei de la București. Nu există pe piața autohtonă a experţilor și analiștilor niciun document care să studieze efectele unei Uniuni Europene cu mai multe viteze cu toate că această ipoteză a fost luată în considerare de mai multe ori în marile capitale ale continentului: prima dată în 2004 după întâiul val al extinderii spre Est, apoi în perioada crizei economice din 2008-2010, când o Uniune cu mai multe viteze era văzută ca o soluție la problemele pe care le avea comunitatea și acum când ideea unei Europe cu mai multe viteze pare să fi devenit strategia care poate salva și oferi siguranță viitorului Uniunii Europene

Săptămâna trecută președintele Comisei Europene a lansat Cartea albă a viitorului Europei cu cinci scenarii posibile, evitând să vorbească despre mai multă sau mai puțină Europă. Imediat, miniștrii de externe, francez și german, au adoptat o poziție comună, declarând că mizează pe o Uniune Europeană cu mai multe viteze, care poate „răspunde mai bine așteptărilor tuturor cetăţenilor europeni”. Țările din așa numitul grup de la Visegrád, Ungaria, Polonia, Slovacia și Polonia au cerut Bruxelles-ului tratament egal pentru toate statele membre, în vreme ce România încă nu are un răspuns la mutările rapide care se întâmplă în jurul ei.

Președintele Klaus Iohannis s-a pronunțat chiar înaintea acestor declarații împotriva unei Europe cu mai multe viteze sau a unei „Uniuni a cercurilor concentrice”, precizând că România își dorește „o Europă puternică, consolidată, unitară şi incluzivă”. Altfel spus, Iohannis preferă ca lucrurile să rămână așa cum sunt, fără să arate ce va face dacă se vor schimba. Uniunea Europeană se află oricum în pragul unei contracții, odată cu plecarea Marii Britanii și cu discuțiile pe care le poartă cu destulă intensitate în ultima săptămână marile puteri continentale.

Liderul principalului partid de guvernământ din România, Liviu Dragnea, a anunțat că i-a propus președintelui Iohannis să inițieze o consultare pe această temă cu partidele parlamentare pentru a se ajunge la un consens: „e timpul să ne trezim, să ne ridicăm puțin deasupra luptelor interne și să fim uniți, ca români, în fața partenerilor europeni”. „Să învățăm de la cei care au făcut Marea Unire”, a mai adăugat astăzi Dragnea și „să ne pregătim pentru a apăra interesul naţional, pentru că nimeni altcineva nu o va face în locul nostru”.

Îndemnul liderului PSD sună ca și cum ar urma un atac imediat asupra României și toată lumea trebuie să facă front comun împotriva celor care susțin o Europă cu viteze variabile. Nici liderul PSD, nici premierul și nici președinția nu au venit însă cu o soluție. Singurul care crede că are cheia rezolvării situației este fostul președinte Traian Băsescu: „dacă vrem să nu devenim ţară satelit, ţară de mâna a doua, avem obligaţia să intrăm în Eurozonă în 2019”, subliniază fostul președinte, argumentând că „apartenența la Euro este principalul criteriu de împărţire în categorii” a statele membre ale Uniunii Europene.

Trecerea la euro ar putea însemna însă o nouă etapă de austeritate, ceea ce ar intra în totală contradicție cu actualul program de guvernare, care a proiectat cheltuieli foarte mari, necorelate cu potențialele venituri. Deficitul bugetar ar putea astfel să depășească pragul de 3% impus de Bruxelles statelor membre, prag cerut și pentru aderarea la Euro.

Economiștii de la Banca Națională nu au încurajat aderarea României la Euro înainte de a avea o economie performantă. Pe de altă parte, oficialii români au avut mereu o psihologie de marginali, dacă țara e lăsată în ultimul cerc al Uniunii Europene, se vor consola cu beneficiile periferiei: echilibristica la limita legii, standarde discutabile, piruete între Est și Vest. Dacă, în schimb, printr-un efort disperat, cu sacrificiile austerității în spate, România ar fi păstrată în primul cerc, atunci sub presiune externă va continua să mențină direcția occidentală.

Este, însă, de neînțeles cum de România nu are la îndemână pentru acest moment niște analize serioase care să arate soluțiile pe care le are țara cu riscurile și beneficiile aferente.

XS
SM
MD
LG