Linkuri accesibilitate

Amy Knight este o voce respectată în sovietologia americană. În 1995, ea a publicat o excelentă biografie a lui Lavrenti Beria, Beria: Stalin’s First Lieutenant (la Princeton University Press), în care aducea elemente extrem de incitante, cele mai multe inedite, în explicarea carierei superpolițistului stalinist. Ulterior, ea a mai scris un studiu important despre „viața de apoi” a KGB-ului, respectiv, despre penetrarea noilor structuri informaționale, post-sovietice, de către ofițerii poliției secrete comuniste. Editura Hill and Wang a publicat în 2000 cartea ei, Who Killed Kirov?: The Kremlin’s Greatest Mystery, bazată pe minuțioase investigații de arhivă.

Cutremurătoarea dispariție a Galinei Starovoitova, curajoasă parlamentară, fostă disidentă și luptătoare pentru drepturile omului, asasinată în luna noiembrie a anului 1998 la Sankt Petersburg, i-a dat ocazia lui Amy Knight să propună o pătrunzătoare și profund neliniștitoare analiză a relației dintre acest omor politic și structurile serviciilor secrete din Rusia lui Boris Elțin. Cunoscătoare veritabilă a ceea ce se întâmplă în obscurul univers al poliției politice ruse, Amy Knight atrăgea atenția asupra faptului că Serviciul Securității Federale (FSB) nu s-a distins în niciun fel în descoperirea făptuitorilor a ceea ce a devenit o adevărată epidemie de crime politice în Rusia. Au fost uciși parlamentari, dar și celebri jurnaliști și politicieni locali din Moscova, Sankt Petersburg și alte mari centre urbane ale Federației Ruse. Toate aceste crime au rămas nerezolvate, ceea ce sugerează că FSB, adevăratul succesor al KGB, tolerează (și termenul este evident un eufemism) un climat de ilegalitate în care violența a devenit un instrument principal al dezbaterilor politice.

Într-adevăr, tragica dispariție a Galinei Starovoitova, demonstra la acea dată cât de puțin s-a făcut în Rusia în privința consolidării societății civile și a limitării rolului acelor instituții specializate în persecutarea gândirii și acțiunii libere. Tocmai nedezmințita independență de spirit a Galinei Starovoitova explica pe atunci valul de solidaritate cu opera ei politică, masiva prezență populară la catafalcul ei, precum și nemulțumirea acută în legătură cu incapacitatea ori chiar nedorința serviciilor de ordine de a curma criminalitatea omniprezentă. Într-un articol apărut în suplimentul Outlook al cotidianului Washington Post din 6 decembrie 1998, Amy Knight afirma că eșecul FSB de a rezolva misterele acestor crime politice nu provine din absența instrumentelor investigative tehnologice ori din lipsa de profesionalism a personalului de anchetă. Problema, susținea ea, era că acest serviciu continuă să fie condus de funcționari ai fostului KGB, al căror trecut (dar și prezent) a fost (și este) marcat de sfidarea drepturilor omului, complicități întru corupție cu protipendada nomenclaturistă și utilizarea mafiei criminale pentru lichidarea unor disidenți incomozi.

Faptul că directorul FSB de atunci, Vladimir Putin, promisese măsuri draconice în acțiunea de prindere a asasinilor Galinei Starovoitova nu a putut genera iluzii nemotivate. Caracterul extrem de profesionist al crimei, utilizarea unei metodologii sofisticate de supraveghere electronică a mișcărilor victimei, precum și armele utilizate indicau prezența unor cadre antrenate chiar în serviciile secrete. Cel mai alarmant lucru în analiza lui Amy Knight era faptul că respectiva conducere a serviciilor secrete ruse, inclusiv Putin, era legată prin mii de fire de trecutul despotic al sovietismului. Nu doar directorul FSB de atunci, ci și ulterior numitul lui adjunct, la fel ca Putin originar din Sankt Petersburg, Viktor Cerkesov, fusese implicat în trecut în acțiunile de prigonire a inițiativelor disidente.

Concluzia lui Amy Knight se cere re-citată, întrucât ea atrage atenția asupra imenselor dificultăți și paradoxuri ale tranziției democratice din Rusia: „Ținând seama de trecutul lor, este greu de închipuit că acești funcționari FSB sunt cu adevărat dornici să-i descopere pe asasinii unei atât de deschise apărătoare a libertăților democratice precum Starovoitova. Mult mai probabil este că ei vor utiliza crima drept o scuză pentru a viola drepturile individuale prin lărgirea atribuțiilor și așa substanțiale ale FSB...” În acele condiții, de insidioasă restaurație a unui autoritarism polițienesc mascat în Rusia, nu au mai existat rațiuni de mirare când anumiți politicieni au solicitat și finalmente impus un proiect de reinstalare a statuii lui Felix Dzerjinski, fondatorul Cekăi, în fața clădirii serviciilor de securitate din Moscova. Revenirea statuii lui „Felix de Fier”, așa cum i s-a spus sanguinarului arhitect al terorii roșii, rămâne până azi un simbol întristător al faptului că valorile pentru care a luptat și Galina Starovoitova, printre alții, continuă să se afle sub asalt în Rusia post-sovietică.

XS
SM
MD
LG