Nicio săptămână fără scandal. Igor Dodon își rămâne fidel sieși. Să înlăture steaguri la președinție sau să multiplice drapele închipuite, să provoace opinia publică, să-i contrarieze pe partenerii externi ș.a.m.d. a devenit scopul suprem al președintelui ales cu cântec.
Polemica sa epistolară cu ambasadorii României și ai Statelor Unite pe tema participării militarilor moldoveni la exerciții în județul Galați, participare căreia el, Dodon supremul, i s-a pus de-a curmezișul doar ca să arate cine „comandă” în Moldova, e demnă de o antologie a inconștienței politice. România și Statele Unite – cele două puteri aliate care își bat capul, pe propria cheltuială, să asigure securitatea Republicii Moldova – au fost puse la colț. De-acum încolo, își vor ști locul.
Nu s-au stins ecourile acestui episod penibil, că tot el, Igor Dodon, a înaintat un ultimatum Parlamentului pe care-l somează să modifice Constituția Republicii Moldova în sensul atribuirii de împuterniciri suplimentare Președintelui, care să poată dizolva Legislativul în condiții mult mai laxe decât până acum. Iată un gest aproape suprarealist. Mai simplu și mai brutal spus, Dodon cere Parlamentului… să se sinucidă, să ofere unui președinte care a reușit să demonstreze că nu-i pasă de cetățenii în numele cărora se consideră ales puterea de a-l „trimite la plimbare” când și cum vrea el. Scopul lui Dodon e clar: să provoace rapid alegeri anticipate profitând de valul iluziilor pro-rusești pe care l-a stârnit el și partidul său revanșard, PSRM, la ultimele alegeri prezidențiale.
Nerăbdării lui Dodon de-a se vedea „tătuc al poporului” i-a răspuns ironic și calm Andrian Candu, care l-a îndemnat să discute direct cu deputații. „Aștept cu interes să văd cine vor fi semnatarii inițiativei prin care Președintele Dodon vrea să transforme Parlamentul într-o anexă a Președinției”. Avem așadar același ping-pong risipitor de energii și fumigene, în care președintele ales cu cântec declară o enormitate sau mai multe enormități, iar ceilalți, oponenții de la guvernare – prezumat mai responsabili, mai realiști – corectează, înlătură stricăciunile și își îndeamnă colegul buclucaș la acțiuni chibzuite, la conlucrare în interesul Republicii Moldova. Suprema iscusință aici e să nu întinzi coarda, să respecți înțelegerile, fiecare cu rolul său într-o piesă scrisă de scenaristul din culise, dar ce ne facem dacă unul dintre actori își „uită” partitura și sare calul?...
Comportamentul straniu, alogic, al lui Dodon poate avea două explicații, spun analiștii: 1. Omul e inapt să fie președinte, e mitoman, are o imagine supradimensionată asupra potențialului său și crede că votul, fie și obținut în condiții dubioase, îi dă dreptul să facă orice – în acest caz putem doar să deplângem faptul că un personaj atât de excentric a devenit președinte; 2. Fostul lider socialist e ghidat de o agendă străină, a Rusiei, după toate aparențele. Rusia dorește o destabilizare de proporții în Moldova, vrea să ne vadă dinamitate relațiile cu principalii noștri aliați și susținători, iar Dodon, a cărui vanitate se lasă abil manipulată, este declanșatorul unei operațiuni speciale. Potrivit acestei ipoteze, Kremlinul avea nevoie să-și subordoneze președinția de la Chișinău pentru a putea începe, cu acoperire pretins legală, procesul de distrugere și reîncorporare a Republicii Moldova.
Chiar dacă nu-și propune asta, pledoaria lui Dodon pentru federalizare în detrimentul vădit al statului în fruntea căruia a ajuns, sfidarea sa la adresa partenerilor noștri occidentali, atacul împotriva valorilor identitare românești din Republica Moldova etc., toate acestea susțin strategia Rusiei de a-și restabili controlul asupra republicilor sovietice și, mai larg, de a submina politicile din Est ale Bruxelles-ului și unitatea Europei.
Dacă lucrurile stau așa, ne întrebăm de ce tace majoritatea „proeuropeană” din Parlament, de ce ezită să ia o atitudine tranșantă față de un președinte iresponsabil și, mai ales, de ce nu se autosesizează instituțiile abilitate, Procuratura în primul rând, în legătură cu Dodon, cel care a depus, la învestirea în funcție, jurământul pe Constituție că va apăra interesele naționale ale Republicii Moldova? Sau poate că arțăgosul președinte totuși nu și-a epuizat deocamdată marja de manevră ce i-a fost rezervată?...
Dacă majoritatea guvernamentală întârzie să se pronunțe, am avut, după o pauză mai lungă, o ieșire la rampă a Opoziției antioligarhice și proeuropene din Moldova în cadrul unei conferințe de presă organizate cu prilejul „comemorării a 25 de ani de la începutul acţiunilor de luptă pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova”, atacate de regimul separatist din Transnistria cu sprijinul Rusiei. Este important că această Opoziție, care a acumulat 48% din sufragii la scrutinul prezidențial, există. Cea mai bună strategie pentru cele trei partide care o compun – Platforma „Demnitate și Adevăr”, PAS și PLDM – e să ofere în continuare imaginea unui bloc unit, să nu se lase dezbinate, să acționeze concertat, să aibă reacții prompte pe teme de actualitate internă și externă. Viața politică, opțiunile cetățenilor din Republica Moldova trebuie scoase din binomul rivalității dintre Plahotniuc-PD, pe de o parte, și Dodon-PSRM, de cealaltă parte.
Demagogia lui Dodon, acțiunile sale distructive trebuie combătute nu prin simple declarații și condamnări simbolice, e nevoie de o listă riguroasă a acestor încălcări, raportate la normele legii și ale Codului Penal, observa Viorel Cibotaru, președintele PLDM. Moldova e slăbită, Moldova are un război în preajma hotarelor sale, în Est, și nu-și poate permite luxul unui președinte iresponsabil, care pune în pericol integritatea și securitatea țării.
Deocamdată, există puține șanse să consemnăm o reacție adecvată, profesionistă, a instituțiilor în raport cu derapajele lui Dodon. Sunt griji mai presante: albirea infractorilor cu gulerașe albe. Dl Harunjen, procurorul general, a declarat într-un interviu recent că Ilan Shor, primarul de Orhei, aflat în arest la domiciliu, și-a ispășit pedeapsa prin autodenunțul pe care l-a făcut în dosarul Filat. Shor e nevinovat! Chiar dacă Shor, cum bine se știe, rămâne principalul suspect, citat în raportul KROLL asupra miliardului de dolari furat din băncile moldovenești, chiar dacă mita fabuloasă, de 250 de mln. de dolari, pe care Shor i-ar fi dat-o lui Filat, e o invenție ridicolă, de nimeni demonstrată, iar martorii în proces au fost inventați.
Dacă Andrian Candu îndeamnă Opoziția proeuropeană să-și depășească nefericita „captivitate din minte și din suflet și să contribuie la dezvoltarea Republicii Moldova”, dl Harunjen dă vina pe presă, mai exact, pe o anumită parte a ei (acea infimă parte necontrolată de Plahotniuc și Dodon), care prezintă deformat activitatea justiției, denigrează imaginea unei procuraturi angrenate eroic în bătălia anticorupție. Primejdioasă, în opinia domnului procuror, ar fi și activitatea unor ONG-uri prea incisive. De parcă ar vorbi omologii din Federația Rusă ai dlui Harunjen, supărați pe „activitatea dușmănoasă a societății civile plătite de occidentali”! Această lectură subiectivă a realității reprezintă, la fel, un lux al iresponsabilității… E uluitor să constați cum oameni în toată firea, demnitari de rang înalt, se ostenesc să inducă impresia că nu faptele lor sunt greșite, ci că poporul are probleme cu vederea.
