Linkuri accesibilitate

Am făcut o lume liberă în care omul se teme de ziarişti ca dracul de tămîie!

În ţara asta minunată ziariştii au parte deseori de o chestie neplăcută. Vasăzică, te apropii, în calitate de jurnalist, de un cinovnic-conducător-şefuleţ ca să afli o informaţie de interes public. Iar cinovnicul-conducătorul-şefuleţul devine dintr-odată trist, ursuz, foarte ocupat, şi nu vrea să discute cu tine şi invocă o sute de motive ca să nu-ţi răspundă. Unii cinovnici-conducători-şefuleţi adoptă o strategie mai şmecheră. Sînt joviali, îţi zîmbesc, îţi spun, plini de solicitudine, că vor foarte tare să discute cu tine, doar că nu acum, ci peste o vreme, cînd vor avea mai mult timp liber. Iar peste o vreme nu-i mai găseşti, oricît te-ai strădui. Nu le ceri mari secrete de stat, dar cinovnicii şi şefuleţii se uită la tine ca la o sperietoare şi ard de nerăbdare să se debaraseze de discuţie.

E un detaliu care spune multe despre maşinăria statală moldovenească făurită cu strigăte şi tobe în 1991. Cinovnicul sau şefuleţul se teme, el nu vrea să discute ca să nu aibă probleme cu vreun şef mai mare. El preferă anonimatul confortabil şi nu vrea deloc să informeze contribuabilii care îi dau salariul. Cînd vede un ziarist, apărîndu-i în faţă cu microfonul, cinovnicul-conducătorul-şefuleţul se gîndeşte imediat cum vor reacţiona marii şefi dacă va vorbi. Şi… nu mai vorbeşte, dă bir cu fugiţii sau chiar te bruschează, bombănind ceva supărat.

Această frică de microfon e prezentă însă nu numai în casta superioară a cinovnicilor-conducătorilor-şefuleţilor. Li se întîmplă şi învăţătorilor-profesorilor să fie speriaţi de ziarişti. Vasăzică, te apropii de un pîlc de profesori care protestează în centrul capitalei, care strigă, care au revendicări. Şi îi rogi să-şi spună durerea la microfon. Şi imediat vezi cum profesorii protestatari încep a se bîlbîi, a se eschiva, bîiguind ceva de genul că nu vor să fie văzuţi şi auziţi de şefi. E o chestie de-a dreptul grotescă-jalnică: protestatarul se teme că va fi văzut de un oarecare şef! Numai în Moldova e posibil aşa ceva.

În 1991 s-a strigat şi s-a cîntat pînă la saţietate, s-a vorbit mult despre noua lume minunată, despre libertatea desăvîrşită. Şi am făcut o lume liberă în care omul se teme de ziarişti ca dracul de tămîie!

XS
SM
MD
LG