Linkuri accesibilitate

Lui Liviu Dragnea nu-i surâde deloc perspectiva intrării la pușcărie. Acesta este marele lui proiect pentru România (Lucian Boia/contributors.ro)


Ideile nocive ale liderului PSD (Mălin Bot/România liberă).

Moțiunea de cenzură introdusă de opoziție împotriva guvernului instalat acum o lună la București a căzut la vot. Coaliția PSD-ALDE are majoritate în Parlament, așa că rezultatul era destul de previzibil. Totuși, unul din bloggerii publicați de Adevărul, Dan Ionescu, nota încă înaintea votului ședinței Parlamentului: „dacă moţiunea nu va cădea la vot, poate Sorin Grindeanu îşi va găsi un strop de ruşine şi va demisiona pentru că nu poţi să fii Prim Ministrul unui guvern care nu îţi poartă numele” (aluzie la faptul că toată lumea vorbește, mai mult sau mai puțin ironic, de „guvernul Liviu Dragnea”).

Pe site-ul contributors.ro, istoricul Lucian Boia îi face președintelui PSD, Liviu Dragnea, un portret în acvaforte: „Se zice că ar avea stofă de dictator. Unii îl compară de pe acum cu Ceaușescu [...] În realitate, ambițiile lui Liviu Dragnea sunt mult mai modeste. Omului nu-i surâde deloc perspectiva intrării la pușcărie. Acesta este marele lui proiect pentru România. A muncit din greu ca să ajungă în fundătura unde se află acum”, arată Boia, care amintește cum și-a eliminat treptat Dragnea rivalii din partid, cum a câștigat apoi alegerile cu promisiuni „de nerefuzat” către alegători, chiar dacă de nesusținut din bugetul de stat. „În schimbul acestei oferte mai mult decât generoase, scrie Lucian Boia, (Dragnea) nu a cerut mare lucru: doar să fie lăsat câteva momente, singur cu justiția, să o ciufulească puțin”.

Cătălin Prisăcariu, de la România liberă, scrie despre vicleniile periculoase care-i mai pot fi atribuite lui Dragnea. Unde ar putea un lider politic de acest fel să-și exercite propria viziune de guvernare - una dictatorială, după cum s-a spus – dacă nu într-o „enclavă fără reguli diplomatice, fără legi, fără instituții care să controleze acțiunile liderilor impuși de la Kremlin [...] un no-man’s-land paradisiac pentru interesele regimului autocrat”. Precum se vede, descrierea corespunde Transnistriei. Mai în gumă, mai în serios, jurnalistul etalează varianta în care Dragnea chiar ar avea intenția – nu să se exileze la Tiraspol, unde precis că nu i s-ar putea întâmpla nimic – ci să transforme chiar România într-un fel de Transnistrie, căci „cine a auzit de proteste de stradă la Tiraspol?! Sau de stat de drept ori de democrație? Ori de chestionări de presă?”.

Tot în România liberă, Mălin Bot crede și el că Dragnea nu și-a epuizat ideile nocive: a trecut deja la „cultivarea extremismului naționalist printr-o strategie de comunicare ce vizează atacuri constante și sistematice la adresa companiilor multinaționale care au sucursale în România”. Or acestea sunt angajatorii a 1,2 milioane de români și plătesc contribuții enorme la bugetul de stat. Fără multinaționale, economia României s-ar prăbuși. În plus, toți acești români care lucrează în sistem privat, și au poate venituri mai mari decât bugetarii, sunt și cei cu credite importante la bănci, iar asta ține în viață sistemul bancar românesc. A doua „armă” propagandistică a lui Dragnea pe care o ascute Dragnea ar fi acuza că cei care contestă în stradă măsurile actualului guvern vor să dezbine țara. Or, la București manifestează deja de trei zile și simpatizanți ai PSD, ieșiți în stradă, în fața Palatului Cotroceni, în mod spontan sau nu.

XS
SM
MD
LG