Linkuri accesibilitate

Lumea americană din centru și din afara marilor zone urbane de pe coastă e mult mai ușor de descris pentru că are una și aceeași problemă: pierde sau a pierdut tot. E vorba de oameni cu studii mai puține, legată de orașe mici și tradiții pierdute prin alte părți, angajată sau, mai precis, concediată în marea industrie, minerit, agricultură, amatoare de muzică populară (country) și spectacole simple, fidelă sporturilor americane tipice, mai ales fotbalului american, cu familii numeroase și, în genere, cu o viața religioasă activă.

În 50 de ani, diferențele și neînțelegerile între aceste două lumi au crescut. Către sfîrșitul anilor ’90, lumea producătorilor și muncitorilor din centrul Americii a fost lovită devastator de două noutăți: schimbarea de tehnologie, care a eliminat o parte a așa numitelor industrii intensive și globalizarea, adică exportul de producție către piețe de muncă mult mai ieftine, în special în Asia. În ambele cazuri, noutățile au însemnat șomaj agresiv și declasare. Aproape toată zona de centru a sărăcit și a căzut, fizic, în depresie. Un val de alcoolism și consum de droguri dure a clătinat viața a zeci de milioane de americani. Imaginea scindată a Americii nu e cu totul nouă sau nemaiîntîlnită. Rupturile tehnologice au mai provocat asemenea despărțiri și căderi în alte timpuri și locuri. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Astfel, în vreme ce lumea din centrul Americii a rămas pe loc și, depășită de schimbare, a început să își numere ghinioanele, lumea de pe coastele Americii a dezvoltat rapid o mentalitate radicală. Grupuri sociale numeroase din zonele de coastă au ajuns la concluzia că trăiesc într-o lume separată și suficientă, în care totul merge bine și trebuie să meargă și mai bine. A fi la zi și activ, a manifesta compasiune și angajament justițiar, a sancționa și detesta valorile clasice americane au devenit obligații, pînă aproape de disciplina de cult. Mai important, succesul și supremația morală, politică și academică a acestor grupuri au generat convingerea că acest mod de viață e nu numai separat dar și îndreptățit la unicitate. Cu alte cuvinte. „lumea bună” a început să creadă că modul ei de viață e singurul corect și că, prin urmare, trebuie extins și impus peste tot. Asta a transformat restul societății într-un grup refractar care trebuie reeducat. Treptat suspiciunea generală de rasism, naționalism și grobianism a devenit automată și a fost lipită de toți cei ce nu împărtășesc sau susțin valorile elitei.

De pe la începutul anilor 2000, societatea americană an intrat într-o fază complet nouă, derutantă și riscantă. Așa numitele elite, adică marile corpuri profesionale de calificare superioară, au început creadă și să facă politică renunțînd, de facto, la buna tradiție americană a pluralismului. Elitele au ajuns la concluzia că liberalismul lor radical e totuna cu democrația și invers. Cu asta, America a făcut pasul spre situația unei națiuni în criză. O națiune în care una din părți socotește simpla existență a celeilalte părți un afront și un pericol pentru democrație. Altfel spus, o națiune politică în care componenta liberală crede că partea conservatoare nu are dreptul la putere și, poate, la existență. Acest viraj e un caz tipic de ideologizare a vieții, adică un salt care marchează trecerea de la politică la comportamentul para-religios. Cineva începe, adică, să creadă că se află în posesia Ideii unice care exclude, firește, orice altă idee.

Așa arăta America în care a apărut fenomenul Trump. Și asta explică de ce victoria lui Trump a fost declarată, din primul minut, o erezie, un act ilegitim, ceva real dar fără drept la existență. În consecință, mediile elitelor au intrat în război total cu Președintele Trump. Orice cuvînt și orice decizie a Președintelui Trump este și va fi declarată, în cel mai bun caz, o eroare și, în cel mai rău, o crimă. Discuția despre îndreptățirea rațională a cutărei decizii luate de Trump a devenit perfect inutilă. În lumea rațională, Trump poate greși sau poate avea dreptate, poate lua mai multe decizii greșite decît corecte sau invers. În noua lume ideologică americană, Trump nu poate lua decît decizii greșite sau criminale. Într-un fel, mandatul lui Trump a luat, deja, sfîrșit, pentru că el nici n-a existat vreodată. Efectul verbal și vizual al acestei anomalii e spectacolul mediatic uluitor la care asistăm. Dată fiind supremația partizanilor stîngii în mediile de informare și academice, spectacolul public e, în mod garantat, o cruciadă fără limite, prizonieri și nuanțe împotriva lui Trump. Nimic nu poate opri acest curent pentru că purtătorii lui sînt într-o dispută existențială, nu într-un conflict politic. Iar problema cu care se confruntă America nu e, așa cum repetă mass media, Donald Trump, ci dispariția națiunii politice omogene și înlocuirea ei cu un conflict intern. Culmea, în plină manie Trump, Trump e un personaj secundar.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG