Linkuri accesibilitate

E de pe acum sigur că acest spațiu și multe alte spații de comentariu ar putea fi înghițite, săptămînal, în următorii patru ani, de comentarii pe tema Donald Trump: ce a mai zis Trump? ce a mai făcut Trump? ce boacănă a mai izbutit Trump? Mai mult, nu e imposibil de imaginat situația absurdă în care toate ziarele, site-urile, posturile de radio și televiziune s-ar putea ocupa, de acum înainte, numai și numai de problema Trump.

Evident, așa ceva nu s-a mai pomenit. Nu există, în palmaresul atît de vast și frămîntat presei de actualitate politică, o situație asemănătoare. Pare greu de explicat cum anume s-a ajuns la această situație extremă care combină supraproducția, obsesia și pasiunea - dacă nu cumva această alăturare furioasă de trăiri n-ar trebui numită orbire. Pare greu dar nu e, de fapt, chiar atît de complicat. Spectacolul și surpriza sînt considerabile, dar explicațiile din spatele acestei izbucniri sînt, totuși, la îndemîna privitorului.

Trebuie spus de la bun început: Trump-mania sau, mai curînd, Trumpofobia nu e rezultatul celebrității. Donald Trump, miliardarul star de televiziune, era faimos mult înainte de a fi ales Președinte. În plus, Trump nu e singura figură care atrage atenția într-o lume de-a dreptul dependentă de viața și faptele celebrităților. Nici deciziiile noului Președinte nu pot explica tot. În fond, Donald Trump nu e primul Șef de Stat american care ia decizii grave sau discutabile. În ultimii 50 de ani, destui alți Președinți americani au trimis Statele Unite în războaie, au reglat sau dereglat mersul economiei sau au schimbat viața societăților din părți îndepărtate ale lumii (de pildă, fostul lagăr socialist est-european) Evident, în mai puțin de o lună la Casa Albă, Donald Trump nu avea cum să facă sau să desfacă atîtea. Trump e un caz, pînă acum unic, de Președinte american care își începe mandatul în condiții de publicitate și ostilitate extreme. Trump a fost declarat, din prima zi, un eșec, o soluție ilegitimă, un dictator ascuns, o figură vag inspirată de Hitler - în general și în detaliu o întruchipare a răului. Nu există precedent în materie. Nici un Președinte american nu a fost, din prima zi și, foarte probabil, pînă în ultima zi de mandat, comentat, defăimat, criticat și contestat 24 de ore din 24 de mediile de informare, în stradă și de adversarii politici de la stînga, dar și de o parte din presupușii aliați de la dreapta.

Înțelesul acestei stări, pînă la urmă nesănătoase, vine din chiar candidatura și, apoi, victoria lui Trump. Și anume din împrejurarea că Donald Trump a sfidat, a provocat și, apoi, a învins întreg sistemul politic și establishmentul economic, artistic și media american. Mai exact spus, Trump a candidat singur și a învins atît partidul Republican cît și Partidul Democrat, plus presa, lumea academică și, în genere, partea cea mai elevată și mai bine plasată a societății („lumea bună” - cum s-ar spune). Sigur, toate aceste victorii au fost posibile și pentru că, totuși, cineva a votat pentru Trump. Asta ne spune că restul societății americane l-a votat pe Trump, deși a auzit aceleași lucruri care au provocat oroaarea lumii bune. E vorba de aproximativ jumătate din cetățenii americani cu drept de vot, mai exact de acea parte a societății americane care există statistic, dar nu e prea luată în seamă. O privire generală și nepartizană ne spune ceva banal: societatea americană și-a pierdut unitatea. Asta nu înseamnă că americanii nu erau împărțiți, așa cum e natural, după criterii și valori politice de stînga sau de dreapta. Înseamnă ceva mult mai serios: că nimic nu mai leagă viața celor ce trăiesc în aceeași țară, dar au opțiuni politice diferite. Pe parcursul unui proces lung și ireversibil care a început, după cum cred mulți sociologi, acum mai bine de 50 de ani, America a încetat să mai fie o națiune omogenă politic și a devenit spațiul în care trăiesc două lumi complet diferite și opuse. Ruptura are un contur ușor de deslușit pe hartă. În mare, e vorba, pe de o parte, de așa numitele „elite de coastă” sau litorale, adică de populația care trăește în statele de la limita de vest și de est a Statelor Unite. Exemple clare: California și New York. Pe de altă parte, e vorba de populația care trăiește în marele bazin central al Statelor Unite, în așa numitul Midwest. Exemple la fel de clare: Nebraska și Kansas. Despărțirea e profundă și nu ține mereu de geografie. Lumea americană de pe coastă e urbană, educată, foarte legată de modul de viață modern al rețelelor de informare, mai mult necăsătorită sau cu familii fără copii, foarte mobilă și deschisă la contacte și afaceri cu restul lumii, mare amatoare de artă și expresie nouă, sensibilă la modă, film, arhitectură, aproape în totalitate ruptă de Biserică și convinsă că menirea Americii e să repare sau să plătească pentru injustiția, sărăcia și tulburările care frămîntă restul lumii. Cealaltă componentă a lumii americane e cu totul diferită.

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG