Linkuri accesibilitate

Câteva zeci de copii ajutați de o organizație neguvernamentală au pregătit un raport despre cum își înțeleg ei drepturile și respectarea acestora. Viziunea copiilor a fost prezentată în avanpremieră jurnaliștilor, la Chișinău, dar va fi trimisă și unei agenții specializate a Națiunilor Unite, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, ca alternativă la raportul prezentat deja de autoritățile moldovene, anul trecut.

Raportul cuprinde puncte de vedere a peste 900 de copii despre dreptul la educație, dreptul de a fi protejați față de abuz, exploatare, dreptul la sănătate și la familie. Vorbind despre școală, elevii au ajuns la concluzia că aceasta nu încearcă să-i facă pe copiii curioși, tinde să-i uniformizeze și inhibă manifestarea lor ca și individualitate. În consecință, spun elevii, tuturor li se cere să gândească în direcția setată de profesor. Daria Staraia spune bunăoară că programul școlar include prea puține materii care le-ar dezvolta abilități de comunicare și lipsesc cursurile despre sănătatea reproductivă, orientarea profesională și drepturile omului.

Cu toate că în multe instituții există consilii ale elevilor, implicarea lor în luarea deciziilor este una formală, aceștia fiind impuși să preia unele sarcini ale diriginților fără ca opinia lor să fie ascultată, mai spune tânăra:

„Elevii duc evidența absențelor, evaluează starea familiilor social vulnerabile. Sunt atestate cazuri în care membrii consiliului sunt impuși să meargă acasă la ce nu frecventează școala, să afle situația existentă și să convingă părinții să lase copii la școală. O altă idee este faptul că opinia elevilor despre felul în care sunt organizate lecțiile nu este luată în considerare, iar profesorii nu cer un feedback și predau strict după curriculum.”

În înțelegerea elevilor, există responsabilități pe care familia i le pasează școlii și invers, iar în consecință copiii cresc fără a primi mai multe deprinderi necesare, spune Vlad Cernouțan, unul din tinerii implicați în acest proiect:

„În școală, în familie, în societate copiii nu sunt învățați cum să rezolve conflictele pe o cale pașnică, cum să identifice soluții și unde să se adreseze în caz că au fost martori sau eventual victime ale unor violențe. De foarte multe ori, chiar adulții sunt cei care încurajează copiii să aplice violența în soluționarea unor conflicte. Probabil știți și voi mult renumita frază ,,dă-i înapoi”.

Elevii au mărturisit că și la școală, și acasă, violența este văzută deseori ca o metodă de disciplinare. Și chiar dacă ar vrea să vorbească despre asta, ezită, pentru că se tem de consecințe.

Apoi, mulți din copii nu încredere în bunici, vecini și rudele în grija cărora sunt lăsați de părinții plecați peste hotare. Rodica Caimac spune că elevii nu au deprinderea de a vorbi în familie despre frământările lor. Pentru a le afla opinia despre mediul familial în care trăiesc, 144 de copiii au fost rugați să scrie mesaje pe care ar vrea să le transmită părinților, mai spune eleva:

„Unii părinți care pleacă peste hotare la muncă își lasă copiii în grija unor persoane care nu ar avea capacitățile necesare pentru a-i îngriji. Indiferent de familiile din care provin, copiii au menționat că au nevoie să petreacă mai mult timp cu copiii lor, doresc să discute despre viața personală și despre necesitățile pe care le au.”

Elevii care au colectat opinii nu au soluții pentru toate problemele cu care se confruntă. Cred însă că tinerii care cresc fără grija părintească trebuie susținuți mai mult, la fel și familiile sărace, pentru a evita abandonul școlar. Autorii raportului sunt de părere că este nevoie de o verificare mai riguroasă a profesorilor și a felului în care percep doleanțele si grijile elevilor, de dragul cărora există instituțiile școlare și nicidecum invers.

XS
SM
MD
LG