Linkuri accesibilitate

Presa și societatea civilă vor avea ce să dezbată în următoarele zile.

Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Într-o zi cu profunde ecouri în istorie – 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române – doi oameni politici de la Chișinău, reprezentativi pentru destinul de azi al Republicii Moldova, au vorbit în fața presei, oferind publicului ocazia unor comparații cu antecesorii lor de la 1859.

Primul, Vladimir Plahotniuc, coordonatorul executiv al coaliției de guvernare, tot el și noul președinte al Partidului Democrat, a acordat un interviu unui portal de știri în care, afișând o siguranță de sine invidiabilă și fără a părea nicio clipă intimidat de intervievator, a răspuns unor întrebări legate de actualitate, de influența pe care o are – ascunsă sau mai la vedere – pe scena politică, și de zvonistica răuvoitoare care-i afectează imaginea. Nu e prima dată când dl Plahotniuc își aranjează, așa cum afirmă presa, interviuri bine apretate și atent supravegheate. Orice întrebare sau chiar insinuare subversivă strecurată în text, dar făcută să dea credibilitate intervențiilor programatice ale coordonatorului, este întâmpinată calm, superior, surâzător chiar. Liderul PD apare și în acest interviu ca un om preocupat de grijile țării, angajamentul său politic nu se datorează unor ambiții de putere, ci exclusiv faptului că-i pasă, că vrea să schimbe lucrurile în bine în Republica Moldova.

Plahotniuc a caracterizat în termeni negativi lumea politică autohtonă, orgolioasă, populistă, amatoristică, una care și-a ratat mizele majore – Vlad Filat e cazul antologic. De altfel, când a vorbit despre fostul său rival ajuns în închisoare, cel care l-a contestat cu violență, numindu-l „păpușar”, acuzându-l de apucături criminale, coordonatorul a admis că Filat plătește „poate prea scump” pentru greșelile sale, ei doi au fost totuși colegi de coaliție, perioadă în care „s-au făcut câteva lucruri pozitive, importante în țară”. Aici jurnalistul ar fi putut să-l întrebe: „de ce un om despre care spuneți că a făcut și câte ceva bun pentru Moldova nu a avut parte de un proces corect, de un proces deschis, așa cum au cerut avocații fostului premier, partenerii noștri externi și opinia publică? Mai ales că după condamnarea lui Filat s-a stabilit că unii martori, citați de procurori, s-au dovedit falși: oamenii au mărturisit stupefiați ziariștilor că habar n-au avut că figurează într-un dosar penal în Republica Moldova?!”

Mult mai dur și chiar persiflator a fost Plahotniuc la adresa opoziției proeuropene și antioligarhice din Moldova, reprezentată de Andrei Năstase și Maia Sandu. Nu le atribuie niciun merit, nicio intenție constructivă, ba îi face aventurieri, aflați în slujba unor infractori. Virulența sa arată că tocmai acest pol politic îl deranjează cel mai tare, nicidecum PSRM-ul lui Dodon. Tonul defăimător, arborat de liderul PD, nu poate face abstracție însă de cele 48% de voturi netrucate, nestimulate de propagandă și de bani murdari, pe care le-a obținut în alegerile prezidențiale candidatul unic al Opoziției proeuropene. Ironia coordonatorului față de adversarii săi trădează un complex psihologic, o sursă de disconfort interior. Tot o slăbiciune, o vanitate nereprimată mărturisește „oferta” pe care o face în același interviu Plahotniuc către Jurnal TV, după ce acest post care l-a criticat cu vehemență, a fost forțat să-și părăsească vechiul sediu și să-și întrerupă emisia normală.

Plahotniuc ne-a asigurat că nu vom avea alegeri anticipate, guvernul Filip își va duce mandatul până la capăt. N-ar trebui să ne temem nici pentru Acordul de Asociere. Liderul PD a negat că între el și Igor Dodon ar fi un conflict „regizat”, conflictul lor e cât se poate de real, bazat pe viziuni diferite asupra dezvoltării țării. Coordonatorul consideră simple declarații politice puseurile antioccidentale ale lui Dodon, fără nicio consecință asupra guvernării și a orientării proeuropene a Moldovei. La fel de irelevante, după Vlad Plahotniuc, ar fi și alegațiile identitare ale lui Dodon, care au deranjat Bucureștiul. Din contra! Liderul PD susține că relația cu România rămâne solidă, datorită și parteneriatului pe care PD îl are cu PSD – câștigătorul alegerilor parlamentare de peste Prut.

În seara aceleași zile, coincidență sau ba, Igor Dodon și-a prezentat în fața presei roadele de până acum ale mandatului său, susținând că 70% din această povară autoasumată pentru primele o sută de zile au fost îndeplinite într-o lună. „Stahanovist”, am observa. Ceea ce s-a reținut din conferința lui Dodon a fost mai ales aplombul său, răspunsurile lungi, pe cât de vagi pe atât de voit convingătoare, din care reieșea că ceea ce i se atribuie – declarațiile scandaloase pentru uzul Bruxelles-ului și al Bucureștiului – sunt doar interpretări veninoase. În mandatul său de președinte, el, fostul lider PSRM, se conduce de voința și de interesul poporului. Aplombul lui Dodon își perdea din vigoare atunci când era întrebat despre relația sa cu Plahotniuc, „cel care controlează totul în Moldova”. Dodon n-a infirmat teza controlului oligarhic, dar s-a refugiat în spatele atribuțiilor sale instituționale. Mult mai în largul săi s-a simțit socialistul, vorbind despre liderul PL Mihai Ghimpu și despre ministrul Mediului Valeriu Munteanu, pe care refuză să-l accepte ca șef la Apărare („un neprofesionist”), în pofida verdictului dat de Curtea Constituțională.

Igor Dodon, președintele ales cu cântec, s-a referit la referendum ca armă eficientă în lupta sa cu guvernarea, ca mijloc pentru a obține împuterniciri suplimentare cu care să dizolve Parlamentul și să anunțe alegeri anticipate. Și apropos de luptă: le-a spus jurnaliștilor că nu are nimic cu „vecinii români”, dar a somat Bucureștiul, pe Klaus Iohannis în persoană, să nu mai vorbească despre Unire și să nu mai vină cu sugestii pentru președintele RM, dând de înțeles că bine primite vor fi doar sugestiile de la Moscova.

Dodon a promis o intensă activitate prezidențială: brifinguri săptămânale de presă, vizite în provincie (câte patru pe lună), înființarea unei „Общественная палата”, cum i-a zis el rusește, adică un fel de Consiliu al societății civile pe lângă președinție, după model moscovit. În general, socialistul a amestecat cu multă dezinvoltură limba rusa în discursul său, cum nu s-a mai întâmplat la președinția Moldovei din glorioșii ani ai comunistului Voronin. Viitorul Consiliu al societății civile va trebui să ia în dezbatere și problemele identitare ale Moldovei. Să discutăm, ne îndeamnă Dodon, să vedem ce limbă vorbim, dacă suntem români sau moldoveni, ce istorie să se predea în școală ș.a.m.d. Cu o asemenea agendă încărcată, te întrebi dacă va mai avea timp președintele ales cu cântec să lupte cu oligarhii, să combată corupția, să recupereze miliardul furat, să-l scoată de pe umerii poporului…

Două ieșiri în prim-plan, două intervenții solo ale unor lideri politici. Unul, Vlad Plahotniuc, vrea să apere vectorul proeuropean. Celălalt, Igor Dodon, ține să ducă Moldova în Uniunea Eurasiatică, alături de Putin și Lukașenka. Sigur că în fața acestui turnir al declarațiilor, iscat din aceeași nesmintită grijă față de popor, chiar și înfățișată în ambalaje diferite, poporul ar trebui să se simtă profund emoționat și recunoscător. În orice caz, presa și societatea civilă vor avea ce să dezbată în următoarele zile, în care meteorologii ne promit temperaturi scăzute și pe alocuri ninsori.

XS
SM
MD
LG