Linkuri accesibilitate

Iulian Chifu: „Reorientarea strategică pe care o propune noul președinte pro-rus nu este de bun augur, Federația Rusă nu are ce pune pe masă” (Video)


Interviul dimineții cu președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor și Avertizare Timpurie de la București.

Lasă „America lui Trump” loc doar de preocupare şi chiar îngrijorare sau lucrurile pot fi privite şi cu un adaos de încredere? Una dintre vocile care răspund afirmativ e şi cea a analistul politic de la Bucureşti, Iulian Chifu.

Iulian Chifu: „În cazul președintelui sunt elemente de preocupare - impredictibilitate, un exces de voluntarism, obișnuința de a comunica direct, imediat, sub impresia emoțiilor cu cei care-l urmăresc - sunt elemente care pot fi greu gestionabile de o administrație. În schimb, dacă ne uităm și la componenta pozitivă, este un președinte care este un om de afaceri și înclinat spre negocieri, dar negocieri cu câștig. Deci, putem să vorbim nu numai despre un mercantilism sau tranzacționism în interiorul noii puteri, ci despre dorința de a atinge niște obiective pentru America. Asta deși zona lui de preponderență se va duce către America profundă, către America însăși.

Avem totuşi un vicepreședinte Pence care va prelua cel mai probabil, cum am mai văzut modele, dar probabil aici, în cazul de față, în mai mare măsură, politica externă, de securitate și apărare. Iar acest lucru ne-o indică faptul că cei doi și-au împărțit ce și cât citesc din informările care vin: până acum Pence a citit tot ce a venit de la comunitatea de informație, Trump de două sau trei ori doar, cum ne spunea la un moment dat o statistică.

În momentul de față mai vorbim despre structura de construcție a statului american care face ca în jurul președintelui să existe consilieri și să existe oameni din administrație. Și i-am văzut la audieri, atât la Pentagon, la nivelul secretarului de stat sau șeful CIA. Deci cei care lucrează în politica externă, de securitate și apărare sunt persoane mature, la vârsta înțelepciunii, pe unii îi cunosc personal cum e generalul Mattis - oameni extrem de bine așezați, cu răspunsuri impecabile.

În cazul lui Rex Tillerson, secretarului de stat, el e un cunoscător foarte bun al Federației Ruse și al întregului eșafodaj și de putere, dar și de interese din Federația Rusă, negociind în precedenta sa calitate cu Federația Rusă și negociind cu succes. Și, în afară de aceste niveluri, există firește ceea ce numim „establishment” sau dacă vreți „sistemul” - care este alcătuit din ofițeri de informație și tot eșafodajul, din diplomați cu tot eșafodajul, din toate categoriile de funcționari publici. E un sistem extrem de bine pus la punct, cu reguli și proceduri foarte clare, care fac ca să existe o constanță și o memorie instituțională a aparatului american. Şi acest lucru dă continuitate.

Și în fine, îmi bazez foarte mult încrederea pe structura Congresului. Congresul, Parlamentul american este cel care în orice moment echilibrează pornirile voluntare ale oricărei administrații și o ponderează în condițiile în care avem o majoritate republicană în ambele camere. Dar avem republicani extrem de puternici cum este senatorul John Mc Cain, șeful Comitetului pentru Servicii Armate, cum este Paul Ryan, președintele Camerei Inferioare, Camera Reprezentanților, sau cum e contra-candidatul lui Trump din primare, Eric Rubio - persoane pe care le-am văzut în audieri, am văzut ce consistență și ce influență au asupra Congresului.

Iar sistemul american face ca orice legislație sau orice bani își dorește administrația să cheltuiască să fie nevoită să o discute senator cu senator, congresman cu congresman, generic vorbind ceea ce face ca să existe o ponderare bună a politicii.

Deci, eu mă aștept la foarte multă continuitate. Deși evident unele dintre elemente anunțate de Donald Trump evident că vor suferi modificări, dar modificări în sensul despre care vă spuneam: acela a unei griji faţă de reconstrucția internă, de reconstrucție și de sevă pentru a putea proiecta forța în exterior, alegerea bună a partenerilor și respectarea celor care investesc în propria lor apărare şi securitate. Iar la acest capitol România este bine plasată: din acest an România are doi la sută din PIB pentru zonă de apărare, are cooperări extrem de profunde cu Statele Unite, prezența americană pe teren este foarte importantă, plus că din regiune într-adevăr pilonul de securitate, dacă este să-l alegem, rămâne România şi acest lucru dă niște avantaje substanțiale.”

Europa Liberă: Totuși, dacă politica externă a Statelor Unite ale Americii va fi de acum încolo politica externă Trump, aşa cum am cunosut-o în campania electorală, şi nu a republicanilor pe care îi pomeneaţi mai devreme, care ar fi, la părerea Dvs., cel mai mare risc care ar putea apărea pentru zonă?

Iulian Chifu: „O politică Trump este greu de definit, pentru că avem declarații din campania electorală, avem programul electoral și avem discursul inaugural al președintelui, precum şi ceea ce a făcut până acum: contactele cu Taiwanul, discuțiile cu Japonia, discuția cu Uniunea Europeană, renunțarea la acordurile trans-Pacific, trans-atlantice, dar și la nivelul NAFTA propunerea de renegociere. Deci, dincolo de aceste elemente, sunt destul de puține trăsături care ar fi definitorii.

Ceea ce putem să spunem noi cu certitudine e că cel mai mare risc ar fi acela al generării dintr-un moment acesta de voluntarism excesiv, de reacție deschisă, naturală, cinstită până la violență de limbaj, cum le are actualul președinte american obișnuit cu realityshow-le, deci ne putem trezi cu o încrâncenare sau răcire a unor relații, ca să nu spunem chiar cu tensionarea lor până a apărea conflicte deschise. Aici ar fi cel mai mare risc. Şi mă refer la relația cu China, pe care am văzut-o desenată deja în niște culori extrem de competiție, spre conflict deja; am văzut și anumite porniri în ceea ce privește Iranul, și nu mă refer exclusiv la acordul care este semnat, de fapt, de Consiliu de Securitate al ONU privind gestionarea resurselor nucleare și programului nuclear, ci mă refer la aceste șicane care au loc în zona Golfului între vase militare americane și iraniene care, din nou, într-o variantă, ar putea să ducă la un tip de acțiune, reguli de angajare mult mai stricte și care să se soldeze chiar cu pierderi de vieți umane sau cu ciocniri.

De asemenea, nu exclud faptul că, după prima întâlnire cu Vladimir Putin, după ce tipul de negociere pe care încearcă s-o propună Donald Trump a fost respinsă pe diferite coridoare - că e vorba despre de-nuclearizare, că e vorba de alte politici - e posibil ca o tentație din aceasta a Moscovei de a câștiga exclusiv pentru sine, pentru că nu prea are ce oferi Rusia Statelor Unite, să nu ducă tot la o reacție din aceasta mai puțin nepotrivită și, din nou, la tensionarea relațiilor până la extrem. Aici cred că ar fi riscul maxim.

Dar mă aștept ca până în momentul în care lucrurile acestea se vor derula și se vor vedea public, și actualul președinte să ia cunoștință cu toate dosarele. Membrii administrației intră în funcție și iau cunoștință cu toate dosare, ei se reunesc în acele ședințe zilnice ale cabinetului și vor reuși să transmită președintelui cum arată, de fapt, situația și, credeți-mă, în materie de inteligenţă și cunoaștere, statul american este extrem de sofisticat, ca și în materie de democrație și echilibru al puterilor.”

Europa Liberă: Credeți că s-ar putea întoarce lucrurile spre o nouă repartizare a sferelor de influență în lume? Un fost premier moldovean de exemplu, Ion Sturza, avertiza acum câteva zile că noua administrația Trump ar fi serios tentată pentru o nouă repartizare, iar unde va fi Moldova nu e greu de intuit”, spunea el în acel comentariu.

Iulian Chifu: „De fapt, este mai mult o dorință a Moscovei de a lansa un asemenea tip de mare târg. Nu poate să existe mare târg pentru că, din nou, Rusia nu are ce oferi Americii. Ce ar trebui să facă America? Să cedeze din ceea ce are deja? Ce ar câștiga America într-o asemenea relație, dincolo de faptul că renunță apriori la toate principiile, valorile, asigurările, angajamentele pe care le are deja? Lucrul acesta nu se va întâmpla.

L-am văzut și pe Donald Trump reafirmând că toți partenerii noștri vechi le vom întări parteneriatele și vom crea parteneriate noi. Firește, în condițiile în care vorbim de state care și-au investit în dezvoltare, în apărare. Deci, mizând pe apărarea noastră, ele vor trebui să plătească de azi înainte pentru propria lor apărare. Și referința este directă la Germania, Franța, Italia, marele state europene, cu forță și care au bugete militare reduse, și contribuții la NATO reduse. Respectiv şi la Japonia din punctul acela de vedere, Coreea de Sud, dacă și acest lucru este în discuție în gândirea dlui Trump.

Deci, vorbim despre reîntărirea parteneriatelor vechi și crearea unor parteneriate noi, despre menținerea și succesiunea la tratate. Aici să o vă spun o chestiune cunoscută: orice stat democratic are o continuitate în angajamente în raport cu precedentele administrații. Vorbim despre angajamente, nu vorbim despre acorduri comerciale, unde am văzut care este punctul de vedere al dlui Trump. Deci, eu mă aștept ca o asemenea perspectivă de negociere, cu harta în fața, a unor sfere de influență, pe care Putin a încercat-o și cu dna Merkel, dacă vă aduceți aminte celebrul plan Meseberg, şi de altfel pe care Putin ar angaja-o cu oricine ar sta la masă, pentru că astfel se potențează el ca și virtualitate, nu cred că este un subiect în discuție.

În momentul de față Federația Rusă are suficient de multe probleme interne, are suficient de multe probleme economice, are probleme interne în acea Uniune Euroasiatică sau chiar Uniunea Vamală. Uitați-vă la declarațiile dlui Lukașenko despre această uniune, în care spune „nu mai suntem de acord cu uniunea în care oligarhii blochează piața și produsele bune și ieftine belaruse şi ele nu pot intra pe piața rusă, în schimb rușii ne-au luat toate piețele externe, deși produsele noastre sunt bune în Uniunea Europeană, respectă criteriile”.

Deci, e un avertisment foarte important și pentru Republica Moldova: reorientarea strategică pe care o propune noul președinte pro-rus nu este de bun augur. Și aici cred că e bine de tras cu ochiul la cei care sunt deja acolo, și mă refer și la președintele kazah, Nursultan Nazarbaiev, care este cel mai bun avocat al neintrării oricărui stat în această structură a Federației Ruse, post-imperială sau neo-imperială.”

Europa Liberă: Ca să punem puncte în acest subiect: Dvs. credeți că toată discuția asta despre o nouă repartizare a sferelor de influență este ceea ce vrea Rusia, de fapt, să se discute și face parte din propaganda rusească, asta sugerați?

Iulian Chifu: „Da, spun că Federația Rusă nu are ce pune pe masă. Până acum singurele elemente pe care le-am văzut au fost cooperarea în înfrângerea Statului Islamic. Acum aici avem mari probleme asupra comportamentului Federației Ruse în Siria, pentru a avea încredere că un asemenea pas se poate face. Pe de altă parte, dacă vorbim despre combaterea terorismului în general, există un angajament american pentru distrugerea Statului Islamic, lucru care arată că Federația Rusă nu și-a făcut treaba.

Pe de altă parte, avem o afirmație foarte clară: cooperarea pentru combaterea terorismului se oprește în punctul în care cele două state au liste diferite, distincte, a ceea ce înseamnă terorism. În Federația Rusă oricine se opune lui Bashar al-Aassad, orice grupare, este grupare teroristă, pe când în nomenclatorul american lucrurile arată cumva altfel. Deci, din acest motiv, pe singurul subiect care a fost pe masă în privința cooperării și unde a fost achiesat pe oferta dlui Trump privind reducerea armamentului nuclear, a existat o respingere fundamentală făcută către Federația Rusă.

Nu avem perspective de cooperare și în orice caz nu văd ce se poate oferi în spațiul post sovietic, și în orice caz în spațiul ucrainean, cel puțin în angajamentele Statelor Unite și ale Occidentului în Ucraina, pentru a determina un asemenea pas. De aici am mari rezerve și în privința Republicii Moldova, că există o posibilitate ca vreo bucată din teritoriu din spatele Ucrainei să fie lăsat sub o administrare de facto, chiar subliminală și insidioasă, pe care ar face-o Federația Rusă, fie și pentru un președinte pro-rus la Chișinău.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG