Gheorghe Cojocaru: „Devenită deja un episod în istoria relaţiilor bilaterale moldo-ruse la cel mai înalt nivel, vizita preşedintelui Igor Dodon la Moscova şi întâlnirea sa cu preşedintele Vladimir Putin va trebui judecată nu numai din punctul de vedere al agendei încheiate, dar şi puţin mai târziu, în termenii impactului politic, diplomatic, economic social sau umanitar. Nu înainte însă de a observa că scena întâlnirii de la Kremlin i-a oferit lui Igor Dodon prilejul de a spune o serie de lucruri. Unele în care pricepe mai puţin, altele în care crede că se pricepe la toate.”
Europa Liberă: Mă rog, unui politician care aspiră la putere îi stă bine să creadă că se pricepe la toate. Nu şi unui politician la guvernare. Dar a spus oare ceva nou preşedintele socialist, în timpul vizitei sale la Moscova?
Gheorghe Cojocaru: „Se p are că mai nimic nou. Toate-s vechi şi nouă-s toate, vorba poetului, în faţa căruia a mers să se plece, înainte de plecarea spre Răsărit. Dacă ar fi să trecem într-o scurtă revistă temele pe care le-a vehiculat în campania prezidenţială de anul trecut, se va vedea că printre acestea se regăseşte şi intenţia denunţării Acordului de Asociere la Uniunea Europeană şi cea de aderare la Uniunea Euroasiatică. Se regăsesc şi atacurile împotriva ţărilor vecine cu Republica Moldova sau ieşirile violente împotriva istoriei şi limbii române. Una este însă să lansezi toate acestea din Chişinăul pierdut la periferia sud-estului european şi alta e să ţi se ofere mega-scena Moscovei, mai ales în vecinătatea proximă a unuia dintre cei mai puternici oameni ai planetei.”
Europa Liberă: După ce Voronin îi oferise lui Putin un crocodil de cristal, ţineţi minte, şi era răsdiscutat acest cadou şi motivaţia, acum vedem că Igor Dodon a primit un cadou discutat şi discutabil. Cert este că preşedintele moldovean, fără să-şi fi dorit măcar, a ajuns în ştiri internaţionale graţie răspunsului dat la întrebarea privind relaţiile cu americanii. Dar şi acasă continuă să fie newsmaker graţie unor declaraţii şi comentarii spumoase, să le spunem aşa.
Gheorghe Cojocaru: „Cel mai savurat este reproşul preşedintelui Dodon în adresa fostului imperiu rus că nu a catadicsit la 1812 să ia toată Moldova, întreg principatul Moldovei, pentru ca astăzi să existe o Moldovă independentă de restul spaţiului românesc, ci numai fâşia dintre Prut şi Nistru. Acest reproş al preşedintelui este însă profund nedrept. Pentru restabilirea adevărului istoric, trebuie să precizăm că fostul imperiu al ţarilor a vrut să ia Moldova întreagă, dar nu a putut din cauza turcilor, care s-au opus unor asemenea pretenţii. Prin urmare, reproşul său ar trebui adresat în egală măsură şi fostului imperiu al turcilor, cerându-i socoteală că nu a cedat Moldova toată de la Nistru şi până la Siret.”
Europa Liberă: Până să-şi angajeze consilieri de imagine costisitori, din aceştia cu zeci de mii de dolari, presupun că Igor Dodon este propriul consilier în materie de imagine. Ce vrea să transmită oare cu asemenea mesaje preşedintele eminamente socialist?
Gheorghe Cojocaru: „Asemenea mesaje, dacă nu sunt o improvizaţie într-un moment de eclipsare mintală, arată că la Chişinău există o categorie de oameni politici care supralicitează cu mare uşurinţă rescrierea istoriei, instituţia prezidenţială devenind chiar bastionul unei asemenea poziţionări. Un prim act din acest scenariu al rescrierii istoriei între cuţite şi pahare, versul poetului apreciat şi de preşedintele Dodon, deja s-a consumat. Vor veni şi altele, cu siguranţă. Numai că între a rescrie istoria de o asemenea manieră şi a face istorie este o diferenţă care iese la iveală mult mai repede decât s-ar putea crede.”
