Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămână cu Valentina Ursu și invitații ei

Într-un interviu cu agenţia TASS preşedintele moldovean, Igor Dodon, s-a referit la întrevederea pe care a avut-o recent cu noul lider de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, şi la faptul că s-a convenit să se ia o serie de măsuri anul acesta care să îmbunătăţească viaţa cotidiană a locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Iar şeful administraţiei tiraspolene a spus că întâlnirea cu Igor Dodon a avut loc la iniţiativa preşedintelui moldovean şi a declarat că nu intenţionează să discute chestiuni politice cu Chişinăul. El se arată convins că garanţia securităţii regiunii este independenţa şi că doar de pe poziţia independenţei ei îşi pot apăra interesele în situaţia geopolitică complicată care se creează în jurul Transnistriei. Mai există şanse de rezolvare a problemei transnistrene? Căutăm răspuns la acest sfârşit de săptămână.

În regiunea transnistreană este greu să afli ce cred cu adevărat oamenii despre perspectiva soluţionării conflictului transnistrean, pentru că teama de autorităţi este omniprezentă. În zona de securitate de la Nistru am poposit cu microfonul Europei Libere în satul Coşniţa din raionul Dubăsari. Ce schimbări ar putea să aibă loc în relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol? E una dintre întrebările pe care am adresat-o unor trecători, cu care am discutat ocazional în localitate.

„Transnistria este a noastră şi trebuie să fie sub jurisdicţia Moldovei, nu aparte. Aceasta e făcut special, ca să fie cu Rusia. Special e făcut şi de mulţi ani în urmă. Şi mi se pare că niciodată ruşii nu o vor da să fie cu noi, cu Moldova.”

La Coșnița
La Coșnița

Europa Liberă: Şi de ce Moscova nu ar vrea să fie reîntregită Republica Moldova?

„Lor le trebuie pământul acesta, moldovenii nu le trebuie aici să fie.”

Europa Liberă: Dacă dumneavoastră aţi fi în fruntea Republicii Moldova, ce eforturi aţi depune să soluţionaţi, să rezolvaţi această problemă?

„Mi se pare că niciodată nimeni nu va putea rezolva problema aceasta, să fie Transnistria cu noi.”

Europa Liberă: La Bender s-au întâlnit Igor Dodon şi Krasnoselski. Insuflă optimism, speranţă?

„Dumneavoastră să ştiţi, vă spun deschis, eu în Dodon nu prea cred, nimic, absolut.”

Europa Liberă: Treceţi Nistrul des în partea cealaltă?

„Da. Eu am cunoscuţi, am prieteni acolo. Da, la dânşii nu e mai bine. Noi ştim.”

Europa Liberă: Şi dacă se unesc două sărăcii?

„Va fi o sărăcie mai mare.”

Europa Liberă: Câţi ani trebuie ca aceste două maluri ale Nistrului să se reintegreze?

Pokolenia noastră nu o va apuca. Care au 20 de ani, când vor avea vreo 50-60 de ani, poate, dar până atunci nu. Dacă se va schimba starea politică nu numai în Moldova şi Transnistria, dar şi în Ucraina, în aceeaşi Românie, atunci vor fi schimbări, în aceeaşi Rusie.”

Europa Liberă: S-au întâlnit domnul Dodon cu domnul Krasnoselski. Insuflă încredere că lucrurile se vor mişca?

„Depinde de Moscova, ce le va spune Moscova şi România. Aici joacă rolul şi America. Nu ştiu cum va fi mai departe, că şi acolo s-a schimbat preşedintele, în America. Şi aici depinde de dânşii. Dar când vine vorba că noi suntem români... În primul rând, de ce grăim noi de NATO aici? Nouă ne trebuie NATO în Moldova? Nouă ne trebuie armată, cheltuieli pentru armată? Cui trebuie soldaţii aceştia? Nouă ne trebuie poliţie, să fie ordine în ţară şi tot. Nu ne trebuie nouă NATO. Cu Europa, da, nu zice nimeni că, cu Europa, e rău. Dar lor li se pune întrebarea ori cu ruşii, ori cu Europa.”

Europa Liberă: Treceţi prin umilinţă, atunci când aici trebuie să prezentaţi actul de identitate?

„Da. Dar cum?”

Europa Liberă: Şi de ce nu se scot barierele acestea?

„Ei se socot stat independent.”

Europa Liberă: Cine? Transnistria?

„Da. Ei depind de Rusia, în primul rând.”

Europa Liberă: Domnii Dodon cu Krasnoselski vor rezolva unele probleme ale cetăţenilor?

„Unele da. Dar Dodon depinde de guvern. Dar Dodon fără Parlament, noi ţară parlamentară suntem, nu poate să hotărască multe întrebări. Dar dacă nu poate să hotărască el cu guvernul, înseamnă că nici cu Transnistria. Aici sunt legate una cu alta.”

Europa Liberă: Sunteţi optimist? În viitorul Moldovei credeţi?

„Cât voi trăi pe lumea aceasta – nu. Peste vreo 50 de ani încă poate vor mai fi schimbări.”

Europa Liberă: Coşniţa e una dintre localităţile care se află în această zonă de securitate. Dumneavoastră, locuitorii de aici, mai treceţi Nistrul, discutaţi cu cetăţenii din partea cealaltă a râului. Cât de prioritară găsiţi rezolvarea problemei transnistrene?

„Я бы хотела, конечно, чтобы было как когда-то, 30 лет назад – сел и поехал. Никаких границ, ничего. Я за это. Но, видите, какая жизнь получилось. У кого-то в карман наверное маловато денег и поэтому они стараются себе. Так что я хочу за мир и дружбу, чтобы все, и Приднестровье, и мы чтобы жили в мире и согласие.”

Europa Liberă: Cât de mult vă interesează felul în care trebuie să fie rezolvată problema transnistreană?

„Problema transnistreană nu se va rezolva niciodată. Putem socoti că am pierdut Transnistria. Mai ales, cu Dodon acum, cum face el, se duce şi pune flori la cazacii care au ucis moldovenii noştri.”

Europa Liberă: Cetăţenii de pe cele două maluri s-au înstrăinat?

„Aproape da. Se socot ca fraţii noştri, vin la noi. Noi încolo nu ne putem duce.”

Europa Liberă: Această întâlnire Dodon-Krasnoselski insuflă încredere că se poate urni carul din loc, când e vorba despre reglementare?

„Niciodată. Doar dacă noi să ne facem o Transnistrie întreagă, dar nu Moldovă întreagă. Noi să ne alipim la Transnistria, dar nu Transnistria la Moldova.”

Europa Liberă: Şi aceasta e o temere că poate fi transnistrizată Moldova? Vă deranjează?

„Foarte tare. Aceasta e ţara noastră, cum nu ar fi. Noi suntem pământenii, nu ruşii.”

Europa Liberă: Rusia este mediator în formatul de negocieri „5+2”. Aşa cum zice Moscova, aşa se decide?

„Aşa se decide. Veţi vedea ce ne va cânta Putin nouă.”

Europa Liberă: S-au înstrăinat cetăţenii de pe cele două maluri ale Nistrului?

„Foarte mult.”

„S-au înstrăinat foarte mult. Eu cred că în problema Transnistreană cheia rezolvării nu e în Chişinău, dar în cu totul altă parte.”

Europa Liberă: Şi dacă cheia nu e la Chişinău, atunci Chişinăul ce trebuie să întreprindă?

„Chişinăul în rolul de faţă e marionetă sau e păpuşa de lemn şi păpuşarul e cu totul în altă parte.”

Europa Liberă: Vă interesează felul în care trebuie să fie soluţionată această problemă? Cei mai mulţi din stânga Nistrului zic că ei vor recunoaşterea Transnistriei. Şi chiar liderii de la Tiraspol insistă pe această idee şi pe apropierea regiunii de Moscova.

„Transnistria, ce vor ei... Şi eu aş vrea să întoarcem hotarele noastre pe râul Bâc al Moldovei. Ceea ce vor, aceasta ei vor. Dar de acum mergem spre aceea că noi ne vom globaliza şi mi se pare că pământul e un pământ la toţi.”

Europa Liberă: Şi când treceţi Nistrul, sunteţi străin acolo sau nu?

„Nu e aşa cum a fost înainte. Eu acolo am prieteni şi o amantă, mă duc pe la dânsa. M-am dus şi m-am întors pe malul Nistrului.”

Europa Liberă: Dacă cetăţenii vor să fie reîntregite cele două maluri ale Nistrului, de ce politicienilor nu le reuşeşte acest lucru?

„Cei care au venit acolo la putere nu ar dori să-i conducă Chişinăul. Aşa cum este, dar e ţară la dânsa acolo. A făcut regiunea aceea, se simte acolo karoli.”

Europa Liberă: De ce în 25 de ani nu s-a reuşit reunificarea celor două maluri ale Nistrului?

„Se vede că mai este cineva implicat, care conduce cu partea ceea de acolo. De pildă, Rusia.”

Europa Liberă: Şanse ca să fie reunificate cele două maluri ale Nistrului există?

„Aceasta nu de noi depinde.”

Europa Liberă: De cine depinde?

„De acei care ajung la conducere.”

Europa Liberă: Ce are de câştigat Moldova, dacă se reintegrează cele două maluri ale Nistrului?

„Principalul să fie pace. Dacă aţi fi fost prin ’92 aici, atunci aţi înţelege cuvântul „pace” ce înseamnă. Este pace, de acum e bine.”

„Eu cred că există. Totul depinde de cei de sus.”

Europa Liberă: Dar de ce ziceţi că de ei depinde?

„Ei hotărăsc toate întrebările. De vorbit vorbeau una, dar se întâlneau şi puneau la cale alta, interesele lor le foloseau.”

Europa Liberă: În 25 de ani, lumea de aici şi lumea de acolo s-a înstrăinat?

„Mie îmi pare că, din contra, se apropie lumea. Eu mă duc la piaţă la Grigoriopol şi lumea e pentru o Moldovă.”

Europa Liberă: Unde e mai mare sărăcia? Ziceţi că mergeţi acolo la piaţă.

„Mie îmi pare că sunt cam la un nivel. Şi sărăciile acestea tot depind de cei de sus. Mai puţin să pună prin buzunare şi mai mult să se gândească la lume.”

Europa Liberă: Ce statut ar trebui să-i fie oferit Transnistriei? Pentru că mulţi discută despre o federalizare, despre o autonomie largă. Dumneavoastră, cetăţenii simpli, discutaţi această problemă?

„Să fie o Moldovă şi gata. Să se înţeleagă împăraţii.”

Europa Liberă: Cine sunt împăraţii?

„Dodon acum şi Krasnoselski.”

Europa Liberă: Au avut o primă întâlnire. Aceasta vă insuflă încredere că dialogul ar putea să pornească?

„Ceva poate se va schimba. E o prostie. Oamenii de la Doroţcaia tot timpul, dealurile ne sunt acolo, vitele le ducem încolo, de zece ori pe zi te duci, de zeci ori pe zi trebuie să scrii migraţionka ceea. Mai înainte nu erau prostiile acestea, măcar era mai liberă trecerea. Dar noi ne ducem de zece ori pe zi, pentru satele acestea măcar să fie privilegii.”

Europa Liberă: Politica aceasta a paşilor mici, pe care insistă că o promovează guvernanţii, e o politică bună să fie rezolvate, mai întâi, problemele mici şi după aceasta să se ajungă la o problemă mare, la un statut să-i fie oferit Transnistriei?

„Să se aşeze la o masă şi să se înţeleagă. Să se gândească pentru oameni ca să fie mai bine. Să mai scoată vămile acestea şi lumea liber să treacă încolo şi încoace. Trebuie să trăim bine şi cu cei de la Moscova, şi cu Europa.”

Europa Liberă: Federalizarea ar fi o soluţie?

„Acesta e o prostie. Şi aşa a rămas o palmă de pământ aici. Şi dacă vom începe a o împărţi, dispare Moldova peste vreo câţiva ani.”

Europa Liberă: Vă este frică că Moldova ar putea să nu aibă viitor?

„Da, mă gândesc la aceasta.”

Europa Liberă: Dacă aţi fi dumneavoastră în fruntea Moldovei, ce aţi face pentru ca să soluţionaţi această problemă transnistreană?

„Eu aş zice aşa, să fie făcut un referendum şi de întrebat populaţia. Să participe toţi, şi partea aceasta, şi partea cealaltă. Şi atunci poporul va alege dacă se reîntregesc sau rămân aşa. Şi aceasta e tot.”

*

Despre poziţia adoptată de către conducerile de la Chişinău şi Tiraspol, precum şi influenţa Rusiei în regiune am discutat şi cu preşedintele Consiliului raional Dubăsari, Grigore Policinschi.

Europa Liberă: După 25 de ani de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, cele două maluri ale Nistrului se apropie sau se îndepărtează şi mai mult?

Grigore Policinschi: „Pe parcursul acestor 25 de ani au fost şi momente de apropiere, am avut şi momente de îndepărtare, dar sarcina primordială nu s-a realizat. Este vorba de reintegrarea paşnică a ţării noastre.”

Europa Liberă: Eforturile depuse, cel puţin, de trei preşedinţi, Snegur, Lucinschi şi Voronin, de ce nu s-au încununat cu succes?

Grigore Policinschi: „De toţi trei conducători, inclusiv ultimul, nu putem să spune că nu au fost întreprinse măsuri. De ce nu au fost succese? Sigur că aici sunt şi factori interni, sunt şi factori externi care au dorit, care nu au dorit această reintegrare. Dar este cert că noi în aceşti 25 de ani nu am reuşit să ne reintegrăm. Mai mult ca atât, a crescut o generaţie tânără, putem spune că deja aproape două generaţii care nu au cunoscut această viaţă comună, care cresc pe faptul că este o regiune separatistă, aparte, pe ideea că trebuie sau nu trebuie reintegrare. Şi mulţi, pur şi simplu, încep să nu creadă în faptul că e posibilă sau nu e posibilă o reintegrare paşnică, o apropiere a malurilor Nistrului, şi de ce nu, o apreciere comună că noi în aceşti 25 de ani am pierdut datorită acestui fapt. A pierdut şi regiunea transnistreană, populaţia acestei regiuni, a pierdut şi populaţia Republicii Moldova din cauza nerezolvării acestei probleme.”

Europa Liberă: Dar cine este duşmanul regiunii transnistrene?

Valentina Ursu și Grigore Policinschi
Valentina Ursu și Grigore Policinschi

Grigore Policinschi: „Eu nu cred că regiunea transnistreană are duşmani sau Republica Moldova are duşmani. Sunt unele stereotipuri, este o frică, de undeva inspirată.”

Europa Liberă: De undeva de unde?

Grigore Policinschi: „De unde? Cred că din cultura noastră, din acţiunile şi ale unor conducători din partea dreaptă şi din partea stângă a râului Nistru. Şi nu aş dori să pun accentul că regiunea transnistreană este vinovată sau partea moldavă este vinovată. În niciun caz. Suntem vinovaţi noi toţi, şi conducătorii de acolo, şi conducătorii de aici.”

Europa Liberă: Şi dacă e clar cine poartă vină, de ce nu există şi deznodământul cum se rezolvă problema?

Grigore Policinschi: „Pentru că este necesară o consolidare a tuturor forţelor.”

Europa Liberă: De 25 de ani se spune asta.

Grigore Policinschi: „Se spune, dar cred că nu au ajuns încă acei conducători la putere care să rezolve acest deznodământ, această consolidare a cetăţenilor. Pentru că trebuie să fie o idee naţională, trebuie să căutăm soluţii viabile pentru ambele părţi. Noi nu trebuie să mergem cu furca unul asupra altuia. Noi nu trebuie să declarăm că cineva este drept, cineva nu este drept. Noi am spus, toţi suntem nedrepţi, pentru că nici în regiunea transnistreană oamenii nu au simţit o îmbunătăţire a vieţii, nici în Republica Moldova oamenii nu au simţit aceste schimbări, cu toate că foarte mult ne dorim. Şi acel program de promovare a măsurilor de încredere, şi acei oameni care au condus ţara, nu cred eu că nu au dorit schimbări pozitive. Dar mecanismele cum să realizăm acest lucru, iată aici, sigur, rămân încă multe semne de întrebare. Şi, poate, rămâne pentru actualii şi viitorii conducători ca o sarcină primordială.”

Europa Liberă: Aţi amintit despre mecanisme. Sunt foarte multe voci care spun că în baza elaborării acestor mecanisme de apropiere a celor două maluri ale Nistrului, autorităţile statului au făcut mari cedări pe parcursul celor 25 de ani. Şi acum, cei care ajung să administreze treburile regiunii transnistrene spun că nu văd alt viitor decât recunoaşterea independenţei sau ca această regiune să fie subordonată Federaţiei Ruse.

Grigore Policinschi: „Nu cred că s-au făcut mari cedări. Şi spunând că noi am făcut cuiva mari cedări, iarăşi, noi vrem să demonstrăm că suntem mai buni sau mai deştepţi ca alţii. Nu este corect. Astfel, noi din start deja stabilim că le-am făcut cedări şi din cauza aceasta ei nu ne ascultă pe noi. Atunci când faci cedări, ca un conducător, sigur că trebuie să aştepţi şi care va fi rezultatul. Orice conducător sau orice structură statală, atunci când are o problemă, ea trebuie să facă analiză. Şi dacă analizele respective au fost de prost gust, dacă rezultatele nu sunt, atunci trebuie să-i întrebăm pentru ce au primit ei salariu, pentru ce au aceste funcţii şi care este responsabilitatea acestora. Eu caut pricina în mine, nu caut pricina în altcineva.”

Europa Liberă: Dumneavoastră 14 ani sunteţi în fruntea raionului Dubăsari. În aceşti ani aţi avut posibilitate să cunoaşteţi paşii pe care i-au întreprins liderii de la Tiraspol, şi Igor Smirnov, şi Evgheni Şevciuk, şi acum domnul Krasnoselski. Ei se comportă civilizat în raport cu autorităţile Republicii Moldova, dacă toate declaraţiile lor se reduc la aceea că trebuie să fie recunoscută independenţa Transnistriei?

Grigore Policinschi: „Sigur, nu pot spune că este o abordare civilizată. Pentru că este o abordare absolut neconstituţională a acestor conducători. Este o abordare care sfidează integritatea Republicii Moldova. Şi au fost acţiuni neprietenoase îndreptate asupra autorităţilor moldave, asupra cetăţenilor, asupra sistemului. Dar aici eu vreau să întreb conducerea noastră cu ce au intervenit ei? Pentru că, sigur, nu este de competenţa unui preşedinte de raion, chiar în aceşti 14 ani, cât conduc raionul Dubăsari, noi la nivelul primarilor, la nivelul autorităţilor publice locale de nivelul doi avem aceste contacte şi am avut contacte cu colegii care trăiesc și în regiunea transnistreană. În toată zona de securitate asemenea contacte s-au menţinut, dar, în afară de contactele respective, sunt structurile centrale de specialitate, sunt comisiile guvernamentale.”

Europa Liberă: Parcă este incredibil să dorească întreaga populaţie să trăiască în aceeaşi ţară Republica Moldova şi toată responsabilitatea să o pună pe spatele, pe umerii conducerii, că ei politic sunt impotenţi să rezolve această problemă.

Grigore Policinschi: „Deseori îmi dau şi mie întrebarea aceasta oamenii simpli din teritoriu: „Care este cauza că în aceste comisii, în aceste borduri de decizie nu sunt incluse persoane din teritoriu?. Poate nu este o dorinţă”. Doi, de multe ori au fost abordate problemele regiunii transnistrene la nivel central de specialitate.”

Europa Liberă: Aceasta înseamnă că prea puţin s-a discutat.

Grigore Policinschi: „Am dat întrebarea: dumneavoastră de multe ori aţi auzit? Şi sigur că sunt probleme care nu pot fi rezolvate astăzi, dar sunt probleme care chiar astăzi pot fi rezolvate.”

Europa Liberă: Şi care pot fi rezolvate astăzi, ţinând cont şi de această intenţie de a promova paşii mici în sporirea încrederii între cele două maluri?

Grigore Policinschi: „Noi, din partea Republicii Moldova, în anii 2004-2005 am propus şi autorităţile publice centrale au acceptat documentarea gratis a populaţiei din regiunea transnistreană. Sunt nişte paşi concreţi pe care i-am pornit. Noi am propus ca pentru cetăţenii din regiunea transnistreană să fie asigurate acele procente pentru a studia în instituţiile superioare de învăţământ. Au fost acceptate şi s-au promovat. Noi am promovat ideea de aici, din teritoriu, ca semenii noştri, locuitorii din regiunea transnistreană, să primească poliţă de asigurare, dar este prea puţin. Noi trebuie să demonstrăm că în Republica Moldova este o stabilitate, că în Republica Moldova este o viaţă mai bună. Pentru că acel sindrom al zidului de la Berlin trebuie să fie realizat şi la noi. Oamenii vor veni singuri spre Moldova. Şi caută serviciile, chiar acele servicii medicale şi toţi menţionează că sunt cu mult mai bune în Republica Moldova, decât în regiunea transnistreană. Noi astfel putem să atragem cetăţenii, dar în afară de aceasta trebuie să avem comunicare permanentă, ceea ce nu este şi nu a avut loc. Iată ce am avut eu în vedere, când am spus ce noi propunem acolo. Foarte des se face impresia că unii conducători de la nivelul Chişinăului, de la nivelul Tiraspolului nu-şi doresc acest lucru. Eu regret foarte mult faptul că la nivelul comunicării atât între conducătorii administraţiilor de la Tiraspol şi de la Chişinău, cât şi la nivelul comunicării, la nivelul nostru, local, nu s-au făcut mari mişcări. Dar, în acelaşi timp, sigur, acele lucruri care ne unesc pe noi cu regiunea transnistreană, şi anume istoria comună, anume relaţiile de rudenie, religia, interesul nostru economic şi al agenţilor economici din regiunea transnistreană, interesul nostru de a depăşi criza şi acea tragedie care a avut loc în ’91-’92 pe ambele maluri ale râului Nistru cred că este posibil de realizat prin atragerea şi prin comunicarea mai eficientă. Da, trebuie să ne apropiem urechiuşa şi asupra lor, trebuie să găsim ce îi deranjează şi pe ei. Noi trebuie să punem ca sarcină absolut prioritară reintegrarea ţării. Nu o dată la două-trei luni să ne aducem aminte sau o dată în an, prin intermediul comisiilor respective, dar permanent să găsim soluţii şi să căutăm rezolvarea problemelor, chiar şi a celor abordate de ei. În acelaşi timp, noi, partea moldavă, putem să mergem la unele cedări, compromisuri, însă aşteptăm acelaşi lucru şi de acolo. Nu e normal atunci când partea moldavă ar trebui să dea frâu liber la toate dorinţele unor conducători din regiunea transnistreană, în acelaşi timp, fiind privați de dreptul constituţional şi conducătorii, de exemplu, de deplasarea în regiunea transnistreană sau lezate drepturile cetăţenilor la cele mai elementare sau cele mai importante drepturi ale cetăţeanului, drepturile democratice consfinţite prin tratatele internaţionale. Totuşi, sper că şi comunicarea autorităţilor centrale de la Chişinău, şi comunicarea noastră, a autorităţilor cu colegii din ţările vecine, inclusiv din Federaţia Rusă, trebuie să fie îndreptate spre îmbunătăţirea acestor relaţii, spre restabilirea încrederii între noi. Pentru că deseori şi în Federaţia Rusă se mai uită neplăcut, din lipsă de informare. Noi trebuie să demonstrăm că suntem consecvenţi, că nu vom mai merge niciodată la acţiuni dure în ceea ce priveşte restabilirea Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Bine, dar aplicaţii militare se fac mai mult în stânga Nistrului. Şi de aici nemulţumirile care vin din partea autorităţilor de la Chişinău.

Grigore Policinschi: „Să nu uităm că se fac aplicaţii militare şi în Moldova. Iată aceasta este o deficienţă a comunicării noastre.”

Europa Liberă: Şeful statului, Igor Dodon, şi-a propus printre priorităţi să se regăsească această durută problemă a Republicii Moldova, reîntregirea celor două maluri ale Nistrului. Poate să îi reuşească mai mult decât le-a reuşit predecesorilor săi? Şi în ce condiţii?

Grigore Policinschi: „Poate să-i reuşească numai în condiţia dacă în Republica Moldova va fi, totuşi, o stabilitate politică, dacă în Republica Moldova va fi obţinută o dezvoltare economică şi, sigur, dacă va fi dorinţa la toate trei instituţii statale – Preşedinţie, Parlament şi la guvern.”

Europa Liberă: Dar, se pare, deocamdată abordarea este puţin diferită între felul cum înţelege Preşedinţia şi cum înţelege majoritatea guvernamentală să rezolve problema.

Grigore Policinschi: „Era şi de aşteptat acest lucru. Pentru că guvernul Republicii Moldova încă vine din trecut, după 2009. Sunt diferiţi conducători, au diferite viziuni. Noi suntem o ţară democratică, fiecare se expune, însă sigur că deseori declaraţiile unor politicieni de la Chişinău, ce ţin de o eventuală unire sau necesitatea de a abandona regiunea transnistreană, că nu au nevoie de ea, că noi avem partea noastră istorică, deseori sunt primite ca o ofensă de locuitorii din regiunea transnistreană. Şi aceasta este o realitate. De aceea, este bine deja că se declară interesul unui conducător de a merge consecvent pentru integrarea ţării. Acesta este un lucru pe care îl aştept şi eu, ca locuitor care sunt născut şi trăiesc în regiunea transnistreană.”

Europa Liberă: Foarte multe critici s-au îndreptat acum către domnul Dodon, mai ales după ce a declarat despre o eventuală federalizare a Republicii Moldova. Şi aici, în raionul Dubăsari, nemijlocit la Coşniţa, am discutat cu mulţi cetăţeni care au zis că federalizarea ar însemna sfârşitul Republicii Moldova şi au o frică.

Grigore Policinschi: „Sarcina primordială o avem şi o dorim de 25 de ani – reintegrarea ţării. Trebuie să căutăm soluţii. Nu merge una, hai alta. Un conducător de ţară, domnul Igor Dodon, a declarat viziunea sa. Sigur că este discutabilă. Noi trebuie să găsim posibilitatea să o reintegrăm. Dar dacă nu am rezolvat nimic până acum? Aşa încă 25 de ani să mai mergem? Dar atunci când cineva începe a striga din start: „Noi nu vrem federalizare! Noi nu vrem nimic”, dar ce vrem atunci? Cuiva îi place să trăiască mai departe în condiţiile acestor posturi? Ca noi mai departe să fim fără nicio dezvoltare? Am spus-o clar şi regiunea transnistreană, oamenii de acolo şi oamenii din Republica Moldova, nu toţi, dar majoritatea, totuşi, au de pierdut din cauza nereglementării şi nereintegrării Republicii Moldova, nu conducătorii. Conducătorii vedeţi că ei pleacă, se întâlnesc, o duc bine, întotdeauna au găsit între ei limbă comună, orice conducere ar fi fost, fie că a fost Snegur, fie că a venit Lucinschi, Voronin. Dar eu vorbesc despre necesitatea de a discuta, de a căuta un compromis. Pentru că ce înseamnă că e gata cu ţara noastră? Dar de ce nu-i gata cu Statele Unite ale Americii, unde este un stat federal? De ce nu e gata cu Germania, care este un stat federal? Elveţia sau alte ţări? Noi avem exemple când ţările trăiesc, activează în regim normal.”

Europa Liberă: Moldova e un stat mic.

Grigore Policinschi: „Noi, dacă din start ne vom pune, iarăşi, în poziţie de luptă pentru orice idee sau orice propunere de reintegrare a ţării, niciodată nu vom reuşi. Dar dacă şi am spus-o, noi trebuie să asigurăm un mecanism de dialog şi de discuţie în societate să ducă la reintegrarea ţării, să avem o graniţă comună, să avem leul valută naţională pe tot teritoriul, să avem armata unită, să avem poliţie care să lucreze, toate serviciile republicane ale unui stat să aibă posibilitatea să lucreze. Toţi, fiecare, trebuie să ne aducem aportul. Pentru că nu vin investiţii în ţara unde sunt probleme. Nu vom avea dezvoltarea aceasta economică, atâta timp cât vor sta tancurile şi automatele pe râul Nistru. Niciodată ţara noastră nu va avea şansa să intre şi în Uniunea Europeană, să se dezvolte economic, să vină înapoi copiii noştri care au plecat peste hotare, dacă noi nu vom avea o ţară prosperă.”

*

Transnistria a fost gândită de Moscova pentru a menţine Republica Moldova în zona de influenţă a Federaţiei Ruse şi a nu îi da voie să se apropie de Occident. Iar trecerea timpului face tot mai dificilă soluţionarea acestui conflict îngheţat de la Nistru. Este opinia analistului politic Valentin Balan, care este şi preşedintele Asociaţiei Profesioniştilor în Comunicare. Pentru început, l-am întrebat ce crede el despre acest dialog Dodon-Krasnoselski, care a avut loc la Tighina, Bender.

Valentin Balan: „Eu nu cred că se dezgheaţă dialogul, precum nu se dezgheaţă conflictul transnistrean. Pentru că vedem anumite modificări, schimbări în limbajul sau în discursul preşedintelui Republicii Moldova, Dodon. Dar, totodată, acele schimbări nu aduc claritate în poziţia sa faţă de regiunea transnistreană. Pentru că, dacă el promisese cu gura mare, într-un timp, până a fi preşedinte, un lucru, acum zice acelaşi lucru, doar cu alte cuvinte, lucru care nu ştiu dacă este de dorit pentru Republica Moldova sau este aşteptat de clasa politică sau de cetăţenii Republicii Moldova. Federalizarea este, categoric, dăunătoare Republicii Moldova.”

Europa Liberă: De ce?

Valentin Balan: „În 2015 fusesem la Rada ucraineană şi vorbisem cu Groisman, pe atunci preşedinte al Radei.”

Europa Liberă: Actualmente premier al Ucrainei.

Valentin Balan: „Da, prim-ministru. Vorbisem despre modificarea Constituţiei ucrainene. Lor li se cerea acelaşi lucru care ni s-a cerut nouă pe timpul lui Kozak, federalizarea Republicii Moldova, planul Kozak. Respectiv, actualul preşedinte revine cu aceeaşi idee, un lucru categoric negativ, pentru că federalizarea pentru Ucraina, ca pentru Republica Moldova, presupune ancorarea definitivă în zonă. Doi, în caz de anumite ambiţii sau dorinţe, să spunem, pro-vestice mai evidente, mai clare ale Republicii Moldova presupune destrămarea ţării, adică, distrugerea Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Moscova ar insista pe ideea unei confederaţii în Republica Moldova?

Valentin Balan: „Moscova ar fi interesată.”

Europa Liberă: De ce?

Valentin Balan: „Pentru că noi ştim foarte bine, federalizarea, în cazul Republicii Moldova, presupunea că toţi cei trei actori trebuie să aibă aceleaşi drepturi, drepturi egale.”

Europa Liberă: Trei actori fiind Republica Moldova, regiunea transnistreană, Găgăuzia.

Valentin Balan: „Dar, dacă spunem de federalizare, că vrem în stânga, vrem în dreapta, va hotărî regiunea transnistreană sau regiunea găgăuză. Nu are cum să se încălzească relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol la moment. Pot fi anumite declaraţii sau formulări, discursuri declarative şi nimic mai mult şi de o parte şi de alta. Deşi văd că partea stângă a Nistrului se comportă mai modest şi încearcă să se menţină pe poziţia care a fost şi mai devreme, pe timpul lui Şevciuk.”

Europa Liberă: Cum înţelegeţi dumneavoastră această modestie sau comportament mai modest, din moment ce şi domnul Krasnoselski continuă să promoveze ideea recunoaşterii independenţei acestei regiuni secesioniste?

Valentin Balan: „Spuneam colegilor din Ucraina un aspect: „Să ne închipuim, ipotetic, că voi refuzaţi de Donbas, la un moment dat Moscova se trezeşte cu Donbasul în cârcă şi nu are ce face cu el”. Normal că nimeni dintre politicieni nu va vrea să rişte cu cariera politică în Ucraina. De aceea zic că va rămâne cu Donbasul în cârcă şi va încerca să îl împingă. Aşa s-a întâmplat nu demult, declaraţiile Moscovei că: „Donbasul este teritoriul recunoscut al Ucrainei, recunoscut inclusiv de Federaţia Rusă, aşa că voi trebuie să-l ridicaţi înapoi, să-l restabiliţi”. Ucraina a spus: „Pardon, nu noi l-am distrus”. În cazul Republicii Moldova situaţia este un pic diferită. Krasnoselski simte lucrul acesta. Din moment ce Ucraina se află în stare de război cu Federaţia Rusă, Rusia chiar în situaţia crizei economice gravă are nevoie foarte mult de Transnistria aici. Noi nu ne putem permite ipotetic să gândim măcar să lăsăm Transnistria. De ce? Pentru că ei vor turna curente de bani în Transnistria doar ca să menţină zona de control. Zona de control, pentru că noi vedem situaţia din Donbas şi situaţia din Transnistria sunt două lucruri diferite.”

Europa Liberă: Dar dacă Moscova schimbă macazul şi zice: „Poftim, decideţi cum trebuie să fie soluţionată problema transnistreană, pentru că Federaţia Rusă recunoaşte de 25 de ani independenţa, integritatea şi suveranitatea Republicii Moldova”, ce fac autorităţile statului moldav?

Valentin Balan: „Noi trebuie să conştientizăm că există un aspect declarativ şi există anumite curente, dedesubturi. Nouă, cu adevărat, Peskov, acelaşi Putin sau Rogozin poate să ne o spună: „Noi recunoaştem integritatea Republicii Moldova, Transnistria este parte componentă. Voi decideţi ce faceţi acolo”. Ei pot să o zică public, dar în mod normal vor exista anumite înţelegeri, nu ştiu, între clanuri, clanurile noastre, clanurile de acolo. Există anumite înţelegeri politice, cum zicem noi, acestea nu sunt minciuni, dar e politică, ceea ce presupune că Moscova nu are de gând să se refuze de Transnistria. Pentru că, dacă avea de gând să se refuze de Transnistria, ea nu era să pompeze acum bani în Transnistria. Pentru că noi ştim situaţia din 2014-2015, când era criză gravă economică în Transnistria, acum un pic îşi revine, presupune că Moscova readuce bani acolo. Bine, e o problemă cu armata, cu staţionarea armatei acolo, dar revenim la subiect. Respectiv, Transnistria nu este Donbasul, ei nu au de gând ca în Donbas să o distrugă complet şi să o bage în cârcă Moldovei, dar, totodată, pompând bani ca să menţină controlul acolo. Înţelegeţi diferenţa dintre Donbas şi Transnistria? Respectiv, lucrul acesta, înţelegându-l foarte bine Krasnoselski, el poate să joace cum îi vine lui, pentru că declaraţiile lui nu sunt atât de importante nici Chişinăului, nici Moscovei. Până la urmă, el poate să zică că a fost interpretat sau înţeles greşit, pentru că nu decide el.”

Europa Liberă: Domnule Balan, aşa cum poate să joace Krasnoselski, aşa au jucat şi Smirnov, şi Şevciuk.

Valentin Balan: „Situaţia geopolitică se schimbă un pic, pentru că avem conflictul din estul Ucrainei. Respectiv, situaţia şi atitudinea Moscovei şi a Occidentului faţă de ce se întâmplă la noi este deja diferită decât a fost un pic mai devreme cu Transnistria.”

Europa Liberă: Relaţia dintre Kremlin şi Casa Albă poate să se răsfrângă asupra felului cum se gândeşte identificarea unei soluţii pentru criza transnistreană?

Valentin Balan: „Statele Unite ale Americii pot să preseze, pot să negocieze cu Rusia Republica Moldova ca o monedă de schimb, în anumite situaţii. În al doilea rând, să nu uităm: Casa Alba presupune mai multe institute democratice, nu presupune doar Donald Trump care a decis şi s-a terminat. Vom vedea anumite mişcări, războaie între partidele din Statele Unite ale Americii, dar, respectiv, să nu uităm şi că Trump nu este o persoană întâmplătoare. Deşi în ultimul timp apar informaţii precum că el poate fi preşedinte şantajabil de către Kremlin, dar el este un businessman, businessmanul pentru care contează foarte mult cuvântul şi onoarea. Şi dacă la un moment dat va simţi că este presat, este purtat de nas, el îşi schimbă macazul radical. Acesta nu lucrează cu semitonul, acesta o inversează radical. Şi atunci, nu putem previzualiza ce va fi în relaţia Moscova-Washington. Dar contează foarte mult voinţa politică a Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Dar există această voinţă politică a Republicii Moldova, domnule Balan?

Valentin Balan: „Statele Unite ale Americii fac strategiile pe 25, 50, 100 de ani înainte. Republica Moldova îşi face strategiile de azi pe mâine. Preşedintele şi-a schimbat majoritatea parlamentară se schimbă şi atitudinea sau îşi schimbă şi poziţia geopolitică, geostrategică sau chiar interiorul ţării.”

Europa Liberă: Am mers la Coşniţa, o localitate situată în zona de securitate de la Nistru. Ceea ce am reţinut din discuţiile cu localnicii, că populaţia şi de pe un mal, şi de pe celălalt mal îşi doreşte această reunificare a Republicii Moldova. Politicienii sunt cei care trenează, care au interese, care se gândesc mai degrabă la interese personale şi de grup, decât la interes naţional. Câtă dreptate au aceşti oameni? Mă refer la oamenii care sunt în zona limitrofă. Ei trec Nistrul, merg şi după cumpărături, mai au şi rude, prieteni acolo. Ei vor această reintegrare şi le reproşează politicienilor că ei nu au interes ca două maluri ale Nistrului să se reunifice.

Valentin Balan: „Intenţionat din agenda populaţiei, din agenda publică se scoate noţiunea de conflict transnistrean. Lumea nu mai vede problema, în afară de cei care cu adevărat locuiesc în zona limitrofă, care se întâlnesc zilnic. Îl întrebi pe oricine din Chişinău ce e cu Transnistria, da, îl doare, dar este foarte departe.”

Europa Liberă: Da, sondajele arată că nici măcar în primele zece priorităţi ale cetăţeanului nu se regăseşte soluţionarea problemei transnistrene.

Valentin Balan: „Exact. Şi lucrul acesta nu e pentru că nu ne doare, nu pentru că nu ne afectează. Lucru acesta e pentru că intenţionat se fereşte, se duce. Adică, problema cu adevărat gravă pentru Republica Moldova este undeva înlăturată, ascunsă de cetăţeni. Este o problemă, pentru că nu doar orientarea noastră pro-vestică ţine de Transnistria. Contează foarte mult şi calitatea politicienilor din Republica Moldova de Transnistria. Contează foarte mult nivelul de trai al Republicii Moldova din cauza Transnistriei.”

Europa Liberă: Deocamdată ştiţi ce spun cei de la Coşniţa? Că se unesc două sărăcii şi obţinem una mai mare.

Valentin Balan: „Sărăcia există atunci când o gaură cu altă gaură fac o gaură mai mare. În cazul dacă ne unim şi ştim să legăm, să facem nod acea gaură, eu nu cred că vor mai curge banii în stânga sau în dreapta sau îşi va face cineva interesul prin intermediul Transnistriei. Noi ştim foarte multe istorii când am fost şi penalizaţi inclusiv de către Vest din cauza Transnistriei, pentru că Transnistria venea cu preţuri de dumping pentru anumite mărfuri pe care noi nici nu le producem, dar, cică, le vindeam. Adică, sunt interese şi interne, şi estice, şi vestice care se înnoadă în Transnistria sau în Chişinău. Din motivul acesta spuneam că foarte mult depinde calitatea politicienilor noştri şi de rezolvarea problemei transnistrene.”

Europa Liberă: Câţi ani ar trebui pentru a se identifica o soluţie durabilă pentru acest conflict transnistrean?

Valentin Balan: „Este o cangrenă care încetişor creşte-creşte, până ne omoară definitiv. Doar că noi nu o observăm la moment, fiindcă e acoperită. Deci, până nu se rezolvă, nu scăpăm de ea. Nu ţine de timp. Ţine de abordare sau ţine de atitudinea noastră. Noi putem să o rezolvăm, să spunem, şi în jumătate de an problema transnistreană, dacă rezolvăm spaţiul mediatic despre care se vorbeşte încă din ’93-’94, după război, când fusesem acolo, intenţionat făceam podurile acestea informaţionale dintre Tiraspol şi Chişinău. Şi tot de atunci vorbeau şi unii, şi alţii, că, cică, înţelegeau. Altceva e că s-a schimbat clasa politică acum şi le convine tuturor, bănuiesc eu, lucrul acesta. Dar dacă o vom întinde la fel, va fi conflictul îngheţat până murim definitiv.”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG