Linkuri accesibilitate

Operaţiunea „focuri de artificii”, un mic coşmar care a durat vreo două ore.

În sectorul Buiucani, unde locuiesc de la o vreme, a fost un fel de război în noaptea dintre 31 decembrie şi 1 ianuarie. În dricul nopţii, mai mulţi reprezentanţi ai cohortelor petrecăreţe au început operaţiunea „focuri de artificii”. A fost un mic coşmar care a durat vreo două ore. Din toate părţile blocului meu de locuinţe ardeau materii inflamabile care produceau jerbe de flăcări colorate. Aveai impresia că acele focuri de artificii sînt nişte salve de artilerie. Zgomotul era infernal şi eu, care am vrut să dorm după miezul nopţii, a trebuit să ascult exploziile asurzitoare, garnisite cu urlete victorioase ale petrecăreţilor.

Mărturisesc că nu sînt împotriva bucuriei generate de sosirea Anului Nou. Oamenii trebuie să se distreze, şi să urle niţel, şi chiar nişte focuri de artificii cu măsură sînt benefice. La moldoveni însă simţul măsurii a fost dereglat temeinic încă în zorii tranziţiei. Uneori am impresia că în Moldova a avut loc o mutaţie foarte periculoasă. Unii concetăţeni par teleportaţi dintr-o dimensiune în care nu există noţiuni ca „societate”, „convieţuire”, „bun-simţ”.

Eu tot mă gîndesc: oare nu e suficient să lansezi 10-20 de focuri de artificii de Revelion? De ce trebuie să lansezi sute? Şi dacă în blocurile de locuinţe învăluite de canonadă trăiesc nişte oameni bolnavi sau bătrîni care vor să se odihnească noaptea? E limpede însă că pe flăcăii petrecăreţi îi doare-n cot de oamenii bolnavi. Ei sînt singuri pe planetă!

Vreau să mai aflu un amănunt: legislaţia le permite petrecăreţilor să-ţi distrugă liniştea în noaptea dintre ani? Adică e normal să nu dormi doar pentru că aşa vrea muşchiul cuiva?

XS
SM
MD
LG