Linkuri accesibilitate

Ioana Avădani: „O situație în care publicul nu are simț critic este visul oricărui guvern care vrea să-și facă de cap”


Despre libertatea presei în regiune, în dialog cu directoarea CJI din București.

La început de an 2017 ne uităm cât de favorabil pentru libertatea presei a fost anul trecut și ce probleme au rămas actuale pentru breasla jurnalistică. Ce soluții există pentru a spori independența presei și a o readuce în slujba interesului public? La acestea și alte întrebări am căutat răspuns de la Ioana Avădani, directorul executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent de la București.

Ioana Avădani: „Eu încerc să-mi păstrez întotdeauna optimismul și spun că faptul că încă existăm și că încă după un an de zile presa încă mai are importanța pe care o avea în urmă cu ceva timp, e un lucru bun. 2016 nu a fost un an simplu pentru nimeni, mai ales pentru țările care au avut alegeri. Așa că încerc să mențin această doză de optimism, în pofida a tot ceea ce s-a întâmplat, cu presiuni, cu știri false, cu manipulări, cu atacuri împotriva presei. Faptul că am mai supraviețuit un an și vom continua să funcționăm încă un an de zile cel puțin, pentru mine este un lucru bun.”

Europa Liberă: Experți media din Republica Moldova, reprezentanți ai ONG-urilor de profil spun că presa trebuie să revină la interesul public. În opinia dumneavoastră, cum poate fi făcut acest lucru din moment ce, în paralel, se discută despre concentrarea mai multor medii de informare în mâinile unui singur proprietar?

Ioana Avădani
Ioana Avădani

Ioana Avădani: „Aici ar trebui să deschidem un pic orizonturile și să vedem ce anume numim „presă” și de unde își mai iau oamenii informația. Într-adevăr, bătălia pentru concentrarea proprietății în mâinile unui singur proprietar, a mediilor tradiționale, în principal televiziunea, pentru că și la voi ca și la noi este principala sursă de informație, este un fenomen îngrijorător. Este ca și cum cineva ar ține în mână toate sursele de apă și ne-ar da apă cu picătura sau cu gustul pe care îl dorește acela. Dar în afara televiziunilor, există canale alternative și internetul a modificat paradigma până a o face de nerecunoscut. De asta, atunci când vorbim de surse de informare trebuie să ne gândim la mai multe canale. În Moldova, există după câte știu eu mai multe telefoane mobile decât cetățeni. Oamenii își iau altfel informația decât de la televizor sau la radio, în special segmentele tinere, segmentele dinamice. Și atunci, reîntoarcerea la interesul public trebuie să aibă în vedere și aceste canale alternative. Am văzut fenomenul și în România și de aceea, îmi mențin, cum spuneam, acest optimism marginal. Acolo unde televiziunile au eșuat lamentabil în a servi interesul public sau în a-și menține echidistanța, au intervenit rețelele sociale care au schimbat la un moment dat direcția discursului presei.”

Europa Liberă: În același context, apare preocuparea pentru consumatorul de informație, dacă poate distinge el un fals de o informație veridică. Mia multe ONG-uri merg prin școli, fac educație mediatică cu tinerii pentru a-i orienta cumva, să se informeze din mai multe surse. Cum ajungi la consumator sau cum îl formezi astfel încât să verifice, să fie poate sceptic uneori?

Ioana Avădani: „Este un lucru absolut admirabil pentru că este un lucru absolut necesar pe care, din păcate, statele noastre nu îl văd. Și aici pun laolaltă România și Republica Moldova pentru că ambele state suferă de aceeași lipsă de voință. Educarea mass-media, ceea ce se numește educarea gândirii critice în domeniul receptării mass-media sau alfabetizarea mass-media ar trebui să fie o preocupare centrală a autorităților din învățământ și educație din fiecare țară. Ceea ce s-a întâmplat în lume anul acesta, inclusiv în Statele Unite, inclusiv în Europa și România, și Moldova, odată cu ele, ne arată cât de important este să navighezi fluxul de informație la care ai acces practic nelimitat. Și noi, la Centrul pentru Jurnalism Independent din București o să punem din ce în ce mai mult accent pe educația consumatorului de media în paralel cu educația jurnalistului. Cei care participă la cursurile noastre, așa cum sunt și elevii care participă la cursurile organizate de ONG-urile voastre, nu sunt numai consumatori de media. Sunt în egală măsură și generatori de informație sau măcar distribuitori de informație. Prin simplul act de a da share unei știri care li se pare interesantă fără să o judece, dacă este sau nu este, nu spun corectă, că poate nu este în puterea oricui să judece corectitudinea unei știri, dar măcar plauzibilă, dacă are sens, dacă are logică acea știre. Dacă diseminează acea știre, acea informație fără să-i aplice acest minim filtru de judecată, se face părtaș la dezinformare și la manipulare. Cred că este extrem de important să lucrăm cu vârstele tinere, cu elevii de liceu. Ar fi extrem de important să putem lucra cu toate categoriile de populație, dar mă tem că acolo unde obișnuințele de consum mediatic sunt deja formate, ne va fi foarte greu să le schimbăm. Se știe, este demonstrat că oamenii nu consumă mass-media ca să-și producă dileme intelectuale. Fiecare se uită la acel post de televiziune sau citește acel ziar care îi confirmă convingerile sale. Este extrem de greu să spargi aceste obișnuințe culturale, de aceea credem și noi, aici la CJI, asemenea cu colegii din Moldova că ținta principală sunt tinerii.”

Europa Liberă: În același timp, există o discuție la Chișinău că unele măsuri care ar putea schimba situația din domeniu pot fi promovate doar politic iar impresia multora este că lucrurile nu se vor schimba pentru că actualei clase politice îi convine situația de acum.

Ioana Avădani: „Da, o situație în care publicul este neavizat, o situație în care publicul este informat parțial, o situație în care publicul nu are simț critic este visul oricărui guvern care vrea să-și facă de cap. Nu este un secret și nu este un caz particular în Moldova, lucrurile stau așa în mai multe țări. Guvernele în general vor să controleze, asta este tendința lor naturală. Și cum poți să controlezi mai bine poporul decât dacă îi controlezi sursele de informație. Pe de altă parte, trebuie să fim foarte atenți cu ce anume instrumente permitem guvernului să lucreze. Și la noi se discută despre intervenții legislative sau intervenții la nivel de pedepse pentru diseminarea știrilor false. Eu cred că este un drum extrem de periculos pentru că în momentul în care îi vom permite guvernului, oricare ar fi acela, să decidă în mod politic ce este fals și ce este adevărat în știrile pe care le consumăm, am deschis un cuib de șerpi, înseamnă că dăm voie guvernului să gândească în locul nostru.”

Europa Liberă: La Chișinău, organizațiile de media încearcă de mai mult timp să determine clasa politică, astfel încât să fie instituit un cadru de funcționare media, se discută despre un nou Cod al Audiovizualului, despre măsuri care să combată monopolul și să facă posibilă distribuirea corectă a publicității. Cadrul de reglementare ar fi soluția?

Ioana Avădani: „Lucrurile acestea stau într-adevăr în puterea guvernului și în atribuțiile unui guvern. De asemenea, este de văzut care este linia pe care o adoptă acest guvern. Este o linie de deschidere a pieței astfel încât toți participanții să aibă acces direct la piață și să fie supravegheați în egală măsură. Prevederile anti monopol sunt întru totul justificate și ar trebui să fie și aplicate, nu numai pe hârtie. Noi avem niște prevederi anti monopol în audiovizual, care sunt atât de complicate și se bazează pe niște date la care cetățeanul de rând nu are acces, astfel încât ele sunt inutile din punctul nostru de vedere. În ceea ce privește distribuția publicității de stat, acolo iar este un cartof fierbinte sau criteriul distribuirii nu trebuie să fie neapărat egalitatea, ci ea trebuie să fie distribuită transparent și responsabil. Acestea au fost criteriile noastre și, cu anumite excepții, ele au fost respectate. Nu știu dacă există un mod corect de a distribui publicitatea. Autoritățile sunt cele care trebuie să îndrepte banii acolo unde interesul public o cere.”

Europa Liberă: În general, este posibil să se ajungă la o situație care, să zicem, să fie mulțumitoare pentru mai mulți actori din societate? Or, critici în adresa jurnaliștilor vor exista mereu, așa cum probabil vor exista și actori politici interesați să controleze cumva situația.

Ioana Avădani: „Acesta este sensul democrației și aceasta este parte din jocul democratic. Întotdeauna unii vor fi nemulțumiți și vor avea dreptul să critice și să-și exprime aceste nemulțumiri. Modul în care o fac este important, pentru că aceste critici nu trebuie să fie devastatoare, nu trebuie să demoleze, ele trebuie doar să construiască, să arate calea spre o lume mai bună. Jurnaliștii vor fi întotdeauna, pentru că asta este menirea lor, să monitorizeze activitatea autorităților și să scoată în spațiul public greșelile acestora. Acest gen de critică, de o parte și de alta, este intrinsecă democrației. Momentul în care nu vom mai avea nimic de criticat, ceva va fi perfect, ori foarte neînregulă, pentru că oamenii ori nu mai au simțul critic suficient de dezvoltat pentru a vedea neregulile, ori nu se pot exprima.”

XS
SM
MD
LG